Anulare act. Sentința nr. 4186/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4186/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 4186/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4186
Ședința publică din data de 02.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul N. C. în contradictoriu cu pârâtele B. T. S.A.- SUCURSALA MILITARI și B. T., având ca obiect anulare act - clauze abuzive.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 02.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.11.2014, sub nr._, reclamantul N. C. în contradictoriu cu pârâtele B. T. S.A. - Sucursala Militari și B. T., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca fiind abuzivă a clauzei denumite „Dobânda”, în contractul de credit nr. 9011/12.07.2006 la pct. 2.4 și constatarea nulității absolute a acestei clauze; constatarea ca fiind abuzivă a tezei finale menționată în „scadenta și rambursarea”, prevăzută în contractul de credit nr. 9011/12-07- a Pct. 2.6 și constatarea nulității absolute a acestei clauze; constatarea ca fiind abuzivă a clauzelor denumite „comision de gestiune” și „comision de rescadențare si reeșalonare a creditului”, contractul de credit nr. 9011/12.07.2006 la Pct. 2.7 și constatarea nulității absolute a acestor clauze, obligarea pârâtei să emită un nou plan de rambursare a creditului care sa cuprindă dobânda stabilita prin contractul de credit, si nu cea modificată unilateral de către bancă, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentate de diferențe de dobânda achitată în plus de reclamant si comisionul de gestiune încasat în mod nelegal de către bancă, precum și obligarea la plata dobânzii legale a de la data introducerii acțiunii si până la plata efectivă a sumei încasate abuziv cu titlu de dobânda, comision de gestiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamatul a arătat că, la data de 12.07.2006 a încheiat cu pârâta contractul de credit nr.9011/12.07.2006, prin care a contractat un împrumut în valoare totală de 15.000,00 lei pe o durată de 84 de luni si o dobânda de 15 %.
În clauzele din contract la pct. 2.4 s-a înscris o „dobânda” de 15,00% pe an, indexabilă, dobânda a cărui nivel se poate schimba la inițiativa băncii ca efect al politicii acesteia în raport cu costul resursei.
În teza finală a pct. 2.6 se menționează că „orice alte taxe, costuri sau cheltuieli efectuate de banca în legătură cu documentele de finanțare, vor fi de asemenea debitate automat din contul curent al clientului.
La pct. 2.7 lit. b) a fost prevăzut un contract un comision de gestiune de 5% din suma creditului, care de asemenea a fost achitat la data semnării contractului. Comisionul de gestiune a fost în cuantum de 750,00 lei.
De asemenea la pct. 2.7 lit. c) din contract a fost menționat un comision de rescadențare si reeșalonare a creditului de 1,00% din suma creditului rescadențat sau reeșalonat, comision ce ar fi trebuit să îl achite în situația în care solicitat băncii încheierea unui act adițional la contractul de credit.
Reclamantul a învederat că toate clauzele din contract au fost stabilite doar de către bancă, acesta neavând posibilitatea să negocieze clauzele din contract, fiind astfel pus în situația de a-i semna în aceasta forma. Alegerea tipului de contract financiar nu echivalează cu negocierea care se poartă asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate, impuse de bancă clienților în baza unui model validat în prealabil de B.N.R.. Libertatea de voință” a clientului se rezuma doar ia a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este și ea controlată de bancă.
Consideră că perceperea de către pârâtă a comisioanelor mai sus menționate si a altei dobânzi decât cea prevăzută în contract este abuziva pentru armatoarele motive:
După cum se poate observa din lecturarea contractului de credit, denotă un dezechilibru semnificativ între prestațiile băncii și prestațiile reclamantului, acordând pârâtei un drept discreționar de a modifica acordul de voință format la momentul semnării contractului de credit.
Astfel, potrivit Legii nr. 193/2000 si Directivei nr. 93/13/CEE, este considerata abuziva clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească prețul în funcție de modificarea unei rate de pe piața financiară pe care furnizorul nu o poate controla. Este evident că atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor sau al comisioanelor, aceasta creștere fiind justificată prin apariția unor creșteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract, se produce un dezechilibru contractual.
Faptul ca anumite aspecte ale unei clauze sau o anumita clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în nare o evaluare globala a acestuia indica faptul ca este, cu toate acestea, un contract de adeziune.
În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde ca s-a negociat individual o clauza standard, acestuia îi revine sarcina probei.
În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (Hotărârea pronunțata la data de 27.07.2000 în cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero Curtea de Justiție.
Hotărârea pronunțata la 26.10.2006 în cauza E. M. Mostaza Claro c. Centro Móvil Milenium SL, Hotararea Curții de Justitie din data de 4 iunie 2009 pronunțata în cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet Sustikné Gyórfi).
Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicație a principiului de drept comun în dubio pro reo, art. 983 C.civ.).
Potrivit art.1 alin. 3 din Leg. 193/2000 se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Contractul încheiat de părți este unul preformulat, standard, iar eventualele diferențe dintre el si alte contracte nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte.
