Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6337/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Sentința nr. 6337/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 6337/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI

......

Sentința civilă Nr. 6337/2015

Ședința camerei de consiliu de la 03 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F.-C. M.

Grefier V. A. M.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta S.C. S. I. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.

La apelul nominal efectuat în camerei de consiliu, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.

În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal efectuat în camerei de consiliu, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.

S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța, având în vedere disp. art. 1030 alin. 9 și 1031 alin. 4 din NCPC încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate a probei putând conduce la soluționarea procesului.

Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei în materie civilă de față, constată:

Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 6 București la data de 06.04.2015, sub numărul_, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.583,52 lei, valoarea obligației principale, la plata de dobânzi de 0,1% pe zi de întârziere după scadența pe o perioadă egală cu jumătate din termenul de plată, iar peste această perioadă 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculată la valoarea rămasă de plată, dobândă care ar trebui să curgă de la data de 24.09.2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, obligația de plata a pârâtei s-a născut ca urmare a achiziționării de către aceasta a mai multor sortimente de produse alimentare, comercializate de către ., în diferite cantități.

Întrucât societatea S. I. SRL nu și-a respectat obligațiile contractuale și, întrucât . a fost prejudiciată prin neachitarea de către pârâtă a sumei de 2,583.52 lei, reprezentând contravaloare marfă, conform facturilor fiscale + TVA, societatea reclamantă s-a văzut îndreptățită să recurgă, potrivit dispozițiilor contractuale, la orice mijloc legal de recuperare a creanței.

Prin urmare, cererea de valoare redusă este singura cale prin care reclamanta poate solicita pârâtei să-și îndeplinească obligația de plată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.028 alin.2 din Legea nr.134/2010.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 10.06.2013, act adițional la contract, sold client pe scadențe, factura ABU_ din data de 12.06.2013, factura ABU_ din data de 20.08.2013, factura A1008 –_ din data de 08.06.2013, furnizare informații de bază ONRC ., certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București al ..

Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici alte apărări în cauză.

Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:

Între reclamantă, în calitate de furnizor, și pârâtă, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru produse alimentare, fără număr, din data de 10.06.2013, atașat la filele 6-8 din dosar. În baza acestui contract, reclamanta a livrat pârâtei diferite produse alimentare (legume, pește, carne, preparate din pește, produse de patiserie, dulciuri, lactate) pentru care a emis factura fiscală nr. ABU_/12.06.2013, în valoare de 3826 lei (filele 10-11) și factura fiscală nr. ABU-_/20.08.2013, în valoare de 531,12 lei), ambele facturi fiind acceptate la plată de către pârâtă.

Anterior încheierii acestui contract, reclamanta a mai livrat pârâtei diverse sortimente de înghețată, pentru care a emis factura fiscală nr. AI 008-_/08.06.2013, în valoare de 1635,42 lei, acceptată la plată de către pârâtă.

În prezenta cerere, reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 2583,52 lei, sumă care, potrivit fișei sold client atașată la fila 9, este compusă din suma de 876,4 lei, rămasă de achitat din factura nr. AI 008-_/08.06.2013, suma de 1176 lei, rămasă de achitat din factura fiscală nr. ABU_/12.06.2013 și suma de 531,12 lei, contravaloarea facturii fiscale nr. ABU-_/20.08.2013.

Instanța reține că potrivit art. 1270 alin. (1) NCC, Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar în conformitate cu art. 1516 alin. (1) pct. 1 NCC, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate să ceară executarea obligației.

În ceea ce privește factura fiscală nr. AI 008-_/08.06.2013, instanța reține că reclamanta a făcut dovada livrării produselor facturate, factura fiind acceptată la plată de către pârâtă, aspect ce rezultă atât din ștampilarea acesteia; potrivit mențiunilor aplicate pe factura în discuție, pârâta avea obligația de a achita suma facturată, prin ordin de plată în termen de 35 de zile. Având în vedere prevederile coroborate ale art. 1270 alin. (1) și 1516 alin. (1) pct. 1 NCC, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 876,4 lei, rămasă de achitat din factura nr. AI 008-_/08.06.2013.

În ceea ce privește celelalte două facturi fiscale, nr. ABU_/12.06.2013 și nr. ABU-_/20.08.2013, instanța reține că potrivit art. 1719 NCC, obligația de plată a prețului este una din obligațiile principale ale cumpărătorului, iar în conformitate cu art. 1516 alin. (1) NCC, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin, să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației.

În speță, în ceea ce privește obligația de plată a prețului produselor livrate, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 10.06.2013, pârâta și-a asumat obligația de plată prin ordin de plată cu scadența la 35 de zile, în speță pârâta nedovedind stingerea debitului aferent facturilor fiscale nr. ABU_/12.06.2013 și nr. ABU-_/20.08.2013.

Prin urmare, în temeiul art. 1270 alin. (1) NCC, 1719 NCC și art. 1516 alin. (1) NCC, instanța va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 1707,12 lei, contravaloarea celor două facturi, precum și suma de 876,4 lei, rămasă de achitat din factura nr. AI 008-_/08.06.2013, în total suma de 2583,52 lei.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere conform contractului, începând cu data de 24.09.2013, instanța o va admite, în parte, respectiv numai pentru facturile fiscale nr. ABU_/12.06.2013 și nr. ABU-_/20.08.2013, urmând a respinge, ca neîntemeiată, această cerere în ceea ce privește debitul de 876,4 lei, rămas de achitat din factura nr. AI 008-_/08.06.2013.

