Plângere contravenţională. Sentința nr. 5015/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5015/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5015
Ședința publică de la 23.06.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. I. și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ A POLIȚIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul P. I., personal, identificat cu CI . nr._, CNP_ și asistat de av. V. I., lipsă fiind intimata și martorul Ș. S..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- se constată că intimata a depus relațiile solicitate;
- se constată că din partea contestatorului nu s-au depus relațiile solicitate;
- se constată depus procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele martorului.
Instanța, cu privire la audierea martorului Ș. S., constată imposibilitatea audierii acestui martor față de relațiile comunicate de Poliție.
Instanța, față de faptul că din partea contestatorului nu s-a depus în termen de 5 zile numele și adresa martorului D., conform art. 254 al. 4 C. decade contestatorul din această probă.
Instanța, pentru respectarea solemnității ședinței de judecată și pentru a proceda la vizionarea CD-ului depus de intimată, solicită tuturor părților care sunt în sala de judecată și care nu sunt părți în prezenta cauză să părăsească sala.
După evacuarea sălii, instanța în prezența contestatorului procedează la vizionarea CD-ului depus la dosar de către intimată.
Instanța după vizionarea de aproximativ 2 ori a CD-ului depus la dosar de către intimată, solicită jandarmului să procedeze la chemarea participanților în sala de judecată, iar aceștia au reintrat în sala de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și precizată. Arată că așa cum rezultă și din înregistrarea de pe CD-ul depus de intimată și vizionat în ședință publică, cele susținute de către contestator la termenele anterioare de judecată sunt evidente și pe această înregistrare video. Arată că agentul constatator nu a fost de față și că acesta a venit doar ulterior. Arată că abuzul făcut de acești doi agenți este și pe înregistrarea de pe CD, iar în ceea ce privește presupusele injuriile s-a încercat o instigare.
Arată că sancțiunea a fost acordată pentru blocarea agenților de a-l amenda pe dl. respectiv, iar din înregistrarea video se vede că, contestatorul nu a oprit agenții constatatori să facă acest lucru. În final arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 08-12-2015, înregistrată sub nr._, obiect plângere contravențională, contestatorul P. I., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A POLIȚIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ a solicitat repunerea în termenul de constatare a procesului verbal . nr._/01-09-2014, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01-09-2014, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul și în temeiul art. 453 C. obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că, cu privire la repunerea în termenul de constatare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01-09-2014, conform procesului verbal acesta ar fi fost comunicat la 16-09-2014 la adresa din București, ., ., ., sector 4, iar contestatorul cu toate acestea ține să arate faptul că nu mai locuiește la acea adresă încă din 28-02-2013, de altfel este evidențiat și pe verso cărții de identitate, lucru care a fost adus la cunoștința agentului constatator.
A arătat că în conformitate cu art. 155 C. în cazul în care persoana fizică nu este găsită la domiciliu, aceasta va fi citată la reședință caz în care agentul procedural ar fi trebuit să-l citeze pe contestator la adresa din Com. Ulmi, ..
Pentru aceste considerente, a solicitat în temeiul art. 186 al. 1 C. să se dispună repunerea în termenul de contestare a procesului verbal.
Pe fondul cauzei, a arătat că în 01-09-2014, în jurul orelor 12 se afla în stația de metrou Păcii – Militari când a observat doi ofițeri de poliție care restricționau staționarea autoturismelor pe segmentul de drum în aproximativ 20 m față de locul unde se afla contestatorul. Între timp unul dintre ofițeri a plecat. La aproximativ 15 minute a apărut un amic al contestatorului cu un microbuz și a oprit în dreptul contestatorului pentru a se putea urca în mașină. A arătat că spre mirarea acestora, la 20 m de la urcarea în autobuz am fost trași pe dreapta de către ofițerul rămas la fața locului care a solicitat actele șoferului pentru identificare. În timp ce ofițerul care-i trăsese pe dreapta studia actele, a apărut al doilea ofițer, plecat la momentul opririi care a solicitat un nou set de acte comunicându-i colegului și amicului contestatorului faptul că îl va amenda cu 2500 lei, iar la acel moment contestatorul a coborât pentru a vedea ce se întâmplă și pentru a întreba cât mai durează.
Ofițerul nou venit a comunicat că urmează să fie amendat și să rămână la fața locului pentru legitimare și identificare.
La câteva minute după ce a predat actele i s-a adus la cunoștință că va fi dus la secția de poliție de către un echipaj care tocmai a ajuns la fața locului.
Ajuns la secția de poliție, contestatorul a fost dus în fața ofițerului de serviciu care timp de o oră și jumătate a lipsit. La întoarcere i-a adus contestatorului procesul verbal, presupune contestatorul că cel despre care se făcuse vorbire la fața locului de către ofițer pentru a-l semna.