Prin urmare acest contract si clauzele lui nu au fost negociate de către părți, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 Cod civil.
În ceea ce privește creșterea abuziva a dobânzii, reclamantul a învederat că în cadrul contractului de credit încheiat de reclamant cu B. T., s-au introdus la pct. 2.4 date referitoare la dobânda, arătându-se totodată ca dobânda este 15,00% pe an, din interpretarea clauzei apreciind ca aceasta este o dobânda fixa. În continuare, deși este vorba de o dobânda fixa, se arată că banca își rezervă dreptul de a schimba nivelul dobânzii curente ca efect al politicii acesteia în raport de costul resursei, care se va aplica de la data comunicării.
Reclamantul a solicitat să se aibă în vedere în primul rând că potrivit Legii nr. 289/2004, pârâta avea obligația de a menționa în cuprinsul contractului daca dobânda este fixă sau variabila. Având în vedere ca în situația în care dobânda era variabila pârâta avea obligația să menționeze și modalitatea de calcul a acesteia, lipsa acestor mențiuni din contract i-a întărit convingerea că în speța de față este vorba de o dobândă fixă.
Începând cu data de 01.09.2008 pârâta a modificat această dobânda de la 15% pe an, la 16% pe an, pentru ca după nu mai mult de 3 luni să modifice din nou dobânda de la 16% la 17% pe an. A precizat că acest lucru a fost comunicat reclamantului, însă fără să primească nici o altă explicație, sau sa îl informeze în mod transparent și complet cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea măsura. Nici în contract nu s-a prevăzut un element clar, un criteriu concret care sa îi permită băncii modificarea unilaterala a dobânzii, ceea ce înseamnă ca modificarea este lăsata la aprecierea pârâtei. Clauza nu este raportată la un indicator precis, individualizat ci se face referire generic la “politica acesteia în raport de costul resursei”. Prin urmare clauza este interpretata doar în favoarea băncii si intereselor acesteia, iar reclamantul nu are nici măcar posibilitatea de a verifica daca majorarea este necesară, este reală sau proporționala cu schimbarea care a condus la creșterea dobânzii.
În ceea ce privește clauza prevăzută la pct. 2.6 în care se menționează ca „orice alte taxe, costuri sa cheltuieli efectuate de banca în legătură cu documentele
de finanțare vor fi de asemenea debitate automat din contul curent al clientului, reclamantul a solicitat să se constate că este o clauza abuzivă având în vedere ca nu respectă prevederile legale în vigoare, in spetă art. 35 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 50/2010.
Cu toate ca legea prevede în mod expres faptul că nu pot fi percepute costuri suplimentare față de cele existente în contract, pârâta a înțeles să îi rețină, fără acordul său, o taxă în cuantum de 60 lei, denumita de către banca „taxa de timbru”. La solicitarea unei explicații cu privire la aceasta reținere neautorizată de reclamantă, reprezentanții băncii i-au comunicat ca aceasta taxa a fost reținuta în conformitate cu prevederile pct. 2.6 din contract, banca rezervându-si dreptul sa debiteze automat orice alte taxe dorește.
În aceasta situație, consideră că în mod nelegal i-a fost reținuta această sumă, neavând cunoștința care sunt taxele si costurile care se pot încadra la pct. 2.6 din contract.
În ceea ce privește comisioanele de gestiune si de rescadențare, apreciază că acestea de asemenea sunt abuzive pentru următoarele considerente:
După cum se poate observa, comisionul de gestiune, ca si comisionul de analiză calculat la valoarea creditului. A precizat ca din punctul său de vedere cele doua comisioane reprezintă același lucru, pârâta încercând inventarea a doua denumiri diferite să obțină pentru aceeași operațiune două comisioane diferite.
Apreciază că aceste comisioane nu reprezintă altceva decât o dobânda mascata. În plus, comisionul de gestiune este calculat si perceput la valoarea inițiala a creditului, si nu la soldul acestuia, ceea ce va face, în cazul creditelor acordate pe mai mult de 10 de ani, ca dobânda aplicată la soldul creditului, să ajungă să fie mai mică decât comisionul de gestiune care se aplica la suma inițială împrumutată.
În baza celor expuse, reclamantul apreciază că se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementează plata unui comision de gestiune calculat la valoarea inițiala a creditului.
Realitatea este că reclamantul, ca si celelalte persoane care au apelat la împrumuturi bancare, nu au avut alta posibilitate, în măsura în care dorea să beneficieze de serviciile băncii, decât să accepte în . bancă. Acest lucru nu înseamnă însă că nu poate să se adreseze pe parcurs unei instanțe pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze.
Prin urmare, reclamantul a solicitat să se constate că si aceste clauze sunt abuzive, nefiind lămurit Înțelesul celor doua comisioane.
În temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, să constate faptul că prevederile de la pct. 2.4, 2,6 si 2.7 lit. a) si b) din contractul de credit nr. 9011/12.07.2006, nu vor mai produce efecte și menținerea celorlalte prevederi ale convenției.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile a art. 56, art. 94, art. 148, art. 192, art. 194, art. 411 alin. (1) pct. 2, teza a doua si art. 453 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000,O.U.G. nr,50/2010, Directiva nr.93/13/CEE, Directiva nr. 2008/48/CE si Jurisprudența Curții Europene.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri:contract de credit nr.9011/12.07.2006, cu anexă, notificare nr.2737, extras conturi din 28.07.2011.
La data de 02.12.2014 prin compartimentul registratură, reclamantul a depus precizări, cu privire la valoarea sumelor încasate de B. T. în mod nejustificat este următoarea:
- Valoarea comisionului de gestiune este în cuantum de 750 lei;
- Valoarea dobânzii încasate necuvenit de parata este de aproximativ 500 lei, urmând ca valoarea dobânzii să fie calculată cu exactitate printr-o expertiză tehnica - contabila ce urmează a fi efectuată în prezenta cauză.
Valoarea obiectului capătului 5 din cererea de chemare în judecata este cea menționata anterior la punctul 1, daunele materiale constând în valoarea comisionului de gestiune și valoarea dobânzii.
Valoarea comisionului de gestiune este menționata în contractul de credit nr. 9011 din 12.07.2006 la art. 2.7 lit. b).
Valoarea dobânzii încasate necuvenit a fost calculata ca diferența între valoarea dobânzii aferentă perioadei în care dobânda era de 17% și valoarea dobânzii aferente perioadelor în care dobânda era de 16%, respectiv 15%. A precizat totodată ca valoarea totală a dobânzii va fi calculată de către un expert contabil, având în vedere modalitatea de calcul este mult mai complexa decât a precizat anterior.
În cea ce privește acest capăt de cerere, reclamantul a precizat că acesta este întemeiat pe plata nedatorată, conform art. 1469 alin. (2) din Noul Cod Civil, ca urmare a dispariției fundamentului executării prestației acestuia, prin declararea nulității clauzelor contractuale în baza cărora și-a executat obligațiile.
În ceea ce privește cel de-al șaselea capăt din cererea de chemare în judecată, reclamantul a precizat că solicită dobânda legală în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor masuri financiar — fiscal în domeniul bancar cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 6 din actul normativ mai sus menționat, în absența stipulației exprese a nivelului dobânzii de către părți, se va plăti numai dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar completare la cererea precizatoare.
În ceea ce privește valoarea obiectului capătului 5 din cererea de chemare în judecată, reclamantul a precizat că daunele materiale sunt în cuantum de 1310 lei, fiind compuse din comisionul de gestiune în cuantum de 750 lei, valoarea dobânzii în cuantum de aproximativ 500 lei și taxa de timbru în cuantum de 60 lei.
Taxa de timbru se regăsește în extrasul de cont al lunii iulie 2011, în care se menționează că la data de 08.07.2011 s-a reținut din contul reclamantului suma de 7.01 lei, iar în data de 23.07.2011 s-a reținut suma de 52,99 lei.
La data de 08.01.2015, prin compartimentul registratură, pârâtele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii în anulare clauze contractuale, ca fiind neîntemeiata.
În fapt, pârâtele au arătat că în data de 28.06.2006 reclamantul a solicitat deschiderea unui cont curent la B. T. SA, iar în data de 03.07.2006 acesta a depus cererea de credit nr. 135, aplicând pentru un credit de nevoi curente, în suma de_ lei, pe o perioada de 7 ani.
Conform documentației de credit completate de solicitant, acesta a declarat ca are studii superioare juridice, fiind membru al Baroului București.
În data de 12.07.2006, reclamntul a semnat cu B. T. SA Sucursala Militari contractul de credit nr 9011/12.07.2006, urmare a aprobării unui credit de nevoi curente de_ lei, pe o perioada de 84 luni, cu o dobânda variabila de 15 % si un D. de 18,58 %.
În contractul de credit, data de 11.08.2006 era data limită a perioadei de tragere, respectiv data până la care creditul trebuia utilizat. Această dată era menționată la punctul 2.3 din contract.
Conform extrasului de cont din perioada 29.06._06, la data de 10.08.2006 creditul fusese utilizat aproape integral, prin retrageri numerar și plăți la comercianți, rămânând o suma de 953 lei neutilizată. Ulterior, si aceasta a fost trasa, banca neretrăgând dreptul împrumutatului de a utiliza creditul.
Conform punctului 2 din Condițiile generale de acordare a creditului, Anexa la Contractul de credit nr. 9011/12.07.2006, “Procentul de dobânda la creditul acordat se modifică periodic arătându-se formula de calcul a dobânzii, formula ce se aplica ori de câte ori se va schimba rata dobânzii.
Conform punctului 8 din Condițiile generale de acordare a creditului, Anexa la Contractul de credit nr. 9011/12.07.2006, chiar s-au definit si cazurile în care se vor notifica clienții în cazurile în care fluctuația dobânzii este mai mare de 5%, la creditele în lei.
