Plângere contravenţională. Sentința nr. 6843/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6843/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 6843/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6843
Ședința publică din data de 17.09.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea SC L. DI. și pe intimatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR BUCUREȘTI – ILFOV – C. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă contestatoarea, prin apărător P. N. cu împuternicirea avocațială aflată la fila nr. 17 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, conform art. 131 C.p.c. pune în discuție competența.
Contestatoarea, prin apărător, arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă să judece prezenta cauză, în raport de dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, având în vederea dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c. pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului.
Contestatoarea, prin apărător, arată că durata necesară cercetării procesului este de 6 luni.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 6 luni, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect plângere contravențională.
Contestatoarea, prin apărător, depune la dosar un set de înscrisuri.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatoarea, prin apărător, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Instanța în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri. În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar de contestatoare la termenul de astăzi, instanța apreciază îndeplinite condițiile art. 254 C.p.c., în sensul că aceste probe nu duc la amânarea cauzei, astfel încât încuviințează depunerea la dosar a acestora.
Nemaifiind probe de formulat și cereri de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea, prin apărător, solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, arătând că fructele controlate nu erau comercializate în stare proaspătă, astfel încât nu prezentau un grad ridicat de perisabilitate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 11 și art. 5 din HG nr. 106/2002 care prevăd că doar pentru produsele care prezintă un grad ridicat de perisabilitate este obligatorie păstrarea în condiții speciale, în special temperatura, intimata nu a constatat că respectivele produse ar fi fost neconforme sau ar fi prezentat un pericol pentru consumul uman. A depus la dosar înscrisuri din care rezultă foarte clar faptul că temperatura indicată de intimată este valabilă doar pentru perioada transportului, pentru perioada comercializării respectiva temperatură nu poate fi aplicabilă, era vorba de 6 grade, iar în magazin nu pot fi niciodată 6 grade, din înscrisurile depuse rezultă că și în celelalte hipermarketuri produsele sunt comercializate la temperatura camerei. Având în vedere dispozițiile art. 57 din OG nr. 2/2001, solicită anularea sancțiunii complementare ca fiind aplicată de către un funcționar necompetent.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 19.05.2015, sub nr._, contestatoarea SC L. Di., a chemat în judecată pe intimatul C. R. Pentru Protecția Consumatorilor București – Ilfov – C. Pentru Protecția Consumatorilor a Municipiului București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/30.04.2015 (138/1226/30.04.2015), exonerarea de la plata amenzii contravenționale, constatarea nelegalității măsurii opririi temporare a comercializării produselor pretins neconforme, până la remedierea deficiențelor și înlăturarea acestei măsuri, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că în data de 30.04.2015, la sediul punctului de lucru L. din București, .. 3, sector 6 a avut loc un control din partea inspectorilor Autorității, în urma căruia a fost încheiat procesul verbal mai sus menționat și prin intermediul căruia s-au aplicat următoarele sancțiuni contravenționale: amendă în cuantum de 3.000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art 7 lit. b) alin. 5 din OG nr. 21/1992, reținându-se că la comercializare se afla produsul ananas - țară de origine C. R. pentru care pe cutie se regăsea inscripționată temperatura de 7,5 grade Celsius, acesta fiind expus la comercializare la o temperatura de 25 grade Celsius. De asemenea, pe cutia de expunere prezentau o etichetă cu informații referitoare la țara de origine și temperatura de păstrare T care nu erau traduse în limba româna, aceste informații neregăsindu-se pe eticheta individuala a fiecărui produs; amenda în cuantum de 4.000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 9 din OG nr. 21/1992, reținându-se că la comercializare erau produse cu specific spaniol, care se aflau pe un raft de prezentare separat de restul produselor și semnalizat cu mențiunea ,,promoție", fiind însoțite de etichete de culoare roșie pe care se menționează un singur preț pe bucată și unitate de măsură. De asemenea s-a dispus oprirea temporară de la comercializare a produsului până la remedierea deficiențelor constatate - sancțiune complementară.
