Contestaţie la executare. Sentința nr. 1691/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1691/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 1691/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1691
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul B. SA și pe intimații B. E. Judecătoresc T. G. și J. D. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin serviciul registratură, la data de 27.02.2015 contestatoarea a depus înscrisuri, iar la data de 02.03.2015, executorul a depus concluzii scrise
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct.13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 04.06.2014, contestatoarea B. SA în contradictoriu cu intimații B. T. G. și J. D. C. a formulat contestație la executare împotriva refuzului B. T. G. de a îndeplini acte de executare silită în dosarul nr. 507/2012, refuz manifestat în mod expres prin transmiterea adresei reprezentând Anexa nr. 1 la cererea de chemare în judecată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige B. T. G. să continue executarea silită în dosarul de executare susmenționat, urmând ca acesta să recupereze cheltuielile de executare de la debitor și pe cale de consecință, să se dispună anularea adresei menționate, iar în subsidiar, a solicitat ca în situația în care se va aprecia că creditorul ar fi obligat să achite în avans cheltuielile solicitate de executorul judecătoresc, să se dispună diminuarea cuantumului acestora și, pe cale de consecință, anularea în parte a proceselor verbale din data de 06.07.2012 și 27.03.2014 de stabilirea a cheltuielilor de executare.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe disp. art. 371 ind. 7 alin. 2, art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă 1856, art. 1 in Ordinul nr.2550/2006, art. 1166 și urm. Cod civil.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus înscrisuri.
A fost atașat în copie dosarul de executare nr.507/2012 aflat pe rolul B. G. T..
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 30.06.2014, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 și a rămas în pronunțarea asupra excepției invocate.
Prin sentința civilă nr. 5715/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București a fost admisă excepția necompetenței teritorială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că în temeiul art. 137 alin. 1 C.p.c. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, în consecință, urmând să se pronunțe cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 6, invocată din oficiu.
A mai reținut instanța că contestația formulată de către contestatoare privește, potrivit susținerilor acesteia, refuzul B. G. de a îndeplini acte de executare silită în dosarul de executare nr. 507/2012 și deși potrivit art. 399 alin. 1 C.p.c. se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, acest articol reglementează o cale generală de atac pentru situația în care executarea silită nu se desfășoară potrivit dispozițiilor stabilite de lege.
În cazul în care executorul judecătoresc refuză să înceapă executarea silită sau refuză să îndeplinească acte de executare în condițiile legii, legiuitorul a prevăzut o cale de atac specială, respectiv plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc reglementată de dispozițiile art. 56 din Legea nr. 188/2000. Astfel potrivit art. 56 alin. 2 din această lege în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Prin urmare, având în vedere că obiectul principal al cererii îl reprezintă plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a face acte de executare, competentă pentru soluționarea cauzei este judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.
În consecință, în raport de considerentele ce preced, în baza art. 158 C.p.c. prin raportare la art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 6 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 11.07.2014 sub nr. de dosar_, iar la termenul de judecată din data de 30.09.2014 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin sentința civilă nr._/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza către Tribunalul București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin sentința civilă nr.1340/17.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._/3/2014, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._ .
La data de 02.03.2015, prin compartimentul registratură, intimatul B. T. G. și contestatoarea au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 15.05.2012 contestatoarea încheie cu B. T. G. și M. O. contractul privind efectuarea activității de executare silită, în care se stipulează recuperarea cheltuielilor și a onorariilor executorului de la debitori, pe măsură ce se recuperează debitele, precum și încasarea diferenței de onorariu de executorul judecătoresc din executare, după realizarea integrală a creanței băncii, conform art. 4.2 din contractul părților.
Creditoarea a formulat la data de 28.06.2012 cerere de continuare a executării silite adresată executorului judecătoresc G. T., înregistrată cu nr. de dosar 507/2012 (f.40).
La data de 10.03.2014 contestatoarea a formulat o cerere prin care arată că stăruie în executarea silită (f. 60), iar la data de 27.03.2014 executorul încheie un proces verbal de cheltuieli suplimentar.
La data de 08.05.2014 executorul judecătoresc întocmește o adresă (f. 59) prin care îi pune în vedere contestatoarei să achite cheltuielile de executare de 5720,31 lei, în caz contrar considerând că acesta înțelege să creeze o aparență a diligențelor pe care le exercită pentru valorificarea dreptului său, împiedicând desfășurarea normală a activității executorului, urmând a constata că subzistă temeiul închiderii dosarului lipsa de stăruință a acestuia urmând a fi calificată ca o manifestare tacită de renunțare la executare.
