Contestaţie la executare. Sentința nr. 4082/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4082/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 4082/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4082
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită privind pe contestatoarea M. A. E. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 25.05.2015, prin compartimentul registratură, B.E.J. T. B. O. a depus la dosar înscrisurile din dosarul de executare nr. 5100/2014, după care,
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, analizând competența de soluționare a cauzei, stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, având în vedere dispozițiile art. 651 alin. 3 și art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește durata de soluționare a cauzei, având în vedere dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, față de obiectul cauzei și probele propuse de părți, instanța stabilește că cererea poate fi soluționată la un termen de judecată.
În ceea ce privește probele, față de dispozițiile art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu au fost solicitate alte probe în afara înscrisurilor, nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin întâmpinare, instanța apreciază cauza în stare de judecată, iar față de prevederile art. 670 Cod procedură civilă, va pune în sarcina contestatoarei cheltuielile de multiplicare a înscrisurilor din dosarul de executare, conform solicitării transmise de către Biroul Executorului Judecătoresc, în valoare de 33,64 de lei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instantei la data de 29.12.2014, contestatoarea M. A. E., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea formelor de executare silită începute de intimată în dosarul de executare nr.5100/2014, având consecinta și anularea cheltuielilor de executare retinute în încheierea pronunțată în data de 16.12.2014 de către B. T. B. O. în dosarul de executare nr.5100/2014.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că B.E.J T. B. O., la cererea intimatei, a dispus începerea executării împotriva sa prin emiterea somației prin care i s-a adus la cunoștința că are de achitat o amendă în valoare de 28 euro și cheltuieli de executare în valoare de 495,55 lei. Nu a avut cunoștință de titlul executor și nu i-a fost comunicat niciodată, intrând în posesia lui odată cu comunicarea somației. Prin urmare, a înțeles să invoce excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale în conformitate cu art. 14 din OG2/2001 care prevede faptul că: ”Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”
Astfel, față de faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.10.2011 nu i-a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor legale în termen de o lună, a intervenit prescripția executării amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal și a solicitat, în consecință, instanței să admită contestația la executare astfel cum a fost formulată și să dispună anularea formelor de executare silită începute în dosarul de executare nr.5100/2014. Totodată, a solicitat suspendarea executării silite.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.669, art. 711-719 și urm. Cod proc.civ.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 21.01.2015, contestatoarea s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin rezoluția din data de 16.01.2015, în sensul că a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, înscrisul care atestă data radierii autovehiculului marca Daewoo Matiz, care a fost radiat în data de 24.03.2011, copia conformă cu originalul a contractului de vânzare – cumpărare, prin care se atestă că la data săvârșirii contravenției, contestatoarea nu mai era proprietara autoturismului, copia declarației pentru scoaterea din evidența mijloacelor de transport înaintată de Primăria Sector 6 București si declarație încheiată la data de 24.03.2011. Totodată, a învederat instanței că a încercat să-l contacteze pe noul proprietar al autovehiculului însă acest lucru nu a fost posibil din motive independente de voința sa.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 03.03.2015, contestatoarea s-a conformat dispozițiilor instanței din data de 13.02.2015, în sensul că a depus atât mențiunea că a formulat deja plângere împotriva procesului-verbal la Judecătoria Cornetu, cât și copii ale celor trei exemplare atât ale contractului de vânzare-cumpărare, cât și copie a documentului de radiere a autovehiculului DAEWOO MATIZ, documentele fiind trimise prin poștă instanței reprezentate de Judecătoria Sectorului 6 București, încă de acum aproximativ 30 de zile. Contestatoarea a depus la dosar in copie răspunsul la întâmpinarea formulată de intimată în fața Judecătoriei Cornetu, ca instanță de fond. De asemenea, a depus și o decizie a ÎCCJ în care în procese similare s-a pronunțat pentru situații în care procesul-verbal nu este semnat.
În acest sens, contestatoarea a mai arătat că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a stabilit deja că lipsa semnăturii agentului constatator este un motiv pentru care procesul-verbal de contravenție devine nul, însă decizia judecătorilor are în vedere strict situația în care acesta este întocmit de personalul intimatei după depistarea șoferilor cu ajutorul camerelor video. Astfel, rovinieta oferă utilizatorilor de autovehicule dreptul de a circula, pe o perioadă de timp determinată, pe rețeaua de drumuri naționale a României. Șoferii de autoturisme care nu plătesc rovinieta pot fi amendați cu sume cuprinse între 250 de lei și 500 de lei, însă, în funcție de categoria autovehiculului, cuantumul poate ajunge chiar la 4500 de lei. Astfel, conform respectivei decizii a ÎCCJ, șoferii care au contestat în instanță amenda și au pierdut, nu își pot recupera banii. Contestatoarea a mai apreciat că decizia ÎCCJ nu produce efecte în cazul proceselor finalizate.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.03.2015, intimata COMPANIA NAȚTIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatoare, ca nefondată, și respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare împotriva executării silite efectuate de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu PVCC . 11 nr._/17.10.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică. De asemenea, intimata a solicitat menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În privinta cererii de suspendare a executării silite, intimata a învederat instanței faptul că nu se impune ordonarea acestei măsuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatoarei, precum și faptul că nu se creează o pagubă iminentă care nu se poate repara. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31, alin.(l) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art. 102 C., intimata a arătat că începând cu data de 11.11.2011 contestatoarea a avut la dispoziție un termen imperativ de 15 zile în care avea posibilitatea de a formula plângere, însă aceasta a formulat plângere după depășirea termenului. Prin urmare, intimata a apreciat că dispozițiile art. 32 alin.(3) din OG nr. 2/2001 nu își au aplicabilitate în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, intimata a învederat instanței de judecată faptul că de la data comunicării procesului-verbal de contravenție, respectiv 11.11.2011, și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilite în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, dispozițiile art. 622 alin. 1 și 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie. Față de aceste dispoziții, intimata a apreciat că reiese în mod evident nu numai reaua - credința a contestatoarei, care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că aceasta a încercat prin solicitarea de suspendare a executării silite să inducă în eroare instanța.
Mai mult, intimata a învederat instanței faptul că atâta timp cât procesul- verbal de contravenție adresat contestatoarei nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare și până la soluționarea plângerii contravenționale introduse la peste 3 ani de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzute în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat. Față de acest aspect, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării și a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată de către contestatoare,ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 21.04.2011 ora 12:09 pe Autostrada A2 km12+450m, Glina, jud. Ilfov, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta săvârșită a constituit contravenție continua și s-a sancționat cu amendă contravenționala în valoare de 250 lei. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenienta, respectiv contestatoarea, a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro. Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 5 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare intimata a arătat că a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției în cauză.
În acest sens a arătat că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 în OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesul-verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Astfel, perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 21.04.2011, și data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 17.10.2011, nu depășește termenul de 6 luni, iar comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, prin postă în data de 11.11.2011, operațiune confirmată prin semnătură de primire de către contestatoare, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. De asemenea, au fost respectate prevederile art. 273 NCPC. Prin urmare, intimata a apreciat că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că contestatoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, intimata a considerat că afirmațiile contestatoarei prin care susține faptul că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale sunt total eronate, întrucât dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu au aplicabilitatea în speța, deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientei în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii. De asemenea, a învederat instanței faptul că, de la data comunicării procesului-verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilite în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în caz contrar, se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Intimata a mai arătat că, în conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Prin urmare, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovada nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu. De asemenea, prin încheierea din Camera de Consiliu instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/17.10.2011. Totodată. în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză. Or, intimata a apreciat că instanța de judecată în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul că procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. În plus, în situația în care instanța de executare constata faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare a acestuia.
Totodată, intimata a apreciat că instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite, a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
În ceea ce privește aspectele legate de transmiterea dreptului de proprietate al autoturismului în cauză, intimata a învederat instanței faptul că executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu ele legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin procesul-verbal de contravenție . 11 nr._/17.10.2011 întocmit cu privire la vehiculul cu nr. de înmatriculare_, s-a reținut că aceasta a circulat pe rețeaua de drumuri naționale din România fără rovinieta valabilă. Procesul – verbal a fost emis pe numele contestatoarei, întrucât la data săvârșirii contravenției figura ca deținătoare a acestuia în baza de date a DRPCTV. De asemenea, intimata a precizat că datele de identificare ale contestatoarei sunt datele pe care aceasta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului-verbal de contravenție în cauza în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV. Totodată, a învederat instanței faptul că între intimată și DRPCIV este încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, intimata a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care prevăd faptul că proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulație. În cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat să solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea. Totodată, dispozițiile art. 24 alin.2 litera d) din actul normativ sus invocat prevăd faptul că proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Intimata a mai arătat că potrivit art. 12, alin. 2 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, obligația achitării tarifului de utilizare pe drumurile publice incumbă utilizatorilor, aceștia fiind definiți drept persoane fizice sau juridice proprietare sau care au un drept legal de folosință. Este adevărat ca textul legal mai impune și condiția ca dreptul de proprietate sau dreptul legal de folosință asupra vehiculului să fie înscris în certificatul de înmatriculare, însă scopul normei este de a asigura ca pentru orice autovehicul care circulă pe drumurile publice să fie achitat tariful de utilizare, indiferent de cine îl conduce. Pe de altă parte, pe lângă faptul că dreptul de proprietate sau dreptul legal de folosința asupra imobilului trebuie să fie înscris în certificatul de înmatriculare, legea prevede și obligația înscrierii acestuia în evidențele fiscale, cât și în evidențele MAI.