În ceea ce privește prima faptă, contestatoarea arată că etichetarea alimentelor se face în conformitate cu dispozițiile HG nr. 106/2002.
Art. 5 din Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, care face parte integrantă din HG nr. 106/2002, prevede elementele obligatorii care trebuie să se regăsească pe eticheta produselor. La lit. f) a acestui articol se menționează și condițiile de depozitare sau de folosire, însă numai în situațiile în care acestea necesita indicații speciale.
De asemenea, art. 11 din același act normativ prevede că doar pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate și sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului, data durabilității minimale este înlocuită de data limită de consum (alin. 1) și că mențiunea cuprinsă în alin. (1) se completează cu indicarea condițiilor de depozitare ce trebuie respectate (alin. 3).
Coroborând dispozițiile celor două alineate putem concluziona că doar pentru produsele care au un grad de perisabilitate ridicat este obligatorie indicarea condițiilor speciale de depozitare, inclusiv temperatura.
Regulamentul CE nr. 2073/2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare face trimitere în vederea controlului microbiologic doar la legumele și fructele care au fost supuse curățării sau tăierii. La Capitolul I - Criterii de siguranță a produselor alimentare, pct. 4 alin. 2 se precizează că testele regulate nu sunt necesare, în condiții normale, pentru următoarele produse gata de consum: fructe și legume proaspete, netăiate și neprelucrate, cu excepția semințelor germinate.
Atât timp cât nu se poate pune în discuție faptul că fructele controlate nu erau comercializate în stare proaspătă (rezultă chiar din procesul verbal) și având în vedere dispozițiile Regulamentului CE nr. 2073/2005, putem concluziona că produsele care au făcut obiectul controlului nu prezintă un grad ridicat de perisabilitate și nu sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din HG nr. 106/2002.
Contestatoare a apreciat că instanța de fond are în primul rând obligația de a verifica dacă mențiunile înscrise pe etichetă de către producător corespund din punct de vedere legal și sunt obligatorii. În situația în care aceste informații exced obligațiilor legale, consideră că nu trebuie să le respecte în mod obligatoriu doar pentru simplul fapt că ele au fost înscrise pe etichetă de către producător. De exemplu, dacă producătorul ar fi stabilit un termen de valabilitate pentru aceste produse, cu toate că fructele și legumele proaspete sunt exceptate de la indicarea acestei mențiuni conform HG nr. 106/2002, ar fi trebuit să respecte acest termen, iar în lipsa îndeplinirii obligației s-ar fi aplicat o sancțiune contravențională.
În concluzie, nu există o obligație legală de a păstra fructele si legumele proaspete la o anumită temperatură, ci doar obligația de a pune pe piață numai produse care corespund caracteristicilor declarate (art. 9 din OG 21/1992).
Autoritatea nu a constatat o neconformitate a produselor sau că acestea prezintă vreun pericol pentru sănătatea consumatorilor, motiv pentru care faptei îi lipsește un element constitutiv, respectiv pericolul social. Informațiile înscrise pe etichetă sunt exclusiv pentru lanțul logistic și nu pentru comercializare.
Prin adresă emisă de producător, încă din luna august 2013, acesta informa ca temperatura înscrisă pe ambalajul produsului este obligatorie exclusiv pentru lanțul logistic - transport, nu și pentru comercializare. Această adresă a fost depusă la dosarul nr._, soluționat favorabil într-o cauză identică de către Tribunalul C.. Atât timp cât însuși producătorul specifică extrem de clar că informațiile cu privire la temperatura de depozitare sunt aplicabile exclusiv pe timpul transportului și nu cu privire la expunerea/depozitarea în vederea comercializării, este evident, că nu poate fi sancționată pentru că nu ar fi respectat anumite condiții tehnice care nu îi erau aplicabile.
