Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1302/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1302/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1302/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1302
Ședința publică de la 17.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Judecător: A. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect ordonanță de plată-cerere în anulare, formulată de contestatoarea-debitoare . SRL, în contradictoriu cu intimata-creditoare ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-creditoare prin avocat Topala A., lipsind contestatoarea-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către contestatoarea-debitoare dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar de către intimata-creditoare întâmpinare.
Intimata-creditoare prin avocat solicită rectificarea citativului, în sensul că aceasta are calitatea de intimată-creditoare, iar reclamanta de contestatoare-debitoare.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru a se propune probe.
Intimata-creditoare prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, dispunând administrarea la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata-creditoare prin avocat solicită respingerea cererii în anulare a ordonanței de plată și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 8519/2014, arătând că contestatoarea-debitoare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pentru a fi calificată ca fiind consumator, conform art. 3 alin. 2 Cod Civil, sunt considerați profesioniști, toți cei care exploatează o întreprindere.
Intimata-creditoare prin avocat arată că instanța a obligat în mod legal pe contestatoarea-debitoare și la plata penalităților de întârziere.
Intimata-creditoare prin avocat arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 16.01.2015, sub nr._, contestatoarea-debitoare . SRL a chemat în judecată pe intimata-creditoare ., solicitând casarea în parte a sentinței civile nr. 8519/14.11.2014, rejudecarea cauzei în fond și, ca urmare a admiterii cererii în anulare, anularea sentinței civile nr. 8519/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În susținerea acțiunii, contestatoarea-debitoare a arătat că prin sentința civilă nr. 8519 din 14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă, a fost obligată să plătească către intimata-creditoare următoarele sume: 3.964,25 lei cu titlu de contravaloare marfă, 5.886,93 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 30.07.2014, precum și în continuare pană la plata integrală a debitului datorat, 981,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Contestatoarea-debitoare a arătat că consideră datorat și nu contestă debitul către intimata-creditoare, în suma de 3.964,25 lei, care din motive independente de aceasta nu a putut fi achitat la termenul scadent.
Contestatoarea-debitoare a arătat că a traversat o perioadă financiară dificilă, care între timp a fost depășită și care a împiedicat plata sumelor scadente.
Contestatoarea-debitoare a arătat că, având activitatea parțial redusă și conturile bancare blocate, nu s-au putut efectua plați către furnizori.
Contestatoarea-debitoare a arătat că, în prezent printr-o infuzie de capital s-a reușit depășirea acestei situații, motiv pentru care a propus intimatei-creditoare plata întregului debit restant în sumă de 3.964,25 lei.
Contestatoarea-debitoare a arătat că nu este de acord și consideră că nu sunt întemeiate pretențiile intimatei-creditoare privind plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Contestatoarea-debitoare a arătat că intimata-creditoare a solicitat și prima instanță a reținut că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități de 0,15%, respectiv 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum total de 5.886,93 lei, conform art. 3.1. din anexa 2 la contractul încheiat, iar conform art. 3.3., penalitățile putând să depășească cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate.
Contestatoarea-debitoare a arătat că instanța poate cenzura din oficiu o astfel de penalitate ce depășește debitul principal, chiar dacă această clauză referitoare la posibilitatea depășirii cuantumului debitului principal a fost prevăzută în contractul încheiat între părți, cu condiția ca această clauză să fie o clauză abuzivă potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Contestatoarea-debitoare a arătat că potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar alin. (2) prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Contestatoarea-debitoare a arătat că instanța are puterea și menirea de a constata că, cele prevăzute într-o anexă care nu a fost nici negociată între părți, respectiv în art. 3.3 din anexa 2 la contractul nr._/13.02.2013 constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 și alin. 1 lit. i din anexa Legii nr. 193/2000 și va fi înlăturată, urmând să se anuleze penalitățile în cuantum de 5.886,93 lei solicitate de intimata-creditoare și acordate în prima instanță de Judecătoria Sectorului 6 București.
Contestatoarea-debitoare a arătat că, pe cale de consecință, solicită anularea cheltuielilor de judecată în cuantum de 981,2 lei.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe art. 1013 – art. 1022 Cod procedură civilă și Legea nr. 31/1990.
În susținerea acțiunii, contestatoarea-debitoare a depus la dosarul cauzei angajamentul de plată a debitului nr. 12/16.01.2015.
La data de 03.02.2015, prin serviciul Registratură, intimata-creditoare a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca nefondată.
În motivare s-a arătata că contractul nr. 252 din data de 13 februarie 2013, având ca obiect furnizare gaze criogenice lichefiate, este încheiat între profesioniști, așa cum rezultă din art. 3, alin. 2, din Codul civil și că raporturile dintre aceștia sunt prezumate ca fiind negociate. S-a mai arătat că Legea nr. 193/2000 și Directiva 93/13CEE, nu sunt aplicabile contractului în cauză, iar penalitățile au fost calculate strict în temeiul dispozițiilor contractuale
S-a mai arătat că prin contractul nr. 252 din data de 13 februarie 2013, nu s-a stabilit o dată fixă până la care să se rețină penalitățile de întârziere sau vreuna care să stabilească că acestea nu pot depăși debitul inițial.
În drept au fost invocate art. 205-208 din Codul de procedură civilă.
La data de 05.02.2015, prin serviciul Registratură, contestatoarea-debitoare a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele.