Astfel, instanța reține că potrivit contractului încheiat între părți la data de 10.06.2013, „Pentru neplata sau plata cu întârziere a facturilor scadente se percepe o penalizare de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere după scadență pentru o primă perioadă egală cu jumătate din termenul de plată, iar peste această perioadă 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculată la valoarea rămasă de plată, fără a fi necesară vreo notificare. CLIENTUL este de drept în întârziere pentru neexecutarea, executarea defectuoasă sau cu întârziere a obligațiilor de plată în ceea ce privește facturile scadente, după cum este precizat mai sus”.

În speță, pârâta avea obligația de achitare a facturilor cu „OP 35 de zile”. Având în vedere lipsa unei mențiuni exprese cu privire la data de la care curge termenul de scadență atât în contract, cât și pe facturile emise în baza acestuia și ținând seama de regulile de interpretare cuprinse în art. 1266-1269 NCC, instanța, având în vedere și dispozițiile cuprinse în paragraful referitor la recepția mărfurilor, va interpreta ca moment al curgerii termenului de 35 de zile de scadență momentul emiterii facturii considerat și moment al recepției mărfii, în lipsa indicării unei date exprese în cuprinsul acestora, această interpretare fiind în favoarea pârâtei debitor al obligației. Prin urmare, pentru factura nr._/12.06.2013 data scadenței va fi considerată 16.07.2013, iar pentru factura fiscală nr. ABU-_/20.08.2013, scadența va fi considerată la data de 24.09.2013. Având în vedere că reclamanta a solicitat acordarea penalităților începând cu data de 24.09.2013, fără a face vreo distincție raportat la fiecare dintre cele două facturi fiscale, instanța va avea în vedere această dată de 24.09.2013, ca punct de plecare al calculului penalităților de întârziere.

Astfel, raportat la modul de redactare a clauzei privind penalitățile, instanța va acorda reclamantei penalități de 0,1% pentru primele 18 zile după scadență (respectiv pentru perioada 24.09.2013 – 11.10.2013) și de 0,2% începând cu data de 12.10.2013 și până la momentul introducerii cererii (06.04.2015), având în vedere că reclamanta nu a indicat expres un alt moment până la care să se calculeze penalitățile, iar potrivit art. 1031 NCPC poate avea în vedere numai actele de la dosar și informațiile furnizate de părți.

De asemenea, pentru factura fiscală nr. ABU-_/20.08.2013, instanța urmează a acorda reclamantei penalități de 0,1% pentru primele 18 zile, începând cu data de 24.09.2013 și până la data de 11.10.2013 și de 0,2% pe zi, începând cu data de 12.10.2013 și până la momentul introducerii cererii (06.04.2015), pentru aceleași motive arătate anterior.

Ca atare, pârâta va fi obligată să achite reclamantei penalități de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 24.09.2013 asupra debitului aferent facturilor fiscale ABU_/12.06.2013 (suma de 1176 lei) și, respectiv, ABU-_/20.08.2013 (suma de 531,12 lei) și până la data de 11.10.2013 și penalități de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 12.10.2013 și până la data introducerii cererii (06.04.2015).

În ceea ce privește debitul de 876,4 lei, rămas de achitat din factura nr. AI 008-_/08.06.2013, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere asupra acestui debit.

Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere natura clauzei penale inserate de părți în contractul încheiat în data de 10.06.2013, respectiv cea care rezultă din art. 1538 alin. (1), (4) NCC, respectiv de convenție accesorie celei principale, în acest caz contractul de vânzare din data de 10.06.2013, prin care părțile au determinat cuantumul prejudiciului încercat de reclamanta creditor al obligației de plată a prețului bunurilor livrate, în ipoteza în care pârâta, în calitate de debitor al obligației, nu execută la timp obligația de plată a prețului produselor.

Or, clauza penală inserată într-un contract nu poate fi extinsă, în lipsa unei manifestări de voință expresă în acest sens, asupra altor raporturi juridice externe, lipsind voința debitorului de a se obliga în acest sens și, implicit, natura juridică de contract a clauzei penale. În speță, factura fiscală nr. AI 008-_/08.06.2013 este anterioară datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare (10.06.2013), astfel încât pentru obligația de plată a prețului produselor livrate conform acestei facturi fiscale reclamanta nu are un titlu – o clauză penală stipulată în favoarea sa - pentru a solicita penalități de întârziere.

De aceea, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere asupra debitului de 876,4 lei, rămas de achitat din factura nr. AI 008-_/08.06.2013.

În temeiul art. 451 alin. (1) și 453 alin. (1) NCPC, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta cauză, respectiv suma de 200 de lei, solicitată de reclamantă cu titlul de taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ..27, sector 1, CUI RO_, număr de ordine în Registrul Comerțului J40/_/1993, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., ., sector 6, CUI_, număr de ordine în Registrul Comerțului J_ .

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2583,52 lei, contravaloare produse facturate prin facturile fiscale nr. AI008-_/08.06.2013 (parțial, suma de 876,4 lei), ABU_/12.06.2013 (parțial, suma de 1176 lei) și ABU-_/20.08.2013.

Obligă pârâta să achite reclamantei penalități de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 24.09.2013 asupra debitului aferent facturilor fiscale ABU_/12.06.2013 (suma de 1176 lei) și, respectiv, ABU-_/20.08.2013 (suma de 531,12 lei) și până la data de 11.10.2013 și penalități de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 12.10.2013 și până la data introducerii cererii (06.04.2015).

Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere asupra debitului rămas de achitat din factura fiscală nr. AI008-_/08.06.2013.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 de lei, cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Executorie de drept.

Cu drept de apel, de competența Tribunalului București-secția a VI-a Civilă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.

Președinte Grefier

F.-C. M. V. – A. M.

Dactilo.MV/V.A. M. 09.09.2015

Red.FCM/14.09.2015

2 ex. orig.

Comunicat + 2 ex. VAM.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6337/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI