Accesiune. Sentința nr. 6817/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6817/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 6817/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6817
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 16.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă, având ca obiect reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâtul P. N..
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.09.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.11.2014, sub nr._, reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâtul P. N., în temeiul art. 489 - 492 cod civil (1864) și art. 35 NCPC, a formulat cerere având ca obiect accesiune imobiliară, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să constate dreptul său de proprietate asupra construcției (casă de locuit) edificată de reclamantă împreună cu fostul său soț, pârâtul P. N., pe terenul proprietatea părților, situat în . nr. 9, sector 6 București, construcție evaluată la suma de_ lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se află în procedura partajului judiciar cu fostul său soț, pârâtul P. N., într-un dosar care nu s-a judecat irevocabil.
Construcția pentru care a promovat prezenta acțiune, nu a putut fi inclusă în masa partajabilă, întrucât nu au deținut un titlu de proprietate asupra ei.
Odată cu recunoașterea pe cale judiciară a dreptului de proprietate și această construcție va putea fi adusă la masa partajabila, iar în final partajul va produce efecte mai echitabile pentru foștii soți.
Imobilul de la adresa . nr. 9, sector 6, București, va putea fi partajat în natură (construcția „veche” va putea fi atribuită unuia dintre soți, iar „construcția nouă” - actualmente „fără titlu” - va putea fi atribuită celuilalt soț).
Se va ajunge astfel, ca reclamanta sau fostul soț (pârâtul) să nu „rămână pe drumuri" după soluționarea irevocabilă a partajului și probabil nici nu vor fi obligați să plătească o sultă împovărătoare.
Reclamanta a arătat că proprietarul terenului este proprietar și al construcțiilor ce a edificat pe acel teren, conform art. 489 și urm C.civ., chiar dacă nu a avut autorizație de construire. Pentru constatarea dreptului, este admisibilă acțiunea în constatare, reglementată prin art. 35 C. și, în speță, se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să conteste dreptul.
Inexistența contractului de construire și a procesului verbal de predare-primire și lipsa autorizației de construire pot avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii nr. 50/1990 modificată prin Legea nr.453/2001, antrenând o răspundere contravențională, iar nu inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate.
Pe calea acțiunii în constatare - interogatorie, reclamanta a acționat în judecată pârâtul (singurul care ar putea contesta), pentru ca acesta să se pronunțe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra construcției, în condițiile în care reclamanta, în calitate de proprietar al terenului dobândit prin act autentic, este prezumată ca proprietar, în temeiul art. 492 C.civ.
Aspectele de ordin formal legate de inexistența contractului de construcție și procesul verbal de predare primire nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate al reclamantei, după cum constatarea dreptului său de proprietate nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației, pentru a se putea afirma că reclamanta a tins, pe calea acțiunii de față, să eludeze prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.
Dimpotrivă, legitimarea calității sale de proprietar al construcției de pe teren ar putea, în lipsa autorizației și cu respectarea dispozițiilor legale, să atragă răspunderea contravențională pentru lipsa autorizației de construire.
Pe calea prezentei acțiuni reclamanta a arătat că urmărește să-și consolideze un drept subiectiv preexistent.
Reclamanta a arătat că, în fapt, în anul 1997 a edificat împreună cu fostul soț, pârâtul P. N., o construcție „nouă” având destinație de locuință.
Construcția au edificat-o în curtea imobilului situat în . nr. 9, sector 6, București, alături de o construcție „veche” deja existentă.
Construcția „veche” și terenul de sub aceasta, au fost cumpărate de soți, conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2136/14.10.1996 de BNP N. D..
Edificarea construcției a fost realizată în regie proprie, fără autorizație de construire, în baza unei documentații tehnice de specialitate, întocmită de inginer D. B..
Construcția este edificată pe două nivele, la parter fiind situată o bucătărie, o baie și un mic hol. La etaj sunt un dormitor, o debara și un mic hol.
Ulterior, în anul 2009, părțile au divorțat, proprietatea devălmașă încetând astfel.
Părțile nu și-au stabilit încă cota de proprietate pe care o dețin asupra bunurilor comune, procesul de partaj judiciar nefiind soluționat încă irevocabil.
În concluzie, reclamanta a solicitat că instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate dreptul său de proprietate asupra construcției (casă de locuit) edificată de reclamantă împreună cu fostul său soț, pârâtul P. N., pe terenul proprietatea foștilor soți, situat în . nr. 9, sector 6, București.