Consideră că instanța are obligația de a verifica cu atenție conținutul acestei adrese și să observe că același producător care a înscris temperatura pe ambalaj a arătat pentru ce moment trebuie să fie respectată această obligație. Trebuie observat că sancțiunea a fost aplicată pentru nerespectarea condițiilor prescrise de către producător, respectiv că la comercializare produsul nu era păstrat la 7,5 grade Celsius, cu toate că același producător declară că nu trebuie păstrat acest produs la comercializare ia temperatura indicată, aceasta fiind exclusivă pentru operațiunile de transport exclusiv.
În aceste condiții, cum se poate sancționa un operator economic pentru nerespectarea unor indicații ale producătorului, când chiar producătorul stabilește că acestea nu trebuie respectate decât în timpul lanțului logistic-transport și nu pe perioada comercializării.
Ținând cont de țara de origine a produselor și a faptului că perioada de la recoltare și până la comercializarea către consumatorul final este una destul de mare, incluzând aici operațiuni de transport și depozitare succesive, produsele nu sunt recoltate în stadiul de coacere maxim. În aceste condiții, prin înscrierea temperaturii de 7,5 grade Celsius pe parcursul lanțului logistic, producătorul se asigură că respectivul produs nu ajunge la stadiul maxim de coacere înainte de a fi recepționat de către comerciant.
Consideră că ar trebui pusă în discuție și problema comercializării fructelor și legumelor proaspete nu numai prin intermediul lanțurilor de magazine de tip supermarket sau hipermarket unde se păstrează o temperatură constantă indiferent de temperatura externă, ci și în piețele aflate în aer liber, motiv pentru care este evident că nu există obligația de a le ține la o temperatură de 7,5 grade Celsius, fiind imposibil ca pe perioada verii, în spațiile exterioare să fie temperaturi sub 30 de grade Celsius. Fructele și legumele comercializate în stare proaspătă trebuie depozitate astfel încât să fie ferite de temperaturi extreme care să conducă la deprecierea acestora.
În conformitate cu dispozițiile HG nr. 415/2004 privind regimul de comercializare a ouălor, acestea trebuie depozitate și comercializate în spații speciale, curate, uscate și lipsite de mirosuri la temperaturi care nu trebuie să depășească 18 grade Celsius, dar nici să nu coboare sub 5 grade Celsius, prag luat în vedere ținând cont de refrigerarea produselor. Astfel, dacă ouăle - produse cu grad ridicat de perisabilitate pot fi depozitate la temperaturi de până la 18 grade Celsius este evident că nu se poate impune în cazul ananasului păstrarea lui la temperaturi de 7,5 grade Celsius decât din motivele indicate în paragrafele anterioare (strict de politică comercială) și nu pentru că ar constitui un pericol pentru sănătatea și integritatea consumatorilor.
În ceea ce privește a doua faptă, deși nu rezultă în mod expres din procesul verbal, sancțiunea ar fi fost aplicată pentru nerespectarea modalității de indicare a prețurilor pe etichetă, respectiv lipsa prețului vechi barat, sau a mențiunilor „preț nou", „preț vechi", etc., aferente dispozițiilor art. 32 din OG nr. 99/2000.
OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață definește la art. 32 vânzările promoționale ca fiind vânzări care pot avea loc în orice perioadă a anului, fără a exista o notificare a acestora cu următoarele condiții: să nu fie efectuate în pierdere, să se refere la produse disponibile sau reaprovizionabile și produsele să existe la vânzare pe durata întregii perioade anunțate a vânzărilor sau comerciantul să informeze consumatorii că oferta este disponibilă în limita stocului disponibil.
De asemenea, la art. 33 alin. 1 lit. d) din același act normativ se menționează ca modalitate de informare a consumatorilor cu privire la preț că pe etichetă trebuie să apară următoarele informații: fie menționarea noului preț lângă prețul anterior, barat; fie mențiunile ,,preț nou", "preț vechi", lângă sumele corespunzătoare; fie menționarea procentului de reducere și a prețului nou care apare lângă prețul anterior, barat.