Prin sentința civilă nr. 8519, pronunțată la data de 14 noiembrie 2014, în dosarul nr._/303/2014, de Judecătoria Sectorul 6 București, filele 48-49, îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 30 decembrie 2014, în dosarul nr._/303/2014, de Judecătoria Sectorul 6 București, fila 51, s-a admis cererea de ordonanță de plată formulată de intimata-creditoare, în contradictoriu cu contestatoarea-debitoare în sensul că a fost obligată debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3.964,25 lei reprezentând contravaloare marfă, a sumei de 5.886,93 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 30.07.2014, precum și la penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi de întârziere raportat la debitul principal în continuare până la data plății debitului principal, în termen de 20 zile de la data comunicării hotărârii.
De asemenea, contestatoarea-debitoare a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către intimata-creditoare în cuantum de 981,20 lei, reprezentând 200,00 lei taxă judiciară de timbru și 781,20 lei onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere că, în fapt, între creditoare, în calitate de vânzător, și debitoare, în calitate, de cumpărător, a fost încheiat Contractul pentru furnizarea gazelor criogenice lichefiate nr. 252CJ/13.02.2013, având ca obiect livrarea de către creditoare de azot lichid către debitoare, în schimbul unui preț facturat în RON/kg (contract și anexe fila 29-35).
Potrivit art. 3.2 din contract, facturile emise de către furnizor vor fi achitate de către cumpărător în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, iar potrivit art. 3.1. din anexa 2 la contract orice întârziere în ceea ce privește termenul de plata se va penaliza cu 0,15%, cu începere de la data scadenței termenului de plata pentru o perioada de 60 de zile, iar după aceasta perioada 0,5% din valoarea datoriei până la data efectuării plății.
În executarea contractului anterior menționat, creditoarea a livrat către azot lichid, emițând în acest sens facturile fiscale nr. 013I1203440/12.07.2013 și nr. 013I1203638/09.08.2013, reprezentând contravaloare mărfuri în cuantum total de 3.964,25 lei (fil. 20-21).
Părțile au calitatea de profesioniști, în sensul art. 3 alin. 2 Cod Civil.
Instanța a reținut în drept că, potrivit dispozițiilor art.1013 C. pr. civ., prevederile titlului privind ordonanța de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin 2 C.p.c, creanța este certă este când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Alineatul 3 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar conform art. 662 alin. 4 C.p.c., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Referitor la caracterul cert al creanței din cauză, instanța a reținut că existența acesteia rezultă atât din contract, care a fost negociat și semnat de ambele părți, cât și din facturile emise de către creditoare în baza contractului.
În ceea ce privește caracterul lichid, instanța a reținut că suma solicitată de către creditoare este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv contractul și facturile fiscale emise de creditoare în temeiul contractului.
Din punct de vedere al exigibilității, instanța a constatat că termenul de plată s-a împlinit pentru facturile invocate, scadența facturilor fiind convenită de părți, conform clauzei inserate în contract (art. 3.2.), la 30 de zile de la data emiterii acesteia.
Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 1018 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
Prin urmare, instanța, a constatat, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, apreciază că cererea creditoarei este întemeiată in privința sumei de 3.964,25 lei, reprezentând contravaloare mărfuri.
În ceea ce privește plata penalităților, solicitată de creditoare prin cerere, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1270 Cod civil, convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Cercetând cauza sub acest aspect, instanța a constatat ca părțile, prin prevederile art. 3.1 din anexa 2 la contract, au stabilit în mod expres faptul că orice întârziere care privește termenul de plată se va penaliza cu 0,15 %, cu începere de la data scadenței termenului de plata pentru o perioada de 60 de zile, iar după aceasta perioada 0,5% din valoarea datoriei până la data efectuării plății.
Instanța a mai reținut că, în culpă procesuală, în temeiul art. 453 Cod procedura civila debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 981,2 lei, reprezentând cheltuieli de judecată formate din taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei (chitanță – fila 3) și onorariu avocațial în cuantum de 781,2 lei (factură și extras de cont – fil. 44-45), către creditoare.
Prezenta instanță, constată că deși legal citată, la judecarea ordonanței de plată, contestatoarea-debitoare nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a formula apărări. Or, potrivit art. 1.018, alin. 3 din Codul de procedură civilă, în citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului, fapt îndeplinit de prima instanță conform înscrisurilor de la filele 38-43.
Cererea de reexaminarea a ordonanței de plată este o cale de atac specifică, dar în care, ca și în orice altă cale de atac instanța nu face o reanalizare a situației de fapt ci verifică dacă prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică față de probele administrate în cauză și de susținerile și apărările părților or, așa cum s-a arătat deja contestatoarea-debitoare a așteptat să ajungă în cale a de atac pentru a formula apărări.
Oricum, toate apărările formulate de contestatoarea-debitoare sunt neîntemeiate, se constată că în temeiul contractul nr. 252 din data de 13 februarie 2013, însușit de ambele părți prin semnare și ștampilare, filele 29-35, intimata-debitoare a livrat gaze criogenice lichefiate contestatoarei-debitoare și a emis facturi fiscale, filele 20-21, dar pe care contestatoarea-debitoare nu le-a achitat.
Instanța constată că ambele părți sunt profesioniști astfel încât contractul este prezumat negociat, iar penalitățile au fost calculate conform clauzelor contractuale, neexistând clauze care să nu permită penalităților să depășească debitul principal.
Față de cele arătate și în temeiul art. 1.023 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea în anulare a ordonanței de plată ca neîntemeiată și să ia act că intimata-creditoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare a ordonanței de plată, formulată de contestatoarea-debitoare . SRL, cu sediul în mun. Târgu M., .. 19, ., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata-creditoare ., cu sediul în mun. București, .. 75-7, Sectorul 6, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata-creditoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – B.I.C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1267/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1299/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