Imobilul este identificat conform memoriului tehnic și a planurilor anexă, întocmit de Ing. D. B..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 489 - 492 Cod Civil (1864) și art. 35 NCPC.
Reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, expertiza judiciară în specialitatea construcții.
În dovedirea cererii, au fost depuse, în copie certificată, următoarele înscrisuri: extras de carte funciară pentru informare, încheiere de întabulare, certificat de atestare fiscală, titlul de proprietate teren, emis de Prefectul Municipiului București, actul de vânzare cumpărare imobil, autentificat sub nr. 2136/1996 de BNP N. D., memoriu tehnic întocmit de inginer D. B., planșe anexă la memoriu tehnic, chitanțe achiziționare materiale de construcții, raport de expertiză asupra construcției edificate, efectuată într-un al dosar și hotărârea judecătorească de divorț.
La data de 05.02.2015, pârâtul a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a arătat că, în anul 1985 s-a căsătorit cu reclamanta M. A., iar în anul 2009 au divorțat, pe baza acordului ambelor părți, conform sentinței civile nr. 7872 din data de 29.10.2009. În urma căsătoriei au rezultat doi copii.
În anul 1996 părțile au cumpărat o casă la curte în București, . nr. 9, sector 6, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 2136 din 14 octombrie 1996. După cumpărarea acestei locuințe, au procedat la repararea ei, deoarece necesita acest lucru, casa fiind foarte veche. În consecință, a hotărât împreună cu reclamanta M. A. să mai construiască atașat de casa veche încă un dormitor și o bucătărie, inspirându-ne de la niște vecini. Astfel au căutat un specialist pentru a executa proiectul și a demara obținerea actelor necesare pentru începerea lucrării. În timpul efectuării proiectului au constatat că, în ceea ce privește terenul, nefiind proprietatea soților, nu puteau obține aprobările necesare începerii legale a lucrării. Prin urmare, a hotărât împreună cu reclamanta să demareze lucrările fără aprobarea primăriei, în regie proprie.
Ulterior, s-a dat aprobare și pentru cumpărarea terenului prin Ordinul Prefectului nr. 1178 din 31.08.2000, acesta fiind cumpărat de cei doi soți în timpul căsătoriei. Pârâtul a menționat că la data achiziționării, atât a casei cât și a terenului, aceste bunuri au fost plătite numai din veniturile sale salariate obținute atât în lei, cât și în valută, fiind angajat ca pilot al Companiei Tarom SA din anul 1975, până în 2004.
Pârâtul a precizat că reclamanta nu a avut nici un venit atâta timp cât au fost căsătoriți, toate cheltuielile fiind suportate în familie numai din veniturile pârâtului (reclamanta a întrerupt serviciul în perioada 1987-2009, o dată cu nașterea primului copil).
În urma divorțului s-a ajuns la partaj, conform dosarului nr._ (partaj nefinalizat total la data prezentei din cauza construcției noi, iar în acest sens reclamanta a cerut suspendarea judecătorească a cauzei, până la soluționarea cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Sector 6 - dosar_, având ca obiect acțiune în constatare, care însă a fost anulată, ca netimbrată), masa partajabila revenind în procent de 70% pârâtului P. N., iar reclamantei M. A. în procent de 30%.
Pârâtul a precizat că încă de la începutul partajului a apelat la tot felul de soluții, în încercarea de a rezolva pe cale amiabilă acest diferend și toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei să rămână copiilor rezultați în urma căsătoriei, evitând astfel suportarea cheltuielilor mari de judecată, durata mare a timpului pe care îl impune finalizarea unei cauze și nu în ultimul rând disconfortul psihic al fiecăreia dintre părți, stresul cauzat de nenumăratele ședințe de judecată. Au avut astfel împreună întâlniri cu avocați, mediatori, copiii părților fiind de față la aceste încercări nereușite de soluționare amiabilă.
Pârâtul a menționat că de fiecare dată reclamanta M. A. își schimba opțiunea, înainte de a ne prezenta în fața avocatului său a mediatorului ajungeau la un consens, pentru ca în momentul în care urma să consfințească învoiala părților să se răzgândească, totul părând o șicana din partea reclamantei, niciodată fiind de bună credință și neavând intenția de a ne înțelege amiabil pentru finalizarea cauzelor. Ceea ce face reclamanta prin aceste procese este să uzeze în mod insistent și neîntemeiat de dreptul ei procesual cu consecința creării unui abuz de drept.
