Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8779/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8779/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 8779/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8779
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 03.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditoarea E. E. MUNTENIA SA în contradictoriu cu debitorul L. E., având ca obiect civil - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința CAMEREI DE CONSILIU părțile nu au răspuns.
Cauza se judecă fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul.
Instanța constată că debitorul deși legal citat, nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nici nu a solicitat probe în apărare.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către creditoare este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează părții proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța respinge proba cu interogatoriul formulată de către creditoare, ca nefiind utilă cauzei, față de probatoriul deja administrat.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2015, sub nr._, reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâtul L. EUGENT, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1758.68 lei, penalități de întârziere în cuantum de 42.3 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea și pârât s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiind-ui atribuit codul de client_, în baza cărora a livrat energie electrică, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat.
Reclamanta a precizat că pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadență fiind înscrise pe factură, conform art. 11 din contractul-cadrul de furnizare a energiei electrice.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a menționat că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului stă și faptul că acesta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului.
Reclamanta a precizat că în prezenta acțiune ar fi nelegală interpretarea potrivit căreia neacceptarea la plată a facturii echivalează cu nedovedirea acțiunii, în condițiile în care contractul încheiat între părți și atașat prezentei, reprezintă „legea părților” (art. 1270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod civil), iar obligația de plată s-a născut, așa cum a arătat și Curtea de Apel Iași în Decizia nr. 29/E/12.10.2015, ca efect al încheierii contractului și nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Prin urmare, reclamanta a învederat că ea și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența unui raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractule, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant.
Reclamanta a arătat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități în valoare de 42.3 lei, conform contractului, respectiv art. 14 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorări de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.
De asemenea, reclamanta a precizat că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 din Noul Cod de procedură civilă, art. 1270 și art. 1516, art. 1535 din Noul Cod civil, art. 969 și urm., art. 1073 din Vechiul Cod civil, art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, art. 155 alin. 28 din Codul Fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr. 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Vechea Lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 485/16 iulie 2012.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei situația facturilor restante ale consumatorului, somația nr. 5858/02.07.2013, confirmare de primire, factura nr. 2 MF_/13.12.2012, tabel – detalii consum, istoric pe punct de măsură, anexă penalități la factura_/13.12.2012, copie contract.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
La data de 02.03.1984 între creditoare, în calitate de furnizor vânzător și debitor, în calitate de consumator s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1011-_-01/02.03.1984. Potrivit art. 5, contractul s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată și are ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din București, ., nr.3, 33B/B, . reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis factura fiscală nr.2 MF_/13.12.2012, pentru suma totală de 1758,68 lei reprezentând contravaloare energie electrică, taxă de deconectare și penalități de întârziere.
Potrivit clauzelor din contractul-cadru aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/11.10.1999 în vigoare la data nașterii creanței, consumatorul are obligația de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate. De asemenea, potrivit art. 11 din contractul-cadru, factura va fi achitată în termen de 15 zile de la emitere, neplata de către consumator în termen de 30 de zile de la scadență atăgând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței și nu pot depăși valoarea facturii.
Prin urmare, deși debitorul și-a asumat prin contract obligația de a achita facturile fiscale de la data scadenței acestora, nu a plătit contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în termenul prevăzut în cuprinsul acestora. Pentru a reține acest aspect, instanța are în vedere faptul că, deși reclamanta a dovedit existența creanței sale, pârâtul nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului, respectiv de a plăti prețul serviciilor prestate.
În drept, potrivit art. 969 C.civ în vigoare la data nașterii raporturilor juridice, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În consecință, având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt expusă, instanța reține, în temeiul principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți că, pârâtul, nu și-a îndeplinit obligația de a achita serviciile furnizate de reclamantă, urmând să îl oblige la achitarea acestora reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată.
Ca urmare a neplății debitului principal, reclamanta a procedat la deconectarea clientului, incluzând în factura fiscală nr. nr.2 MF_/13.12.2012 cheltuielile de debranșare percepute în baza art.200 al.1 lit.b și al.5 din HG nr.1007/2004 înlocuit prin Ordinul nr. 64/2014 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la clienții finali, și care, în temeiul art.59 al.10 și art.61 al.3 (art.200 al.5 din HG nr.1007/2004) sunt în sarcina consumatorului culpabil, motiv pentru care va fi admis și acest capăt de cerere, valoarea totală a debitului principal însumând 1758,68 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata penalităților, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În plus, potrivit art. 1087 v.C.civ., „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 v. C.civ, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprins în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, pârâtul fiind pus de drept în întârziere, de la data scadenței facturii. Sub acest aspect, instanța retine ca potrivit art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr.123/2012 a energiei electrice, nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea de penalizări, care sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere dispozițiile art. II punctul 2 din Ordinul ANRE nr. 5/2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice.
Pentru aceste considerente, instanța va obliga pârâtul și la plata penalităților de întârziere pentru neplata energiei electrice în sumă de 42,3 lei.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea E. E. MUNTENIA SA, având nr. de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/2008, CUI_, cu sediul procesual ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., în contradictoriu cu debitorul L. E., CNP-_, cu domiciliul în București, .. 12, ., ., sector 6.
Obligă debitorul ca în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 1758,68 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată și suma de 42,3 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neplata energiei electrice.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.V.B/Thred.TPC 5 ex./2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8782/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 8775/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