Raportat la modul de descriere al faptei si a normelor legale mai sus invocate, trebuie avut în vedere că aceasta se circumscriu dispozițiilor OG nr. 99/2000. în cauza de față, fapta a fost descrisă în conformitate cu dispozițiile OG nr. 99/2000, însă au fost aplicate sancțiuni contravenționale în temeiul altui act normativ OG nr. 21/1992.
Mai mult decât atât, OG nr. 99/2.000 este un act normativ care prevede sancțiuni proprii pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la comercializarea produselor, nefăcând trimitere la alte acte normative în completare.
Consideră că trebuie să se facă aplicarea principiului de drept „specialia generalibus derogant", conform căruia norma specială e cea care derogă de la norma generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială. în același sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție care în Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009 a stabilit că, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar daca acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială.
Raportat la speța dedusa judecății, OG nr. 99/2000 este legea specială aplicabilă în acest domeniu, iar legea generala este OG nr. 21/1992. Conform principiului mai sus invocat, aplicabilitate în prezenta cauză o are dispoziția cu caracter special OG nr. 99/2000 în detrimentul celei cu caracter general OG nr. 21/1992. În aceste condiții, Autoritatea avea obligația de a sancționa fapta contravențională în temeiul normei în care a si constatat-o și descris-o și nu de a aplica sancțiunea în baza unei alte norme legale.
Plasarea sancțiunii în lumina dispozițiilor OG nr. 21/1992. nu este însă întâmplătoare: raportat la descrierea faptei, Autoritatea nu avea competentă conform art. 76 lit. c) din OG nr. 99/2000 să desfășoare activități de control si să dispună sancțiuni cu privire la vânzările promoționale si cele cu preț redus. Acesta este si motivul pentru care aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în temeiul OG nr. 21/1992.
S-a considerat că această practică de a nu indica și prețul vechi barat sau mențiunile „preț nou", „preț vechi”, etc. este una abuzivă, făcându-se trimitere la încălcarea dispozițiilor art. 9 din OG nr. 21/1992 care prevede: ,,operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive”.
Conform art. 6 lit. d) din Legea nr. 363/2007, o practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente, printre care și prețul sau modul de caicul a! prețului ori existența unui avantaj specific al prețului.
Verificând dispozițiile Anexei 1 a Legii nr. 363/2007, neindicarea prețului vechi sau a procentului de reducere nu este catalogată o practică înșelătoare sau abuzivă.
În concluzie, aplicarea sancțiunii în baza dispozițiilor art. 9 din OG nr. 21/1992 este nelegală, atât timp cât există un act normativ care stabilește modalitatea de indicare a prețurilor în cazul vânzărilor promoționale, act normativ care prevede sancțiuni proprii.
Cu toate acestea, apreciază (având în vedere și practica - dosar nr._ ) că ar fi putut fi aplicată o sancțiune în temeiul dispozițiilor OG nr. 21/1992, dar pentru nerespectarea dispozițiilor art. 18 și nu art. 9.
Referitor la oprirea temporară de la comercializare a produselor, Autoritatea a precizat în procesul verbal „OTC pentru produsele cu deficiențe", fără a indica si temeiul de drept în baza căruia a dispus această măsură. Consideră că această măsură este nelegală atât timp cât nu este motivată și în drept. Mai mult, chiar pe formularul de proces verbal se face mențiunea inserării actului normativ, articol, alineat. De asemenea, apreciază că folosirea de prescurtări - OTC - este neavenită, în condițiile în care orice contravenient trebuie să poată fi în măsură să cunoască măsurile dispuse de către Autoritate.
OG nr. 21/1992, actul normativ în baza cărei societatea a fost sancționată, prevede oprirea de la comercializare a produselor neconforme până la remedierea deficiențelor constatate ca sancțiune complementară pentru încălcarea articolului 20 din OG nr. 21/1992, articolul încălcat din punctul de vedere al agenților constatatori, însă, în speța, măsura a fost dispusă fără respectarea dispozițiilor art. 57 din OG nr. 21/1992.