Reclamantul a fost notificat, în iulie 2010, în privința actualizării contractului de credit conform prevederilor OUG 50/2010, fiind invitat la banca, să semneze un act adițional la acesta, până în data de 19.09.2010, dată de la care prevederile imperative pentru bănci, ale respectivului act normativ, vor intra în vigoare.
Începând cu data de 19.09.2010 dobânda raliata OUG 50/2010 se raportează la ROBOR la 6M+ 8.1 pp, respectiv 15,44 %.
Urmare a restantelor înregistrate la rambursarea creditului, în data de 09.12.2012 creditul a fost trecut în litigiu, clientul fiind anterior pus în întârziere, prin notificări transmise cu confirmare de primire.
În ceea ce privește susținerea privind creșterea abuziva a dobânzii, pârâta a arătat că reclamantul a știut despre caracterul variabil al ratei dobânzii încă de la încheierea contractului de credit. Pe lângă faptul că art. 2.4 prevedea caracterul indexabil al acesteia, în contract s-a folosit un limbaj simplu, inteligibil, la nivelul unui consumator mediu în teza a doua a contractului banca subliniază variația ratei dobânzii, deoarece motivează „ schimbarea nivelului dobânzii”. Totodată, la nivelul anului 2006, era de notorietate faptul ca pe piața financiara existau credite cu dobândă fixă, dar si cu dobânda variabila. Era de notorietate faptul ca dobânda variabila putea să meargă în ambele sensuri: crescător, dar si descrescător. Legislația în vigoare nu prevedea la momentul semnării contractului de credit (iulie 2006) obligativitatea defalcării dobânzii variabile, cu raportare la anumiți indici. Astfel, dobânda Băncii T. SA, varia, fără a fi prevăzută componența dobânzii, respectiv formula acesteia. Obligativitatea acestei defalcări, prin Lege, a intervenit odată cu OUG 50/2010, dată de la care banca, chiar si fără acordul clientului a trebuit să stabilească o formulă.
Mai mult, în acțiunea formulata, reclamantul recunoaște ca i s-au comunicat modificările procentului de dobânda, acesta necontestându-le, nesolicitând vreo renegociere, semnând chiar graficele, achitând creditul lunar, până la nivelul lui 2011-2012. În condițiile generale din convenția de credit, în pct. 8 - Secțiunea Notificări - s-au definit schimbările semnificative, ca fiind orice variație cu o cotă procentuală de 5% p.a. sau mai mare; prin același punct, s-a prevăzut ca în oricare din cazurile menționate, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris împrumutatul, vor fi plătite sumele suplimentare sau contractul poate fi reziliat. Nu este întemeiată afirmația reclamantului ca dobânda contractuala era fixă. Limbajul contractual era la nivelul unui consumator mediu, legislația în vigoare, privind caracterul variabil al dobânzii nu a fost încălcata.
Însă, prin art.1 din lista cuprinsă în anexa 1 la Legea 192/2000 (dar si pct. 1 coroborat cu pct. 2 din anexa la Directivei 93/13/CEE ) se prevede posibilitatea furnizorului de servicii financiare de a-și "rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă exista motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul."
Prin urmare, legislația interna și Directiva CEE nu interzice în principiu astfel de clauze, iar condițiile înscrise în normele menționate sunt îndeplinite în speța, întrucât în convenția de credit s-au prevăzut motivele semnificative în care ar interveni variația dobânzii, cât și obligația băncii de a notifica în scris împrumutatul.
În plus, în ipoteza în care, banca ar fi procedat la o revizuire a ratei dobânzii, cu nesocotirea clauzei contractuale înscrise în pct. 8, reclamantul avea posibilitatea de a sesiza instanța pentru nerespectarea acesteia. Cu toate acestea, abia la 8 ani de la semnarea contractului de credit, perioada în care dobânda a fost mereu variabilă, reclamantul a înțeles să o cheme în judecată, în condițiile în care din 2012 se afla în executare silita.
B. a notificat clientul la momentul variației dobânzii de la 15% la 16%. Clientul a fost de acord si a acceptat variata de 1 pp, semnând chiar si graficul de rambursare, cu noua dobândă.
Pârâtele consideră, că prin stabilirea unei dobânzi cu caracter variabil exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, în contractul de credit, nu s-a impus o clauza abuziva clientului, si prin urmare solicitarea de anulare a acestei clauze, este neîntemeiata.
În plus, prin variația de-a lungul timpului a dobânzii contractuale intre 15% inițial, si ulterior 16%, respectiv 17%, ajungând la 15.5% înainte de aplicarea prevederilor OUG 50/2010, nu s-a creat în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților. Din punctul de vedere al băncii dobânda era un cost al creditului, prin urmare, buna-credința a băncii nu poate fi pusă în discuție.
