Pretenţii. Sentința nr. 8775/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8775/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 8775/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8775
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta S.C. M. S. SERV S.R.L. și pârâta S.C. R. T. CONSTRUCT S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei întocmite în condițiile prevăzute de art. 215 alin. 3 C.pr.civ., se prezintă reclamanta prin avocat L. E., cu împuternicire avocațială aflată la fila 5 dosar, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect pretenții, termenul de judecată a fost acordat pentru îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Reclamanta, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Reclamanta, prin avocat, estimează un termen de 2 luni pentru soluționarea procesului.
Instanța estimează o durată de 2 luni pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus și încărcătura ședințelor de judecată.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul și a probei testimoniale.
Cu privire la proba cu interogatoriul pârâtei, instanța constată că a dispus comunicarea interogatoriului sub rezerva discutării necesitării administrării acestei probe la acest termen de judecată. Instanța constată că pârâta nu a depus răspuns la interogatoriul comunicat conform dovezii aflate la fila 140 dosar.
Apărătoarea reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri precum și încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, precizând că nu insistă în administrarea probei testimoniale.
Constatând că proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul solicitate de către reclamantă sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează părții proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei.
Instanța constată că pârâta deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nici nu a solicitat probe în apărare.
Instanța ia act că reclamanta nu insistă în administrarea probei cu martori.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocata reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și valorificarea administrării probei cu interogatoriul în favoarea reclamantei. Avocata reclamantei menționează că între părți s-a încheiat un contract de transport prin care pârâta s-a obligat să transporte marfă în condiții frigo către beneficiarul Metro Cash România. Conform pct. 9 lit a) din contractul încheiat între părți, pârâta s-a obligat să gestioneze cu grija unui bun proprietar mărfurile transportate. Marfa nu a fost transportată în condiții de temperatură impuse de către reclamantă – condiții frigo, astfel că a fost refuzată de către beneficiar și returnată, fiind improprie vânzării. În continuare, reprezentanta reclamantei a invocat pct. 9 lit a) din contractul încheiat între părți și dispozițiile art. 1984 și urm. C.civ. precizând că a făcut dovada că pârâta nu a respectat obligațiile contractuale stabilite între părți, iar debitul pretins îndeplinește condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, factura fiind comunicată părții adverse, iar societatea pârâtă a fost și notificată în vederea achitării debitului restant. Din corespondența părților rezultă că pârâta are cunoștință despre paguba produsă reclamantei însă nu a plătit-o. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 05.06.2015 sub numărul de dosar_, reclamanta S.C. M. S. SERV S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. T. CONSTRUCT S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 47,142.95 lei în baza facturii . nr.2402/23.10.2014 reprezentând contravaloare marfa deteriorată ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin comanda/contract transport cu nr._/22.09.2014 încheiată între părți, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că între reclamanta și pârâtă s-au derulat relații comerciale constând în activități de transport.
În acest sens, între părți s-a încheiat înscrisul intitulat comanda/contract transport cu nr._/22.09.2014, în temeiul căruia pârâta în calitate de transportator s-a obligat să transporte marfa pusă la dispoziție de reclamantă, în valoare de 47,142.95 lei ca urmare a comenzii ferme de transport emisă reclamantei de . SRL.
Reclamanta a relatat că încărcarea mărfii s-a făcut în București, iar descărcarea mărfii urma să se realizeze în D., Timișoara și Sibiu, destinatar al mărfii fiind magazinele S.C. Metro Cash & Carry România S.R.L.
Transportul mărfii de la locul de încărcare până la destinație în D., Timișoara și Sibiu urma să se efectueze de către S.C. R. T. Construct S.R.L. cu autovehiculul cu număr de înmatriculare_ /_ autovehicul pentru care s-a prezentat polița de asigurare . nr._ încheiată cu . Group SA, cuprinzând specificația pentru asigurarea de răspundere a transportatorului rutier de mărfuri pentru mărfurile transportate în trafic intern și autovehiculele asigurate.
În virtutea comenzii/contract încheiată de părți, pârâta, în calitate de transportator, s-a obligat să respecte termenele și clauzele contractuale privind condițiile de transportare a mărfii având în vedere specificația “Frigo”. Cu privire la eventualele litigii, părțile au convenit ca acestea să fie soluționate de către instanțele de judecată de la sediul S.C. M. S. Serv S.R.L.