Această măsură, prevăzută de art. 55 pct. 2 lit. b) și c) din OG nr. 21/1992, nu poate fi dispusă ca sancțiune complementară decât de persoane special abilitate, sens în care art. 57 din OG nr. 21/1992 prevede explicit că „sancțiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 [...] se dispun, direct sau prin delegare de către conducătorii autorităților publice prevăzute la art. 54 prin ordin sau decizie".
În speță însă, sancțiunea complementară a fost dispusă de agenții constatatori din cadrul Autorității, nu de către conducătorul autorității publice, deci de un funcționar ce nu avea competența de a aplica măsura opririi temporare de la comercializare și fără a fi dispusă prin ordin sau decizie, așa cum prevede articolul menționat.
Așadar, fată de prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, considerăm că sancțiunea complementară a fost dispusă în mod nelegal, motiv pentru care solicităm anularea acesteia.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001, OG nr. 21/1992, Legea nr. 363/2007, OG nr. 99/2000, Regulamentul CE nr. 2073/2005, HG nr. 106/2002.
În susținerea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie proces - verbal de contravenție . nr._/30.04.2015, planșe fotografice, adresă producător.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 22.06.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea acesteia ca nefondată și neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
În urma controlului efectuat în baza adresei A.N.P.C. nr.1091 din 24.04.2015, echipa de control a constatat următoarele:
Pentru produsul C. Cream 500 ml + 150 ml Gratis nu exista la momentul controlului și produsul la 500 ml, prin urmare consumatorul se află în imposibilitatea de a observa dacă cele două produse sunt comercializate la același preț și dacă cei 150 ml erau gratis. În situația prezentată operatorul economic încalcă prevederile O.G. nr. 21/1992, art. 9 și se sancționează conform art.50 (1), lit.c din același act normativ.
Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 21/1992 ,,operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive”.,
Art. 50 (1), lit.c ,,încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniută. art. 9, art. 10 lit. a-f), h) și i), art. 11 și art. 14. cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei;
Referitor la produsul „ananas”, producător Finea Once SA s-a constatat faptul că operatorul economic nu respecta cerința producătorului care pe cutie avea inscripționată o
temperatură de 7,5 grade celsius, iar produsul era păstrat la comercializare la temperatura ambientală a magazinului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 7, lit.b din O.G. nr. 21/1992, fapta fiind sancționată conform prevederilor art. 50 (1), lit. c din același act normativ.
Faptele contravenționale reținute în sarcina petentei sunt rezultatul constatărilor faptice de la data inițierii controlului și a constatărilor scriptice din documentele analizate, ale agenților constatatori ai CPCMB, faptele săvârșite atrăgând sancțiunea contravențională.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei referitoare la înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai puțin severă, intimatul arată că potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Astfel, consideră că agenții constatatori au aplicat în mod corect sancțiunea amenzii contravenționale ținând cont de fapta petentei, sancțiunea aplicată fiind direct proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Apreciază greșită interpretarea petentei care deși admite existența unei culpe în ceea ce privește acțiunile întreprinse, solicită reevaluarea sancțiunii aplicate.
Prin urmare, apreciază dacă nu nelegală cel puțin imorală solicitarea reclamantei de înlocuire a sancțiunii aplicate cu una mai puțin severă, câtă vreme admite ab initio corectitudinea aspectelor reținute de către agenții costataorti, recunoscând existența în sarcina ei a faptei contravenționale.
Faptele contravenționale constatate prin procesul verbal de constatare al contravenției se înscriu întocmai în categoria caracteristicilor impuse de lege, întrunind toate condițiile spre a fi definite și sancționate ca atare.
Conform OG nr 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general al constatării și sancționării contravențiilor și cuprinde norme juridice cu caracter principial în legătură cu modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravenției, a mențiunilor obligatorii, pe care trebuie să le conțină acest proces-verbal, persoanele care pot avea calitatea de agenți constatatori, ca reprezentanți ai autorităților publice, abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, modul de contestare a procesului-verbal de constatare a contravenției, regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și al executării acestora.