Chiar si la punctul 2.5 din contractul de credit, unde este menționat costul anual al creditului, D., specificat faptul ca acest D. se poate schimba a în condițiile modificării ratei dobânzii curente.
În ce privește teza debitării automate a contului curent al clientului, prevăzută la punctul 2.6 din Contractul de credit, pentru taxa de timbru/ taxa arhiva electronica - în sumă totală de 60 de lei, pârâtele consideră ca nici această clauză nu are un caracter abuziv, pentru următoarele considerente:
Aceste costuri cu menținerea si conservarea garanției erau prevăzute în Contractul de credit si în Contractul de garanție 9011/ces/01/12.07.2006, cap III., nu se încadrează în “costurile neprevăzute” menționate de reclamant în acțiunea introdusă.
În ceea ce privește art. 2.7 lit a si b, comision de gestiune și de rescadențare acestea nu constituie clauze abuzive, ci, din contra, acestea se încadrează și în prevederile art. 36 din QUG50/2010:
Comisionul de gestiune a creditului, înprocent de5% dinsuma creditului (respectiv 750 lei) agreat în contractul de credit și încasat de bancă o singura data la acordarea creditului a fost achitat de către client din surse proprii, anterior acordării creditului. Din acțiunea clientului se înțelege ca acesta ar fi dorit o raportare a acestui comision la soldul creditului. Ori având în vedere scopul acestui comision, gestionarea de către banca, pe parcursul întregii perioade de creditare a contului de credit a clientului, acesta gestiune cuprinde, nelimitativ: cheltuieli cu trimiterea de orice eventuala corespondenta cu clientul pe tot parcursul derulării creditului, cheltuieli cu asigurarea riscului de neplata- asigurare ce se încheia pentru cazul de deces, cheltuieli cu consultări baze de date, etc.
Reclamantul a achitat aceste comisioane din surse proprii, depuse în contul curent anterior acordării creditului pe cont, dovada în plus ca dl N. C. a cunoscut anterior semnării contractului de credit despre existenta si cuantumul acestor comisioane.
În ceea ce privește comisionul de rescadențare, care într-adevăr s-ar fi putut lua pe parcursul derulării creditului, daca s-ar fi cerut, nici acest comision nu este unul abuziv, deoarece; este unicul comision prevăzut a se aplica pe parcursul derulării contractului, daca se solicita alte operațiuni ulterioare tragerii creditului . în plus, legislația nu îl interzice, OUG 50/2010, din contra, acest comision se încadra în categoria “comisionului unic, ulterior tragerii creditului” revăzut de art. 36 din OUG nr.50/2010. Acest comision oricum nu s-a aplicat niciodată, deoarece clientul nu a solicitat niciodată acest tip de operațiune. Prin urmare, nu se poate vorbi de un interes lezat, care sa presupună o clin partea băncii.
Toate sumele menționate ca fiind abuziv încasate, pe motiv ca sunt prevăzute prin clauze abuzive se regăsesc de cont atașate prezentei întâmpinări, defalcate, cu componenta fiecărei categorii, afirmația reclamantului cu privire la aspectul creanței mai mari decât creditul este una nereală.
Pârâtele au menționat că extrasul de cont poate fi solicitat de client de la orice unitate a Băncii T. SA, în orice moment al zilei, si se eliberează în baza actului de identitate, ori de cate ori este solicitat, si în oricâte exemplare. În plus, reclamatul avea si un card, își verifica în permanență soldul contului cunoscând sumele plătite băncii ca dobânda.
Pârâta consideră că prin constrângerea legala pe care un debitor o suportă în cazul în care nu își obligația asumata de buna voie (întocmirea unui dosar de executare, somarea la plata, chiar valorificarea garanțiilor) nu poate fi reținuta ca vătămare în sensul precizat de reclamant, astfel încât să se impună anularea unor clauze contractuale legale.
În drept, pârâtele au invocat dispozițiile art.205 NCPC, si toate prevederile legale menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
La data de 12.01.2015, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor pârâtei B. T. și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Cu privire la susținerile pârâtei referitoare la faptul că are studii juridice si că nu se poate spune că nu a înțeles prevederile din contract, a învederat că, calitatea de avocat a reclamantului nu poate induce ideea că avea posibilitatea să negocieze clauzele contractuale. Astfel că, dacă dorea să beneficieze de un credit la banca ( la orice bancă nu neapărat la B. T.), trebuia să accepte condițiile impuse unilateral de către aceasta, ceea ce s~a și întâmplat Acest lucru nu înseamnă însă că în contractul de credit încheiat nu există clauze abuzive și că nu pot să îl atace în instanță pentru a se constata caracterul abuziv al acestora.
În ceea ce privește comunicarea procentului de dobândă de către bancă, reclamantul a învederat că nu a contestat aceste modificări pentru că în situația în care nu era de acord cu noua dobândă, banca ar fi declarat scadent creditul si ar fi trebuit să îl achite integral, reclamantul neavând o astfel de posibilitate.