Reclamanta a învederat instanței că pârâta nu a respectat condițiile privind transportul mărfii, marfa fiind transportată la temperatură improprie decât cea indicată în documentele de transport și indicațiile producătorului, astfel că marfa a fost refuzată de către cei trei destinatari ai mărfii, așa cum rezultă din documentele încheiate de aceștia anexate la dosar.
Pentru recuperarea contravalorii mărfii deteriorate, S.C. M. S. Serv S.R.L. a emis factura fiscala . nr.2402/23.10.2014 pentru suma de 47,142.95 lei ce urmă a fi plătită de către pârâtă în termen de 7 zile de la data facturării.
Cu privire la situația de fapt și plata contravalorii mărfii între părți s-a derulat corespondența pe e-mail, pârâta recunoscând prejudiciul și obligația corelativă de plată a acestuia.
În continuare, reclamanta a indicat că obligația pârâtei privind repararea prejudiciului creat reclamantei prin plata integrală a mărfii ce a fost deteriorată din vină sa, are la bază dispozițiile Noului Cod Civil, art.1984 conform căruia transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totală sau parțiala a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită pe parcursul transportului, precum și art. 1985 alin. 2 conform căruia în caz de alterare sau deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi scăderea lor de valoare, în speța bunurile fiind imposibil de utilizat și apoi distruse astfel ca obligația de acoperire vizează valoarea lor integrală de la momentul predării bunurilor.
Cu privire la valoarea bunurilor și identificarea acestora, reclamanta a precizat că a depus la dosarul cauzei înscrisuri în care s-au nominalizat mărfurile transportate la data de 23.09.2014 în temeiul comenzii/contract de transport nr._/25.11.2013.
În opinia reclamantei, obligația de răspundere a pârâtei este întemeiată prevederile comenzii/contract de transport nr._/25.11.2013, punct lit.a) conform cărora pârâta s-a obligat să transporte marfă cu o mai mare grijă și să o gestioneze pe timpul cât o are în primire astfel încât nu se producă nici un fel de daune sau avarii, în caz contrar fiind răspunzătoare pentru toate daunele provenind din pierderea sau avaria totală sau parțială a mărfii produsă pe perioada cuprinsă între momentul preluării mărfii și momentul predării acesteia către destinatar.
Reclamanta a adăugat că, întrucât prejudiciul în suma de 47,142.95 lei s-a creat ca urmare faptei culpabile a pârâtei, în speța este angajată răspundea acesteia în temeiul legii și al contractului, comanda încheiată de părți reprezentând înțelegerea acestora, convenția fiind legea părților în litigiu, motiv pentru care prin somația nr. 18/16.03.2015 comunicată de B. Staiculescu și Z. a solicitat pârâtei îndeplinirea obligațiilor de plată a sumei facturate reprezentând contravaloare marfa deteriorată.
De asemenea, reclamanta a învederat că sunt îndeplinite condițiile art.1013 al. 1 coroborate cu art.662 C., în sensul existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, întrucât pârâta nu a dat curs somației apreciind că aceasta a fost pusă în întârziere, în temeiul forței coercitive a instanței de judecată, cu solicitarea admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat să încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială în dovedirea raportului contractuale încheiate de părți și a situației de fapt învederată în cuprinsul acțiunii. În condițiile în care va rezulta din dezbateri necesitatea probei cu expertiză, s-a solicitat încuviințarea acesteia în vederea stabilirii prejudiciului solicitat prin acțiune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1984, art. 1985 din Cod Civil.
În probațiune s-au anexat, în copie conform cu originalul, extras ONRC, situația financiară pe anul 2013, somație, comanda/contract, poliță de asigurare, facturi, ordine de compensare, anexă marfă depreciată calitativ, livrare 23.09.2014, corespondență via e-mail, scrisoare de transport, procese-verbale de constatare a diferențelor, avize de însoțire a mărfii, proces-verbal de predare-primire.
La data de 23.06.2015, prin compartimentul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 08.06.2015.
Acțiunea este legal timbrată conform dovezii aflate la fila 128 dosar.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.09.2014, reclamanta și pârâta au încheiat contractul de transport nr._/22.09.2014 (f. 11), prima în calitate de intermediar al expeditorului Tibbett Retail Services SRL, iar cea de-a doua în calitate de transportator, contract ce a fost însușit de ambele părți prin semnare și ștampilare.