Având în vedere aceste considerente, procesul verbal face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, până la proba contrarie, proba pe care contestatoarea nu a făcut-o.
Pe fond, din procesul verbal de contravenție, conform consemnărilor făcute și din documentele care au făcut obiectul analizării din perspectiva celor constatate, rezultă descrierea faptei, data în care au fost săvârșite contravențiile, precum și împrejurările avute în vedere la aprecierea faptelor ca fiind de natură contravențională, astfel cum prevede art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic a! contravențiilor.
Cât privește necunoașterea și/sau înțelegerea/interpretarea eronată de către contravenient a textelor normative, acest lucru nu-l exonerează de răspunderea stabilită prin acte normative pentru neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin.
Activitatea de control este o activitate legală și oficială destinată menținerii/restabilirii echilibrului între dispozițiile legale aplicabile domeniului protecției consumatorilor și modul concret în care acționează operatorul economic controlat, structurile sale și/sau personalul acestora în acel domeniu, ceea ce înseamnă că actul de control, pe lângă alte principii, este guvernat de principiul legalității (potrivit căruia orice acțiune de control se efectuează dacă este prevăzută de legea aplicabilă domeniului de protecție a consumatorilor); actul de control cu raportare la cercetarea și analizarea reclamațiilor cat si a tematicilor de control se face în temeiul competențelor date de lege.
Deoarece petenta nu a făcut proba contrarie celor menționate și reținute în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției, acesta se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, contravențiile fiind corect susținute de agenții constatatori, respectiv încălcarea fâț prevederilor OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, cu atât mai mult cu cât situațiile de fapt consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției au fost prezentate si explicate reprezentantului operatorului economic.
Anularea procesului - verbal de constatare a contravenției în integralitatea lui ar genera implicit că faptele analizate și constatate ca și contravenții de către agenții constatatori, în integralitatea lor, nu se confirmă, ceea ce nu corespunde adevărului faptic, în acest sens făcându-se mențiunile corespunzătoare și necesare în susținerea existenței faptelor contravenționale constatate; exonerarea de răspundere a operatorului economic de orice răspundere contravențională printr-o eventuală anulare a procesului - verbal de constatare a contravenției în condițiile și pe considerentele menționate de petentă în plângerea contravențională, va tenta pe contravenient - care se știe vinovat de săvârșirea contravenției - să persiste în comportamentul său incorect, inadecvat și ilegal față de consumatori și să presteze servicii necorespunzătoare, neconforme cu legislația românească în vigoare.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, Codului de procedură civilă.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal contestat s-a reținut în urma controlului efectuat la punctul de lucru al contestatoarei:
- ciocan rotopercutor PBH 1050 A1 prezintă în manualul de utilizare care se află în cutie alături de produs informații privind zgomotul și vibrațiile
- s-a găsit la comercializare produsul C. cremă curățat care prezintă pe eticheta de la raft prețul și gramajul de 500 ml-același preț având și produsul de 650 ml la care se menționează pe eticheta produsului+150 ml gratis
- se comercializează produse cosmetice marca CIEN, diverse sortimente, prezintă pe etichetă toate informațiile și t. de valabilitate, respectându-se legislația în vigoare.
- se comercializează produsul „ANANAS” C. R., prezintă pe cutie etichetă cu informații referitoare la țara de origine și temperatura T de păstrare impusă de producător, fără a fi tradusă în limba română, aceste informații nu se regăsesc pe eticheta individuală a fiecărui fruct în parte. Pe cutia produsului se menționează temperatura T de păstrare de 7,5 grade Celsius, iar produsul se află în magazin, depozitat la standul de legume fructe, în magazin s-a determinat că există o temperatură de 25 grade Celsius la momentul controlului, în aceste condiții se încalcă prevederile OG 21/1992 art.7 lit. b a 5a liniuță și se sancționează cu art.50 (1) litera c.