De altfel, chiar pârâta a afirmat ca în situația în care consumatorul nu este de acord cu modificările intervenite, are libertatea de a rezilia imediat contractul.
Faptul că în prezent se află în executare silită nu îi interzice atacarea contractului în instanță. De altfel, prezenta cauză are strânsă legătură cu dosarul de executare, având în vedere că în situația în care se va constata caracterul abuziv al clauzelor atacate, cu siguranță suma pe care o datorez băncii se va micșora substanțial.
Astfel, la soluționarea prezentei, reclamantul a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu i s-a dat posibilitatea să negocieze clauzele contractuale, iar potrivit art. 3 din Directiva 93/13/CEE, o clauză care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă.
În ceea ce privește debitarea automată a contului curent al clientului, reclamantul a învederat faptul că nu i s-a comunicat niciodată că toate costurile cu înscrierea avizelor AEGRM și cu prelungirea acestora îi revin clientului. De altfel, după cum se poate observa, în contractul de credit nu se menționează niciunde acest lucru, mențiunea făcută fiind cu caracter general.
În ceea ce privește comisionul de gestiune si de rescadențare, reclamantul a precizat că acestea nu au fost achitate de din surse proprii, așa cum a susținut pârâta, ci au fost reținute din creditul acordat de către bancă.
Pentru toate aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 201 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep.7 cu modificările și completările ulterioare, precum și toate actele normative la care a făcut referire în prezentul răspuns la întâmpinare.
La data de 10.02.2015, prin compartimentul registratură, pârâtele au depus extrasele de cont pe numele reclamantului și decizia privind dobânzile și comisioanele practicate de bancă, în vigoare la momentul acordării creditului (f. 52 - 532).
În temeiul art.255 Cod procedură civilă și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile existente la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei B. T. SA – Sucursala Militari, iar pentru pârâte proba cu înscrisurile existente la dosar.
La termenul de judecată din data de 19.05.2015, pârâta B. T. SA – Sucursala Militari a depus la dosar răspunsul la interogatoriu formulat de reclamant.
Prin compartimentul registratură, la data de 27.05.2015, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Cerere scutită de la plata taxei de timbru conform ar.29, lit.f din OUG 80/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul N. G. în calitate de împrumutat și pârâta B. T. SA, în calitate de împrumutător a intervenit contractul de credit nr.9011/12.07.2006, având ca obiect acordarea unui credit cu destinația nevoi curente, în cuantum de 15.000 lei, cu o perioadă de rambursare de 84 de luni de la data primei trageri din credit.(Contract filele 9-13 dosar)
Reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive prevăzute la clauza art.2.4, privitor la dobândă de 15%p.a. indexabilă al cărei nivel se poate schimba la inițiativa Bănci ca efect al politicii acesteia în raport de costul resursei, art. 2.6, tz. finală, potrivit cu care orice taxe, costuri, alte cheltuieli efectuate de către B. în legătură cu documentele de finanțare vor fi debitate automat din contul Clientului, art.2.7.b ce se referă la comisionul de gestiune siart.2.7.c ce se referă la „comisionul de rescadențare, reeșalonare a Creditului,
Contractul dintre părți se completează cu Condițiile generale de acordare a creditului prezentate în anexa1 la contract și actele prezentate în opisul-anexa2, la contract, atât contractul cât și anexele fiind asumate de către reclamant prin semnătură.
Reclamantul are calitatea de consumator în sensul art.2 alin.1 din actul normativ, respectiv de persoană fizică parte la un contract încheiat în afara activităților sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, iar pârâta are calitatea de comerciant în sensul art.2 alin. 2 din actul normativ, respectiv de persoană juridică parte la un contract încheiat în cadrul unei activități comerciale autorizate, prin urmare raporturile contractuale stabilite între părți și deduse judecății intră sub incidența Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din aceeași lege, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Dispozițiile art. 4 alin. 6 din lege au fost inspirate de dispozițiile art. 4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE în varianta sa în limba franceză care a reprezentat punctul de plecare al transpunerii în limba română. Așa cum se poate observa, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 reprezintă o traducere a dispozițiilor 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE.
Cu privire la aceste dispoziții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare „Curtea”) a stabilit faptul că „trebuie să se constate că articolul 4 alineatul (2) din directivă prevede doar că „aprecierea caracterului abuziv” nu se referă la clauzele avute în vedere de această dispoziție, în măsura în care aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.” (Hotărârea din 3 iunie 2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C 484/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 31). Altfel spus, sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de comerciant în mod clar și inteligibil.
