Anulare act. Sentința nr. 1260/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1260/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1260/2015
Dosar nr. 7373/ 303/ 2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1260
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect anulare act, privind pe reclamanta G. N., în contradictoriu cu pârâții N. R. și N. M..
Dezbaterile asupra excepției autorității de lucru judecat au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.02.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2014, reclamanta G. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. R. și N. M., constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 1312 încheiat la data de 24.03.2005 la Biroul Notarului Public ,,I. D.” și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin contractul de donație nr. 1312/24.03.2005, aceasta, în calitate de donator, le-a donat pârâților N. R. și N. M. o garsonieră situată în București, Drumul Taberei, nr. 36, ., ., pentru a primi în schimbul acesteia îngrijire din partea pârâților. Reclamanta a menționat faptul că nu vede bine, ajutorul fiindu-i necesar. În anul 2007, în momentul introducerii unei acțiuni civile în revocarea donației, reclamanta a precizat că a aflat faptul că în cuprinsul respectivului contract este stipulată clauza de uzufruct viager, iar nu de întreținere, aceasta fiind în eroare cu privire la natura contractului încheiat. Reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București au fost înregistrate cauzele nr._ și nr._, acestea având ca obiect revocare donație. Aceasta a precizat că prezenta cauză diferă de celelalte procese civile, deoarece nu privește o condiție de valabilitate a contractului de donație, ci încheierea sa este lovită de nulitate absolută. Reclamanta a menționat că la notarul public, la momentul încheierii contractului de donație, nu i-au fost explicate dispozițiile Legii nr. 17/2000.
În drept, reclamantul a invocat art. 1207 alin. (2) pct. 1 și art. 451 din Codul Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată potrivit O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială cu audierea unui martor, anexând, în copii, act de donație nr. 1312/2005, extras de carte funciară, și certificat de încadrare în grad de handicap.
Pârâta G. N. a depus întâmpinare (filele 61-64), prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că în dosarul nr._, cauză civilă soluționată irevocabil, au fost aceleași părți, având aceeași calitate temeiul celor două cauze fiind identic, și anume nulitatea absolută a contractului de donație cu drept de uzufruct viager nr. 1312/24.03.2005.
Pe fond, pârâta a arătat, în esență, că respectivul contract de donație îndeplinește toate condițiile de valabilitate în sensul ca reclamanta a cunoscut conținutul acestuia și și-a dat consimțământul în legătură cu încheierea actului, nefiind în eroare. Contractul de donație a fost încheiat cu clauză de uzufruct viager, ca urmare a dorinței reclamantei de an nu fi deranjată din locuința sa. Pârâta a precizat faptul că reclamanta este de rea-credință, având în vedere numărul repetat al introducerii cererilor de chemare în judecată, fără a existe un temei solid. De asemenea, susținerea reclamantei în sensul că nu a fost ajutată, nu este adevărată deoarece aceasta a locuit la domiciliul pârâtei pentru o bună perioadă de timp, garsoniera-obiect al contractului de donație fiind închiriată. Adevăratul motiv al introducerii cererilor de chemare în judecată este că reclamanta dorește ca această garsonieră să fie dată celuilalt nepot al său în privința stării de sănătate a reclamantei, pârâta a menționat că la dosarul cauzei nu există niciun act medical la zi, acestea fiind din anul 2003. De asemenea,pârâta a arătat că impozitul pentru garsoniera-obiect al donației a fost plătit de către aceasta.
În drept, pârâții au invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și audierea unui martor, anexând, în copii, sentința civilă nr. 4229/20.06.2007 rămasă definitivă prin decizia nr. 57 A, ambele pronunțate în dosarul nr._, sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel București nr. 1639/30.11.2009 și chitanțe plată impozit.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 97-98) prin care a arătat că impozitul pentru garsonieră a fost plătit de către pârâți ca urmare a acțiunii sale în justiție, mai mult, în prezent există restanțe la plata acestuia. Reclamanta a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat deoarece teza din cele două dosare este cu totul diferită, și anume nulitatea absolută a actului de donație ca urmare a erorii asupra substanței contractului, iar nu condiția de valabilitate a contractului. De asemenea, reclamanta a precizat că handicapul de care suferă este real, fiind dovedit cu acte medicale.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat părților probele cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de donație nr. 1312/24.03.2005 autentificat la Biroul Notarului Public ,,I. D.” (filele 7-8), reclamanta G. N., în calitate de donator, le-a donat pârâților N. R. și N. M., în calitate de donatari, garsoniera situată în București, Drumul Taberei, nr. 36, ., ., păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra acesteia.
La data de 11.03.2008, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâților N. R. și N. M., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de donație cu uzufruct viager nr. 1312/24.03.2005, astfel cum reiese din considerentele sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia civilă nr. 1012/R din data de 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București-secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie (filele 83-93). Prin această sentință, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta G. N. formulată împotriva pârâților N. R. și N. M., ca neîntemeiată.