Contestatorul arată că a considerat toată această înșiruire de evenimente ca fiind un vădit abuz motiv pentru care a refuzat să semneze.
Ofițerul de serviciu a chemat un martor de pe stradă pentru a semna procesul verbal atacat. La ceva timp după acest eveniment, în jur de 2-3 luni administratorul blocului în care a locuit contestatorul, a comunicat acestuia telefonic că un polițist s-a deplasat la scara blocului și ar fi aruncat un proces verbal în cutia poștală atribuită apartamentului în care a locuit contestatorul.
În cadrul acelui proces verbal s-a consemnat că ar fi amendat cu 3200 lei pentru că ar fi încălcat dispozițiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 61/1991.
Cu privire la fapta în sine, a precizat că tot ceea ce a făcut a fost să întrebe despre ce este vorba, motiv pentru care îi este imposibil săvârșirea infracțiunii de care este acuzat. Mai mult decât atât, ofițerul de serviciu care a scris procesul verbal, cât și membrii echipajului care l-au escortat pe contestator până la secția de poliție nu au fost martori la desfășurarea evenimentelor, cu atât mai puțin ofițerul care s-a reîntors tocmai datorită faptului că a fost plecat.
Pentru aceste considerente a solicitat repunerea în termenul de contestare a procesului verbal atacat, anularea procesului verbal atacat, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment și în temeiul art. 453 C. obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat OG nr. 2/2001 și orice alte dispoziții incidente în cauză.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, martori și înregistrările video de la locul faptei.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: proces verbal, copie CI contestator.
Prin rezoluția din 11-12-2014 instanța a solicitat contestatorului să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, iar la data de 30-12-2014 contestatorul a depus relațiile solicitate.
Prin rezoluția din data de 15-01-2015 s-a dispus de către instanță comunicarea cererii de chemare în judecată către intimată, cu solicitarea de a depune întâmpinare.
La data de 12-02-2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de contestator, menținându-se procesul verbal atacat, iar în conformitate cu prevederile art. 224 C. a invocat excepția tardivității introducerii plângerii, având în vedere art. 118 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și faptul că procesul verbal atacat a fost încheiat la 01-09-2014 ca urmare a încălcării de către petent a dispozițiilor art. 2 al. 1 pct. 1 și pct. 36 din Legea nr. 61/1991 rep, iar acesta a depus plângerea la 08-12-2014.
În fapt, la data de 01-09-2014, orele 11,15, petentul aflându-se pe . RATB Păcii s-a legitimat ca fiind „angajat al Parlamentului României” cu intenția de a-l împiedica pe agentul de poliție rutieră să sancționeze un conducător auto care oprise neregulamentar, săvârșind în public expresii vulgare și jignitoare de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, provocând indignarea mai multor părinți aflați cu copii.
Conform art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”. De asemenea, conform art. 2 al. 1 pct. 36 din același act normativ „împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori a altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice”
Un asemenea comportament nu poate fi tolerat de societate, iar amenda contravențională aplicată de agentul constatator este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea exigențelor de formă și e fond prevăzute de OG nr. 2/2001 și face dovada deplină a situație de fapt și de drept, până la proba contrarie.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal, a arătat că instituția intimată prin agenții săi procedurali a dus la îndeplinire procedura de comunicare a acestuia către petent. Conform art. 27 din OG nr. 2/2001 „Comunicarea procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.”
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției, atât timp cât acesta nu produce probe care să-i susțină afirmațiile.
Din art. 249 C. reiese că procesul verbal se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată, această sarcină revenindu-i petentului.
A solicitat să se constate temeinicia și legalitatea procesului verbal contestat și să se respingă plângerea contravențională ca fiind tardivă și netemeinică.
În drept, a indicat art. 16, 17 și 27 din OG nr. 2/2001, art. 118 al. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 2 al. 1 pct. 1 și pct. 36 din Legea nr. 61/1991.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, istoric sancțiuni.
Prin rezoluția din 16-02-2015, instanța a dispus comunicarea către contestator a întâmpinării, cu solicitarea de a depune răspuns la întâmpinare, iar la data de 11-03-2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26-05-2015 instanța a respins excepția de tardivitate pentru cele menționate în încheierea de ședință, și s-a încuviințat pentru contestator proba cu martorul B. F. și martorul D. și proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba cu martorul Ș. S..
S-a administrat în cauză proba cu martorul B. F., declaratia acesteia fiind consemnată și atașată la fila 72, s-a constatat imposibilitatea de administare a probei cu martorul Ș. S., iar contestatorul a fost decăzut din proba cu martorul D..