De asemenea, Curtea a stabilit faptul că „întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede astfel o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecție a consumatorilor pus în aplicare prin această directivă, dispoziției respective trebuie să i se dea o interpretare strictă. Aceasta vizează, în primul rând, clauzele care privesc „obiectul principal al contractului”, iar în al doilea rând, clauzele care privesc „caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” sau, potrivit celui de al nouăsprezecelea considerent al acestei directive, clauzele „care descriu […] raportul[…] calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate” (Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kasler, C 26/13, nepublicată în Repertoriu, punctele 42-43, 52). În aceeași hotărâre, la punctul 58, Curtea arată că această excludere nu se aplică în cazul în care nu există un serviciu de schimb care să fie furnizat de împrumutător, și care nu cuprinde, în consecință, nicio „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
Având în vedere această jurisprudență a Curții rezultă că nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive acele clauze care (i) sunt redactate în mod clar și previzibil și care (ii) reprezintă o contraprestație pentru un serviciu prestat de către comerciant. Aceste condiții trebuie, însă, îndeplinite cumulativ.
Așa cum rezultă din interpretarea dată de Curte, contractul trebuie să expună în mod clar și să permită consumatorului să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din acesta în ceea ce îl privește.
De asemenea, instanța reține că standardul la care trebuie raportată capacitatea de analiză a reclamanților este aceea a unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat. Altfel spus, culpa consumatorului care constă în neacordarea unei atenții suficiente și a unei informări prealabile este imputabilă acestuia și nu poate constitui motiv al invocării clauzelor abuzive.
Dobânda anuală, comisioanele, taxele, costurile, alte cheltuieli efectuate de către B. în legătură Creditul, intră în sfera noțiunii de „obiect al contractului de credit”, de vreme ce reprezintă contraprestații solicitate de bancă în virtutea creditului acordat.
Analizând din această perspectivă clauza art.2.7 privitoare la ,,comisioane,, instanța constată că acestea enunță în mod clar care sunt consecințele economice pe care le poate suferi consumatorul în situația în care se hotărăște să încheie contractul de credit.
Din cuprinsul contractului rezultă în ceea ce privește comisionul de gestiune ce a fost determinat în cuantum fix, de 750 lei, plătibil integral la data semnării contractului.
Reclamantul a consimțit în mod liber și neviciat ca să achite un comision de rescadențare, reeșalonare de 1,00% din suma Creditului rescadențat, reeșalonat plătibil la data semnării unui act adițional la contract, clauză ce nu poate fi considerată abuzivă din moment ce cuantumul comisionului nu se calculează raportat la întreg creditul acordat, ci doar la suma pe care Imprumutatul ar avea de restituit în ipoteza în care ar decide că este mai avantajos să solicite o rescadențare/reeșalonare a creditului rămas de restituit.
Instanța consideră că reclamantul a avut de la început reprezentarea motivelor care au determinat perceperea comisionului, anume angrenarea serviciilor pârâtei în vederea punerii la dispoziția reclamantului a sumei solicitate.
Nici clauza de la art. 2.6, tz. finală, potrivit cu care orice taxe, costuri, alte cheltuieli efectuate de către B. în legătură cu documentele de finanțare vor fi debitate automat din contul Clientului nu poate fi considerată abuzivă, fiind retinută cu acest titlu o singura taxa de către B. de 60 lei, aferentă contravalorii mentinerii garantiei mobiliare constituite pentru garantarea creditului și la care reclamantul era obligat potrivit art.3 din Contract si art.6, lit.b din Condiții generale, întrucât contractul încheiat de părți se afla în derulare, fiind încheiat în 2008, in art. 35 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 50/2010 invocat de reclamant nu este incident în cauză, iar respectiva taxă nu este un cost nou al contractului percepută abuziv de parat.
De asemenea nici clauza de la art.2.4 privitor la ,,Dobândă,, nu poate fi considerată abuzivă, reclamantul a beneficiat de un împrumut pentru nevoi personale cu o dobândă variabilă de 15% pe an, indexabilă, care se calculează la sold de la data punerii la dispoziție până la rambursare efectivă a creditului (art.2.4 din Contract), procentul de dobânda putând fi modificat periodic în raport de costul resursei, aplicabil la soldul creditului existent la data modificării, după formula de calcul agreată potrivit art.2 din Condiții Generale, împrumutatul urmând să fie notificat cu privire la schimbarea ratei dobânzii, care urma să fie evidențiată în graficul de rambursare
Împrumutatul a fost notificat cu privire la modificarea ratei dobânzii de la 15%p.a, la 16%p.a, respectiv 17% pa, precum si cu privire la faptul că era invitat in termen de 5 zile de la comunicare notificării să se prezinte la B. pentru a semna un act adițional cu privire la modificare, precum și că neprezentarea în acest termen este considerată de B. acceptare tacită, cu consecința aplicării modificărilor de la datele învederate.
Reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat explicații cu privire la majorarea ratei dobânzii, ori că a încercat o negociere la acel moment, fiind astfel prezumat acceptat să plătească o rată a dobanzii, astfel cum a fost modificată.
Prevederea unei dobânzi variabile și posibilitatea modificării acesteia în mod unilateral de către bancă, în funcție de dobânda de referință a băncii nu constituie în sine o clauză abuzivă. De altfel și art. 37 lit. d) din OUG nr. 50/2010 menține o astfel de posibilitate, obligând însă la indicarea în contract a modului de calcul a dobânzii, a periodicității și/sau condițiilor în care survine modificarea acesteia.