În drept, potrivit art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 432 din Codul de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs, iar la art. 431 alin.(1) din Codul de procedură civilă, se prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În speță, pârâta N. M. a invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat, susținând că există identitate de părți, obiect și cauză între prezentul proces civil și dosarul civil nr._ definitivat prin pronunțarea sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 a Curții de Apel București.
Astfel, pentru producerea efectelor autorității de lucru judecat trebuie ca cea de-a doua cerere de chemare în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să privească aceleași părți, cu aceeași calitate.
Instanța reține că în susținerea ambelor cereri de chemare în judecată (din prezentul dosar și din dosarul nr._ ), reclamanta a arătat că motivul pentru care a făcut această donație a fost acela că, fiind în vârstă, divorțată și suferind de o deficiență funcțională gravă de miopie forte și alte complicații oculare grave, avea nevoie de un însoțitor întrucât nu vede aproape deloc. De asemenea, reclamanta a invocat că la încheierea contractului de donație, ducându-se doar cu pârâții la Notarul Public, s-a încrezut în totalitate în aceștia și nu a văzut și nu a putut citi, iar nici notarul, nici o altă persoană nu i-a citit actul de donație și nimeni nu i-a explicat dispozițiile Legii nr. 17/2000.
În ceea ce privește condiția identități de părți, instanța constată că în cauza civilă nr._ înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, în calitate de reclamant figurează chiar reclamanta G. N. (care are aceeași calitate și în prezenta cauză), acțiunea acesteia fiind pornită împotriva pârâților și din prezentul litigiu, N. R. și N. M.. Prin urmare, instanța constată că atât în prezentul proces civil, cât și în cauza civilă nr._ există identitate de părți, acestea având aceeași calitate.
Raportat la obiectul celor două cauze civile, instanța reține că prin obiect se înțelege atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat. Astfel, ambele procese civile au ca obiect constatarea nulității actului de donație nr. 1312/24.03.2005 încheiat între reclamanta G. N. și pârâții N. R. și N. M..
De asemenea, cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii. În speță, ambele cereri de chemare în judecată au fost fundamentate pe dispozițiile art. 953-art. 954 cod civil (f. 35, f. 84).
Astfel cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată și din considerentele sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, ambele cereri au aceeași cauză juridică.
Reclamanta a invocat aceleași aspecte în ambele litigii: actul de donație nu reflectă voința sa reală, întrucât convenția cu pârâții N. R. și N. M. a fost aceea de a primi întreținere din partea lor în schimbul donării garsonierei, neștiind că semnează, în realitate, un contract de donație fără sarcini, nerespectarea dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000.
Având în vedere cele menționate anterior, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe aceleași temeiuri avute în vedere și la soluționarea cauzei civile nr._ .
Potrivit art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. De asemenea, la alineatul (2) al aceluiași articol se prevede că, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 a Curții de Apel București, în cuprinsul considerentelor s-au în vedere tocmai susținerile reclamantei formulate și în prezentul proces civil.
Astfel, instanța, la pronunțarea sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 a avut în vedere invocarea de către reclamantă a existenței erorii - viciu de consimțământ la momentul încheierii contractului de donație, aceasta fiind respinsă ca urmare a nedovedirii împrejurărilor invocate de către reclamanta G. N.. Totodată, la baza soluției dată prin sentința civilă nr. 6449/09.10.2008, au stat și considerentele privitoare la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 17/2000, aspecte la care, reclamanta face referire și prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța va respinge susținerea reclamantei G. N. prin care se arată că obiectul celor două procese civile este diferit, cauza civilă nr._ privind condițiile de valabilitate ale contractului de donație, iar nu anularea acestuia, întrucât atât în motivele arătate prin cererea de chemare în judecată din respectivul proces, cât și în considerentele sentinței civile nr. 6449/09.10.2008 se are în vedere nulitatea contractului de donație ce ar putea fi atrasă ca urmare a unui viciu de consimțământ sau ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale privind asistarea reclamantei.
Prin urmare, având în vedere constatarea existenței identității de părți, obiect și cauză, precum și a faptului că prin sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/30.11.2009 a Curții de Apel București, au fost analizate aceleași susțineri ale reclamantei ca și cele cuprinse în prezenta cerere de chemare în judecată, instanța constată temeinicia excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta N. M. prin întâmpinare, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge cererea reclamantei G. N., pentru existența autorității de lucru judecat (față de sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, irevocabilă, în ds. nr._ ).
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ. poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul; prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, reclamanta fiind în culpă procesuală.
În temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată până la închiderea dezbaterilor, instanța va respinge cererea acestora de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâți.
Respinge cererea formulată de reclamanta G. N. (CNP_), cu sediul în București, .. 36, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâții N. R. (CNP_) și N. M. (CNP_), ambii cu domiciliul în Comuna Valea M., .. 103, județul Dâmbovița, pentru existența autorității de lucru judecat (față de sentința civilă nr. 6449/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, irevocabilă, în ds. nr._ ).
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. C.P.
05 exemplare/04.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1259/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1267/2015.... → |
|---|