Pârâtul a subliniat că această locuință - de care reclamanta face vorbire în cererea sa- nu poate fi atribuită celor doi foști soți, așa cum susține aceasta, deoarece au existat numeroase conflicte între ei, finalizate cu plângeri penale și reclamații la poliție, pârâtul fiind nevoit chiar să adopte o măsură extremă și anume să părăsească domiciliul familiei și să se mute în casa părintească, pentru a evita declanșarea unor noi dispute între părți, deoarece prezența sa în domiciliul conjugal era de nesuportat, pârâtul fiind bun numai pentru a susține financiar cele necesare familiei și atât.
Pârâtul a arătat că, corpul vechi și corpul nou formează astăzi un tot, astfel încât în niciun caz nu se poate ca una dintre părți să rămână cu corpul nou iar cealaltă cu corpul vechi, întrucât aceasta ar însemna să rămână practic în aceeași casă.
Pârâtul este de acord că trebuie să clarifice situația corpului nou, însă lămurirea reală și exactă a acestui aspect înseamnă să se constate calitatea părților de coproprietari ( având în vedere aspectele de mai sus) asupra imobilului corp nou, iar nu de proprietar exclusiv a reclamantei, după cum susține în mod greșit aceasta.
Pentru toate aceste considerente, pârâtul a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să lămurească situația juridică a imobilului situat în București, sector 6, . nr. 9 și să constate calitatea părților de coproprietari, cu o cotă majoritară pentru pârât, urmând că instanța care procedează la soluționarea partajului să stabilească exact cotele părților de participare și modul de atribuire în natură al imobilului.
Pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri și orice altă probă ar reieși din dezbateri și ar fi utilă soluționării cauzei.
La întâmpinare au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: adeverința nr. 1359/2010, eliberată de Compania Tarom și decizia civilă nr. 612A/2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a V a Civilă în dosarul nr._ .
La data de 25.02.2015, reclamanta a depus, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că afirmația pârâtului din întâmpinare cu privire la faptul că, foștii soții au edificat în timpul căsătoriei o construcție (corpul nou) amplasată pe terenul din . nr. 9, sector 6, București, este reală și confirmă susținerile reclamantei din cererea introductivă.
Nu este adevărată afirmația pârâtului, prin care arată că a edificat singur construcția (sugerând că ar fi singurul proprietar al acesteia), întrucât în acea perioadă era singurul care realiza venituri. Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei rezultă contrariul. Reclamanta a fost cea care a achitat materialele de construire, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul cauzei. Mai mult decât atât, această construcție fiind edificată (dobândită) de soți în timpul căsătoriei, reprezintă un bun comun al soților, conform art. 30 din Codul Familiei.
Astfel susținerea pârâtului, că acesta este singurul proprietar al construcției, este atât nefondată, cât și neîntemeiată.
Și susținerea pârâtului cu privire la modul de dobândire a proprietății terenului (pe care este edificată construcția) este neadevărată. Terenul nu a fost cumpărat de foștii soți, ci l-au dobândit (fără plată unei sume de bani) prin Ordinul Prefectului nr. 178/31.08.2000.
Reclamanta a menționat că, în cuprinsul întâmpinării, pârâtul a recunoscut situația juridică reală a construcției și este de acord cu admiterea cererii reclamantei.
Partajul dintre foștii soți face obiectul altui dosar, ce se află pe rolul Curții de Apel București. Până la lichidarea regimului matrimonial, foștii soți dețin un drept de proprietate (în devălmășie) asupra imobilului construcție nouă.
Reclamanta a solicitat instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să pronunțe o hotărâre prin care să constate dreptul său de proprietate asupra construcției (casă de locuit), edificată de reclamantă împreună cu fostul soț pe terenul proprietatea foștilor soți, situat în . nr.9, sector 6, București.
A menționat că imobilul este identificat conform memoriului tehnic și a planurilor anexă, întocmit de Ing. D. B..
În drept, au fost invocate dispoz. art. 489 - 492 Cod Civil (1864) și art. 35 NCPC.
Reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, expertiza judiciară specialitatea construcții și a propus audierea martorilor S. A. și D. F..