Potrivit art. 1 pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, sunt abuzive clauzele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Este incontestabil că potrivit art.2.4 din contract B. și-a rezervat dreptul de a modifica unilateral rata dobanzii, însă a precizat fără echivoc, în chiar cuprinsul clauzei contestate, motivele în care poate opera o astfel de modificare - respectiv în raport de costul resursei.
Acest motiv invocat de bancă pentru schimbarea ratei dobânzii este întemeiat în condițiile în care pentru a obține sumele de bani necesare pentru desfășurarea activității, banca se împrumută la rândul său pe piața interbancară iar cursul pe această piață este supus fluctuațiilor și variază inclusiv în raport de costul riscului de țară și de costul rezervelor minime obligatorii, acestea din urmă constituind elemente ce intră în costul creditului.
După cu reiese din susținerile paratei, conform răspunsurilor la interogatoriu, necontestate de reclamant, rata dobanzii aferentă creditului a scăzut progresiv de la 15,44%, în luna septembrie 2010 la 14,87% în octombrie 2010, chiar sub costul inițial de creditare, astfel că susținerile reclamantului cu privire la înserarea unei clauze abuzive referitor la dobânda nu vor fi primite de instanță, fiind evident că din moment ce a semnat un contract în care era prevăzută o dobanda variabilă, iar nu fixă după cum încearcă să acrediteze ideea, și-a asumat riscul creșterii ratei dobanzii peste nivelul de 15 % p.a., pentru ca ulterior să beneficieze de o dobânda sub acest prag, prin urmare clauza este abuzivă din perspectiva reclamantul numai pentru perioada în care a crescut nivelul dobanzii peste pagul de 15%p.a, nu și pentru perioada in care a scăzut sub acest prag, opinie ce nu poate fi acceptată de instanță.
Derularea relațiilor contractuale în acest mod nu echivalează cu existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța apreciază că nu se poate pune semnul egalității între negocierea conținutului unei clauze și explicarea conținutului clauzei.
La aprecierea caracterului abuziv al unei clauze contractuale se are în vedere numai faptul negocierii conținutului acesteia, iar nu cel al explicării conținutului acesteia de către profesionist, consumatorului. Nici o dispoziție din cuprinsul Legii nr.193/2000 nu prevede în sarcina comerciantului obligația de a explica unui consumator, potențial client, conținutul clauzelor contractului pe care eventual l-ar putea încheia cu acesta. în realizarea activității lucrative ce constituie obiectul său de activitate comerciantul urmărește realizarea unor beneficii proprii iar nu prestarea cu titlu gratuit a unor servicii de consultanță în favoarea unui potențial client.
În măsura în care consumatorul consideră că nu deține cunoștințe suficiente pentru a aprecia asupra oportunității încheierii contactului, acesta are posibilitatea de a apela la serviciile unui consultant de specialitate, ceea ce nu este cazul în speță, reclamantul de profesie avocat, fiind prezumat ca având capacitatea să înțeleagă consecințele economice al Contractului.
Prin aceste dispoziții s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului, care nu poate profita de calitatea aceasta pentru a obține beneficii referitoare la preț, principalul element pe care un consumator trebuie să-l ia în calcul atunci când încheie un contract.
În consecință, nu se reține existența vreunui abuz caracterizat de însăși existența clauzelor analizate, susținerile reclamantului fiind neîntemeiate. Standardizarea unui contract nu echivalează cu lipsa de negociere deoarece clientul are la alegere mai multe bănci pentru a alege cu cine dorește să încheie condițiile, alegând astfel condițiile cele mai avantajoase, iar reclamantul nu a contestat că nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de toate clauzele contractuale.
Așa cum s-a argumentat anterior, comisioanele, dobânda variabilă, taxele aferente menținerii garanțiilor constituie un element al prețului și, în speță, prevederea perceperii acestor costuri a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de consumator, prin semnarea Contractului de credit, devenind, potrivit art. 969 Cod civil, lege între părți.
Prin urmare, instanța va face aplicarea art. 4 alin. 6 din Legea nr.193/2000, constatând că nu se poate analiza caracterul abuziv al acestor costuri din punctul de vedere al art. 4, art. 5 din Legea nr. 193/2000, astfel că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea ca abuzive a clauzelor menționate de reclamant.
Având în vedere că celelalte capete de cerere sunt un accesoriul al primului, fiind respins acesta din urmă, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul N. C., CNP_0, domiciliat în București, ..1, ., parter, apartament 92, sector 6 în contradictoriu cu pârâtele B. T. SA, - Sucursala Militari, cu sediul în București, ., sector 6, J_, CUI_ și B. T., cu sediul Cluj N., ..8, județul Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publica azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. G. Ș.
Red. AG./Tehn. MM
5 ex./10.06.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4217/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4179/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