- s-au găsit la comercializare produse alimentare cu specific spaniol, reprezentând conform pliantului „Săptămâna Iberică”, campanie desfășurată în limita stocului disponibil, în perioada 27.04.-03.05.2015. Acest lucru nu se afișează la raft. Produsele menționate se află pe un raft de prezentare separat de restul produselor, cu mențiunea PROMOȚIE, fiind însoțite de etichete de culoare roșie, pe care se menționează un singur preț/bucată și unitate de măsură, încălcându-se astfel prevederile OG 21/1992, respectiv art.9 și se sancționează conf. art.50 alin.1 lit.c și se dispune măsura OT a practicii abuzive.
Instanța reține cu prioritate că deși în procesul verbal se descriu mai multe produse, în fapt contestatoarea a fost sancționată în ceea ce privește comercializarea produsului „ananas” și a produselor alimentare cu specific spaniol, căci numai aceste fapte sunt încadrate în drept.
Astfel, în ceea ce privește prima contravenție, instanța reține că ceea ce se impută contestatoarei este că produsul ananas ar fi fost expus la comercializare la o altă temperatură decât cea stabilită de producător. În conformitate cu art.7 lit. b a 5 a liniuță din OG 21/1992 distribuitorii sunt obligați să asigure condițiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării și desfacerii produselor, iar conform art.50 lit. c din același act normativ nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă de la 2000 lei la 20.000 lei.
Instanța reține în ceea ce privește apărările contestatoarei legate de aplicarea prevederilor HG 106/2002 că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile actului normativ menționat privind etichetarea produsului, cât timp contestatoarea nu a fost sancționată pentru nerespectarea condițiilor legate de etichetarea produsului, ci pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la asigurarea condițiilor tehnice stabilite de producător.
Contrar aprecierilor contestatoarei, cât timp condițiile tehnice sunt stabilite de producător, agentul economic distribuitor este obligat să le respecte, putând refuza produsul dacă specificațiile tehnice ale producătorului nu sunt legale sau sunt prea oneroase pentru el.
În speță nu se neagă împrejurarea că pe cutia produsului se afla inscripționată temperatura de 7,5 grade Celsius, ci se afirmă că această temperatură stabilită de producător viza dosar operațiunile de transport. Această apărare ar fi pertinentă în condițiile în care contestatoarea ar fi făcut dovada în acest sens. Instanța reține însă că nu s-a făcut dovada că Haluco bv sau OGL Food Trade care au emis înscrisurile depuse de contestatoare în susținerea apărării sale sunt producătorii produsului ananas comercializat la data la care a fost săvârșită contravenția.
În consecință, cum contestatoarea nu a dovedit că specificațiile producătorului vizau doar condițiile de transport, iar nu și cele de desfacere, instanța reține că în mod corect a fost reținută încălcarea dispozițiilor art.7 lit. b a 5 a liniuță din OG 21/1992 și pe cale de consecință, reținută contravenția prev. de art.50 lit. c din același act normativ.
În ceea ce privește individualizarea, instanța va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată pentru contravenția prev. de art. 7 lit. b a cincea liniuță din OG 21/1992 de la valoarea de 3000 lei la valoarea de 2000 lei, respectiv la minimul prevăzut de lege, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, respectiv natura specificațiilor producătorului și natura produsului comercializat.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție respectiv comercializarea produselor alimentare cu specific spaniol, cu mențiunea PROMOȚIE, fiind însoțite de etichete de culoare roșie, pe care se menționează un singur preț/bucată și unitate de măsură, s-a reținut încălcarea prevederilor art.9 din OG 21/1992, aplicându-se în baza art.50 alin.1 lit. c din OG 21/1992 o amendă de 4000 lei.
Instanța reține că în conformitate cu art.9 din OG 21/1992 operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate și să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii.
Ca atare, ceea ce se impută contestatoarei în raport de descrierea faptei, este un comportament incorect în relația cu consumatorii, prin aceea că deși produsele erau comercializate cu mențiunea „promoție” se menționa un singur preț, astfel încât consumatorul nu putea să-și dea seama dacă într-adevăr produsele constituiau o promoție efectivă.