Obiectul actului juridic mai sus menționat l-a constituit transportul de produse „frigo” din București, cu descărcarea mărfii în D., Timișoara și Sibiu, la data de 22.09.2014, destinatari fiind magazinele S.C. Metro Cash & Carry România S.R.L. Transportul mărfii de la locul de încărcare până la destinație s-a efectuat de către S.C. R. T. Construct S.R.L. cu autovehiculul cu număr de înmatriculare_ /_ . Conform mențiunilor din CMR semnat de pârâtă (f.73) produsele trebuiau transportate în congelator, la temperaturi de – 180 C.
Ca urmare a nerespectării condițiilor speciale de către transportator, marfa contând în produse alimentare s-a deteriorat (f.27-37), fiind refuzată din acest motiv de către destinatari, astfel cum rezultă din corespondența pe mail cu cei implicați în raporturile juridice în discuție (f.38-45) coroborată cu înscrisurile atașate de reclamantă – procese-verbale de constatare a diferendelor, avize de însoțire a mărfii.
Ordinele de compensare de la filele 17-26 din dosar atestă suportarea pagubelor rezultate din refuzul produselor de către reclamantă, împrejurare ce a determinat-o să emită către transportator factura fiscală . nr.2402/23.10.2014 pentru suma de 47.142,95 lei cu titlu de contravaloare marfă depreciată. Instanța constată că înscrisul de mai sus nu a fost însușit de pârâtă prin semnătură/ștampilă, însă procesele-verbale de constatare a diferendelor au fost semnate de conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare_ /_ .
Instanța mai reține că la punctul 9 lit. a din contractul de transport nr._/25.11.2013, pârâta s-a obligat să transporte marfa cu cea mai mare grijă și să o gestioneze pe timpul cât o are în primire astfel încât nu se producă nici un fel de daune sau avarii, în caz contrar fiind răspunzătoare pentru toate daunele provenind din pierderea sau avaria totală sau parțială a mărfii produsă pe perioada cuprinsă între momentul preluării mărfii și momentul predării acesteia către destinatar.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora - art. 1350 C.civ.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia și întrucât nu s-a făcut dovada aducerii la îndeplinire a îndatoririi în condiții corespunzătoare, instanța reține că în sarcina pârâtei se angajează răspunderea contractuală reglementată atât de părți prin convenția asumată, cât și de textele de lege, cele generale mai sus menționate, dar și cele specifice relațiilor de transport.
Astfel, potrivit art. 1984 Cod civil, transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totală sau parțiala a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită pe parcursul transportului. În caz de pierdere/alterare sau deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi valoarea reală/scăderea lor de valoare, conform art. 1985 Cod civil.
Factura fiscală . nr.2402/23.10.2014 nu poartă semnătura pârâtei, dar a fost comunicată acesteia odată cu acțiunea și nu a fost contestată. În plus, instanța reține că procesele-verbale de constatare a diferendelor au fost semnate de conducătorul autovehiculului ce a transportat marfa în condiții necorespunzătoare. O astfel de atitudine a debitorului coroborată cu absența răspunsului la interogatoriu ce echivalează cu un început de dovadă în folosul creditoarei, conform art.358 Cod procedură civilă, conduc la concluzia temeiniciei pretențiilor reclamantei, fiind astfel îndeplinite condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanței în condițiile art.663 Cod procedură civilă.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării corespunzătoare a obligației de transport și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa debitoarei în provocarea pagubelor suportate de creditoare cu titlu de contravaloare marfă refuzată și neutralizată, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii acesteia și, în consecință, în baza dispozițiilor din contract coroborate cu textele de lege mai sus enunțate, va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 47.142,95 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtei, aceasta din urmă urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 4019,29 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f.128) și onorariu avocat (f.141).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. M. S. SERV S.R.L. cu sediul ales în București, ., ., ., J_, CUI RO_ împotriva pârâtei S.C. R. T. CONSTRUCT S.R.L. cu sediul în loc. Oradea, ./A, ., județ Bihor, J_ .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 47.142,95 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4019,29 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaBradosu A.
Red. BV/Thn. AB
4 Ex/2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8779/2015. Judecătoria... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 8770/2015.... → |
|---|