Intimata a învederat instanței faptul că, în cazul de față, cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligația înscrierii autovehiculului în evidențele MAI și nici vânzătorul nu a urmărit îndeplinirea acestei obligații, aceste aspecte nu îl absolvă pe vânzător de obligația instituită prin titlul executoriu. Mai mult decât atât, intimata a arătat că partea contestatoare a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, atât posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, cât și posibilitatea formulării unei acțiuni civile împotriva cumpărătorului prin care să solicite instanței de judecată, în temeiul art. 998-999 Cod Civil, obligarea cumpărătorului la plata contravalorii amenzii și a tarifului de despăgubire datorate în baza procesului-verbal de contravenție în cauză, ca urmare a neîndeplinirii de către cumpărător a înmatriculării pe numele său a autovehiculului în cauză, în evidențele MAI. În cauză, partea contestatoare nu a apelat la aceste căi procesuale și prin urmare până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației la executare, ca nelegală și temeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar în copie titlul executoriu, PVCC . nr._/17.10.2011 si dovada comunicării acestuia.
La data de 25.05.2015, B. T. B. O. a depus la dosarul cauzei inscrisurile din dosarul de executare silită 5100/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.10.2011, contestatoarea a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. Totodata, în conformitate cu art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, în sarcina contestatoarei a fost stabilită obligatia de a achita în lei și c/val tarifului de despagubire de 28 de euro.
În temeiul acestui titlu executoriu, la data de 19.09.2014, intimata a pornit executarea silita, formandu-se dosarul de executare silita nr.5100/2014 al B. T. B. O..
Prin incheierea pronuntata la data de 02.10.2014 în dosarul nr._/303/2014, Judecatoria sectorului 6 Bucuresti a incuviintat executarea silita a debitoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.10.2011.
Prin incheierea din data de 16.12.2014, executorul judecatoresc a stabilit în sarcina contestatoarei obligatia de a plati cheltuieli de executare în valoare de 495,55 de lei.
În conformitate cu prevederile art.712 alin.2 Cod procedura civila, în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecatoreasca, se pot invoca în contestatia la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui.
În aceasta privința, instanța apreciaza ca în cadrul contestatiei la executare contestatoarea poate invoca aspecte legate de fondul dreptului intimatei la despagubirea rezultata din procesul-verbal de contraventie . nr._/17.10.2011, având în vedere ca plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contraventie reglementata de art.31 din OG nr.2/2001 nu reprezintă o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui în sensul art. 712 alin.2 Cod procedura civila, fiind tot o acțiune în justiție.
În consecinta, analizand executarea silita demarata împotriva contestatoarei, instanța apreciază că aceasta are loc în baza unui titlu executoriu care nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, lipsind semnătura agentului constatator.
În formularea acestei concluzii, instanța reține faptul că prin Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat în materie s-a stauat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) alin. (2) și (3) din aceeași Ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Deopotriva, din contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit aflat la fila 87 dosar coroborat cu procesul-verbal de scoatere din evidenta mijloace de transport aflat la fila 85 dosar, rezulta ca autoturismul cu nr. de inmatriculare_ a fost instrainat de catre contestatoare la data de 24.03.2011, la aceeași data operand radierea din evidentele fiscale a calitatii acesteia de detinator al autoturismului. Ca atare, contestatoarea nu a circulat la data de 21.04.2011 cu acest autoturism pe A2 fara a detine rovinieta, neavand calitatea de subiect activ al contraventiei prevazute de art.8 alin.1 din OG nr.152002.
În ceea ce privește aspectele invocate de contestatoare cu privire la necomunicarea procesului-verbal in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii, instanța apreciaza ca acestea sunt neintemeiate întrucât procesul-verbal a fost intocmit la data de 17.10.2011, aceasta fiind data sanctionarii, iar așa cum reiese din dovada de comunicare aflata la fila 128 dosar, a fost comunicat contestatoarei la data de 11.11.2011, deci înăuntrul termenului prevăzut de art.14 din OG nr.2/2001.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu disp. art.719 Cod procedura civila, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării silite desfășurate în cadrul dosarului de executare nr.5100/2014 al B. T. B. O. și încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București la data de 05.10.2014 în dosarul nr._/303/2014.
Având în vedere soluția pronuntata cu privire la contestatia la executare, va respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. A. E., CNP_ domiciliată în București, Bulevardul General V. M. nr. 11, ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, CUI_, înregistrată la ONRC sub nr J40/552/15.01.2004
Dispune anularea executării silite desfășurate în cadrul dosarului de executare nr.5100/2014 al B. T. B. O. și încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București la data de 05.10.2014 în dosarul nr._/303/2014.
Respinge cererea de suspendare a executări silite până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4219/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1691/2015. Judecătoria... → |
|---|