Contrar susținerilor contestatoarei, reținerea contravenției prev. de art.50 alin.1 lit. c din OG 21/1992 pentru încălcarea art.9 din OG 21/1992 nu este exclusă ca urmare a unui text de lege special prevăzut în OG 99/2000.
Se constată că deși regulile privind vânzările promoționale (vânzări cu preț redus conform art.16 din OG 99/2000) sunt stabilite de art.33 lit. d din OG 99/2000, în care se arată că trebuie afișat prețul vechi și prețul nou (fie prin menționarea noului preț lângă prețul anterior, barat; fie prin mențiunile "preț nou", "preț vechi" lângă sumele corespunzătoare; fie prin menționarea procentului de reducere și a prețului nou care apare lângă prețul anterior, barat), încălcarea articolului 33 nu este prevăzută ca și contravenție de art.73 din OG 99/2000, ca atare nu există o normă specială în acest sens.
În consecință, instanța constată că, atât timp cât consumatorul nu putea să-și dea seama în ce constă promoția declarată de contestatoare, se poate reține în sarcina acesteia un comportament incorect în relația cu consumatorul.
Astfel față de cele reținute mai sus, sub aspectul contravenției prev. de art.50 alin.1 lit. c din OG 21/1992 reținută pentru încălcarea art.9 din OG 21/1992, procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Cât privește individualizarea, față de gravitatea faptei, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește sancțiunea complementară, instanța reține că în conformitate cu cele menționate în procesul verbal s-a dispus „OTC pentru produsele cu deficiențe”. Instanța reține că prin această modalitate de stabilire a unei sancțiuni contravenționale măsura complementară nu se poate executa, întrucât în procesul verbal sunt descrise mai multe produse, astfel încât agentul constatator trebuia să arate în mod expres care este sancțiunea complementară, ce înseamnă „OTC” și, mai ales, care sunt produsele cu deficiențe cu privire la care s-a dispus sancțiunea complementară, pentru a nu exista impedimente la executarea
măsurii.
Mai reține instanța că pentru sancțiunea complementară nu este menționat în procesul verbal temeiul de drept. Dacă se presupune că prin OTC agentul constatator a vrut să dispună oprirea temporară de la comercializare instanța reține că această sancțiune complementară se dispune conform art.55 pct.2 din OG 21/1992 pentru produsele nu sunt testate și/sau certificate conform normelor legale; produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase; produsele nu prezintă elementele de identificare și de caracterizare, precum și documentele de însoțire, se prestează servicii care pot pune în pericol viața, sănătatea, securitatea sau interesele economice ale consumatorilor;
Ori, cum agentul constatator nu a indicat temeiul de drept sau care din aceste cazuri este incident în speță nu se poate aprecia supra legalității sancțiunii, astfel lipsa temeiului de drept a produs contestatoarei o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea sancțiunii complementare.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța va admite în parte plângerea, va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată pentru contravenția prev. de art. 7 lit. b a cincea liniuță din OG 21/1992 de la valoarea de 3000 lei la valoarea de 2000 lei și va anula sancțiunea complementară a opririi temporare de la comercializare, menținând restul dispozițiilor procesului verbal contestat.
În baza art.453 Cod procedură civilă va obligă intimata să plătească suma de 1010 lei contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru de 20 lei –fila 18 dosar și 990 lei onorariu avocat proporțional cu culpa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. L. DI.., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul ales la SCA C., M., P. în București, . nr. 28 C, ., în contradictoriu cu intimata C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR BUCUREȘTI-ILFOV, C. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, ., sector 1.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată pentru contravenția prev. de art. 7 lit. b a cincea liniuță din OG 21/1992 de la valoarea de 3000 lei la valoarea de 2000 lei.
Anulează sancțiunea complementară a opririi temporare de la comercializare.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal . nr._ (nr. 138/1226/30.04.2015.
Obligă intimata să plătească suma de 1010 lei contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CAE/ Thred. AVG/5 ex/02.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6717/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8265/2015.... → |
|---|