În cauza de față contestatoarea solicită și anularea adresei din 08.05.2014, cerere care, astfel cum arată și intimatul, este inadmisibilă. Astfel, instanța reține că potrivit art.399 c.proc.civ., obiect al contestației la executare poate fi doar executarea silită însăși, un act de executare sau refuzul executorului de a îndeplini un act de executare. Însă adresa menționată nu are natura unui act de executare, ci ea reprezintă doar aducerea la cunoștința creditoarei a refuzului executorului de a continua executarea și motivarea acestui refuz, ceea ce nu reprezintă, cum s-a spus, un act de executare. Creditorul care se consideră vătămat de acest refuz are deschisă calea contestației la executare prevăzută de art.399 alin.1 c.proc.civ., prin care să atace refuzul executorului – cale urmată, de altfel, de contestatoare prin cererea de față -, fără a se impune anularea înscrisului prin care executorul și-a exprimat acest refuz. Prin urmare, instanța va respinge acest capăt al contestației ca inadmisibil,
Deși exprimarea executorului din adresa contestată este ambiguă (nu rezultă la ce se referă executorul când arată că subzistă temeiul închiderii dosarului în condițiile în care nu s-a făcut dovada că executorul ar fi întocmit proces verbal de închidere a dosarului), din acest înscris rezultă fără putință de tăgadă că executorul judecătoresc refuză să continue executarea silită dacă nu se face plata cheltuielilor de executare de către creditor, precum și faptul că executorul judecătoresc interpretează o „lipsă de stăruință” a creditorului ca o renunțare tacită la executare.
Instanța reține că nu poate fi vorba de o lipsă de stăruință a creditoarei în condițiile în care aceasta, prin cererea din data de 10.03.2014, a menționat expres că stăruie în executare, deci cu atât mai puțin poate fi reținută o „renunțare tacită”.
Instanța apreciază că nu este îndeplinită în speță niciuna din ipotezele prev.de art.317 ind.5 Cod procedură civilă, cât timp, așa cum s-a reținut mai sus, este evident că în speță creditorul nu a renunțat la executare existând manifestare de voință expresă în sensul continuării executării și nici nu s-a constatat prin proces verbal de către executor lipsa de bunuri urmăribile sau imposibilitatea de valorificare a acestora.
Instanța constată astfel că, nefiind îndeplinită în speță niciuna din ipotezele prev. de art.317 ind.5 Cod procedură civilă, nu există impedimente pentru ca executarea silită să continue în dosar.
În ceea ce privește condiționarea continuării executării silite de plata cheltuielilor de executare, instanța apreciază că o asemenea solicitare din partea executorului judecătoresc contravine dispozițiilor art.4.2 din contractul părților, având în vedere forța obligatorie a acestuia pentru părțile contractante conform art.1270 NCC. Contrar susținerii intimatului o asemenea prevedere contractuală nu poate conduce la o cauză ilicită a contractului, cât timp nu este nici contrară legii, nici bunelor moravuri sau ordinii publice, iar executorul judecătoresc a putut să aprecieze în deplină cunoștință de cauză la momentul încheierii contractului, având în vedere pregătirea sa intelectuală, în ce modalitate își va încasa onorariul.
Nu poate fi reținută nici caducitatea contractului, actul nefiind lipsit de efecte juridice cât timp nu se poate opune părții cocontractante faptul că a încetat asocierea între cei doi executori judecătorești și nu se neagă preluarea dosarelor de executare ce au făcut obiectul contractului de către intimat.
Cât despre o eventuală lipsă de interes a contestatoarei, instanța reține că este evident interesul creditoarei de a contesta refuzul de a îndeplini acte de executare, cât timp executorul a interpretat eronat neplata cheltuielilor de executare drept o desistare a creditorului.
În ceea ce privește soluțiile care se vor dispune, instanța reține că în speță contestatoarea a formulat contestație împotriva refuzului de a întocmi un act de executare, neimpunându-se a se pronunța asupra solicitării privind anularea adresei emisă de executor cât timp implicit, prin dispunerea continuării executării, adresa este lipsită de efecte.
Astfel fiind, instanța, în baza art.399 și art.404 Cod procedură civilă va obliga B. T. G. să continue executarea silită în dosarul de executare nr.630/2012.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., instanța îl va obliga pe acesta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 859,72 lei reprezentând onorariu avocat achitat de reclamantă conform ordinului de plată din data de 16.10.2014 (f.146).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea B. SA, cu sediul în București, .. 6A, sector 2, în contradictoriu cu intimații B. T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 35, ., ., sector 3 și J. D. C., cu domiciliul în București, . nr. 2, ., ..
Obligă B. T. G. să continue executarea silită împotriva debitorului în dosarul de executare nr. 974/2012.
Respinge capătul de cerere privind anularea adresei ca inadmisibil.
Obligă intimatul B. T. G. să plătească contestatoarei suma de 859,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
P. GREFIER
Red.LT/Thred.MM
4 ex/24.04.2015.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4082/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1732/2015.... → |
|---|