La solicitarea instanței intimata a depus la dosarul cauzei raportul de caz însoțit de înregistrare video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/01.09.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 3200 lei ( 200 lei +3000 de lei) în baza art. 2 alin. 1 pct. 1 și art. 2 alin. 1 pct. 36 din Legea nr. 61/1991, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de 01.09.2014 ora 11:15 petentul aflându-se pe . statia RATB Păcii s-a legitimat ca fiind angajat „ al Parlamentului României” cu intenția de a-l împiedica pe agentul constatator de a nu mai sancționa un conducător auto care oprise neregulamentar, săvârșind în public expresii vulgare și jignitoare de natură a tulbura ordinea și linistea publică, provocând indignarea mai multor părinți aflat cu copiii
Procesul-verbal contestat a fost întocmit în prezenta petentului la data de 01.09.2014 ora 12:05, care a refuzat semnarea procesului, aspect confirmat de martorii asistenti ( fila 6).
Cu privire la competența materială și teritorială de soluționare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti este competentă, întrucât locul săvârșirii faptei este în Sectorul 6, iar litigiul este de competența judecătoriei.
De asemenea, instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la nulitatea invocată de contestator cum că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de un agent constatator care nu a constatat personal faptele contravenționale, instanța urmează a o respinge pentru următoarele motive:
Procesul-verbal contestat a fost întocmit de agentul M. M., iar din conținutul raportului de caz depus la dosarul cauzei la fila 86 rezultă că este același agent care a constatat săvârșirea faptelor contravenționale.
Iar pe de altă parte chiar contestatorul personal a arătat la termenul de judecată din data de 26.05.2015 că agentul constatator care a întocmit procesul-verbal este cel care i-a solicitat să se legitimeze la fața locului.
Sub aspectul temeiniciei, este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului, beneficiază de o prezumție relativă le legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (cauza A. contra României, par. 58 și 59).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku c. Franța/7.10.1988, par. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolga și Vulic c. Suedia/23.07.2002, par. 113.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la aprecierea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul – cauza Bosoni c. Franța/7.09.1999.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde adevărului, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Din analiza probelor rezultă că agentul intimatei a încheiat procesul-verbal în urma constatărilor personale, iar petentul nu a putut face în nici un fel proba contrară celor consemnate.
Conform art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice” și art. 2 al. 1 pct. 36 din același act normativ „împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice” constituie contravenții.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora nu se face vinovat de faptele contraveționate menționate în porcesul-verbal, nu sunt susținute de nicio probă astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravențiilor indicate în actul contestat.
Constatarea agentului de poliție, consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale, este susținută de înregistrările video aflată la dosar la fila 85 din care rezultă săvârșirea faptelor contravenționale.
De asemenea, instanța are în vedere și declarația contestatorului de la termenul de judecată din data de 26.05.2015 prin care a învederat că desi nu fusese solicitat de agentii de politie în momentul în care a fost sancționat conducătorul auto s-a dus să discute cu acestia pentru a vedea dacă îi cunoaște, și că nu le-a adresat injurii.
Însă nu va reține în cauză declarația martorei B. F., având în vedere că aceasta că nu a fost de față la momentul săvârșirii faptelor și nu a precizat aspecte ce țin de temeinicia și legalitatea procesului-verbal.
Față de dispozițiile legale amintite anterior, instanța urmează să rețină că sancțiunile aplicate contestatorului sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, așa cum se impune prin art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere considerentele arătate, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, pentru care în temeiul art. 34 din OG 2/2001 urmează să respingă plângerea contravețională, ca neîntemeiată.
La momentul formulării plângerii petentul avea obligația potrivit art. 12 C.pr.civ. să-și exercite drepturile procedurale și să-și execute obligatiile procedurale cu bună-credință, având ca atare convingerea intimă că formularea cererii sale este în deplină concordanță cu dispozițiile legale.
Dreptul subiectiv civil al unei persoane reprezintă posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ în virtutea căreia acestea poate, în limitele dreptului și a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv și să ceară concursul forței coercitive a statului în caz de nevoie.
În baza art. art.187 alin.1. pct. 1 lit.a cod proc civ, instanța va dispune amendarea contestatorului cu suma de 500 lei, având în vedere că cererea de față a fost formulată cu rea-credință, în condițiile în care petentul a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor, iar din probele administrate în cauză rezultă săvârșirea acestora și vădita netemeinicie a plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul P. I., cu domiciliul în com Ulmi, . și cu domiciliul ales în București, ., cam. 407, sector 1, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Brigada Rutieră, cu sediul în sector 3, București, Calea Victoriei, nr. 19, ca neîntemeiată.
În baza art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă sancționează contestatorul P. I., CNP_, cu domiciliul în com Ulmi, . și cu domiciliul ales în București, ., cam. 407, sector 1 cu amendă judiciară în cuantum de 500 de lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
5 ex/13-07-2015
Red EAT
Tehnored DID
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5171/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5018/2015. Judecătoria... → |
|---|