Prin încheierea de la data de 05.12.2014, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a dispus eșalonarea taxei de timbru în cuantum de 3291,3 lei în 6 rate lunare a câte 548,55 lei fiecare, având următoarele scadențe: 15.01.2015, 15.02.2015, 15.03.2014, 15.04.2014, 15.05.2014 și 15.06.2014.
La data de 17.03.2015, pârâtul a depus, prin serviciul registratură, în copie, adeverințele nr. 1359/2010 și_/2010, eliberate de Compania Tarom.
Prin încheierea de ședință de la data de 27.04.2015 instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârât proba cu înscrisuri, precum și proba cu audierea a doi martori și proba cu expertiză în specialitatea tehnică în specialitatea construcții, pentru reclamantă. Din oficiu, a dispus și efectuarea unei expertize evaluatorii imobiliare în cauză.
La data de 13.08.2015 s-a depus, prin serviciul registratură, raportul de expertiză tehnică evaluatorie imobiliară, întocmit de domnul expert N. D., iar la data de 07.09.2015 s-a depus raportul de expertiză tehnică construcții, întocmit de domnul expert Salagor I. I..
La termenul de judecată din data de 14.09.2015, instanța a procedat la audierea martorilor Pășălan V. și Ț. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2136 din 14.10.1996 de BNP N. D., încheiat între numiții C. E. și C. G., în calitate de vânzători și reclamanta și pârâtul din prezenta cauză (căsătoriți), în calitate de cumpărători, aceștia din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții situate în București, .. 9, sector 6, compus din 3 camere și dependințe, în suprafață totală de 82 m.p. (contract – fil. 11-13).
Ulterior, la data de 04.09.2000, reclamanta și pârâtul au obținut, în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, dreptul de proprietate, în indiviziune, asupra terenului situat în .. 9, sector 6, în suprafață de 99 m.p., reprezentând curtea imobilului (titlu de proprietate – fila 10).
Din declarația martorelor Pășălan V. și Ț. M. a reieșit faptul că în perioada 1996-1997 reclamanta și pârâtul, fiind căsătoriți, au mai construit un corp de imobil atașat celui vechi, existent în București, .. 9, sector 6 (declarații martori – fil 225-226).
Aceste declarații se coroborează cu concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții întocmit în cauză de expert Salagor I. I., din care reiese că pe terenul în suprafață de 99 m.p. proprietatea părților în litigiu a fost construit, atașat corpului existent de clădire un nou corp (C2) compusă din bucătărie, baie și hol la parter și dormitor, birou și hol la etaj, în suprafață construită desfășurată de 73,50 mp (raport expertiză – fil. 189-198).
În drept, potrivit art. 492 Cod civil de la 1864 (în vigoare la momentul începerii construcției), orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale acestuia până la proba contrară.
În cauză, reclamanta a făcut dovada că terenul pe care este amplasată construcția ce formează obiectul cauzei se află în prezent în proprietatea devălmașă a reclamantei și a pârâtului (extras carte funciară – fil. 6-8) și că aceștia au edificat împreună, pe acest teren, în perioada 1996-1997, o construcție atașată corpului de clădire existent la acel moment pe acest teren.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 492 C.Civ., instanța va admite acțiunea și va constata că reclamanta și pârâtul au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției situate în București, ., nr. 9, corp C2, sector 6, compusă din bucătărie, baie și hol la parter și dormitor, birou și hol la etaj, în suprafață construită desfășurată de 73,50 mp, identificată potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de expert Salagor I. I..
În temeiul art. 455 C.p.c., având în vedere că admiterea prezentei acțiuni profită ambelor părți, instanța va dispune obligarea pârâtul la plata a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă și anume suma de 3.278,5 lei, compusă din jumătate din taxa de timbru, în cuantum total de 4.557 lei și jumătate din cele două onorarii de expert achitate în cauză în cuantum total de 2.000 lei (chitanțe – fil. 151-152).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de reclamanta M. A., CNP_, cu domiciliul în București,. nr.9, sector 6 în contradictoriu cu pârâtul P. N., CNP_, cu domiciliul ales în ..
Constată că reclamanta și pârâtul au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției situate în București, ., nr. 9, corp C2, sector 6, compusă din bucătărie, baie și hol la parter și dormitor, birou și hol la etaj, în suprafață construită desfășurată de 73,50 mp, identificată potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de expert Salagor I. I..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.278,5 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată efectuate în prezența cauză.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
RED.DD/Thred.A.M.
4 ex/21.10.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 6697/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 6717/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
