Plângere contravenţională. Sentința nr. 8642/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8642/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 8642/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8642
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe reclamantul A. D. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 din cadrul Consiliului Local Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, s-au prezentat pârâta, prin consilier juridic, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Pârâta, prin consilier juridic, depune planșe foto. Totodată, solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei, pentru a formula scurte concluzii, menționând că nu mai poate rămâne în sale de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă pârâtei cuvântul pe fondul cauzei și totodată, pune în vedere pârâtei, prin consilier juridic, faptul că va dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, la ordine, în vederea respectării principiului contradictorialității, pentru a da posibilitatea reclamantului să se prezinte.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale și menționează că este vorba despre o staționare neregulamentară, fiind încălcate prevederile art. 143 lit. g din Regulamentul de aplicare al O.G.195/2002 raportat la art. 143 lit. a. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța dispune strigarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, părțile nu s-au prezentat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 19.12.2013, sub nr._/303/2013, reclamantul A. D. A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. de Poliție Sector 6 și . SRL, a formulat plângere împotriva dispoziției de ridicare . nr._/ 27.11.2013 încheiată de agentul constatator D. M. din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6 și a procesului verbal . nr._/12.12.2013, prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._/12.12.2013 încheiat de Direcția G. de Poliție Sector 6 și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare a cu 4 puncte amendă în valoare de 320 lei și cu 3 puncte de penalizare și restituirea sumei achitate conform chitanței nr._/13.12.2013, în valoare de 160 lei, obligarea . SRL la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie, respectiv suma de 677.32 lei, conform facturii nr._/_/27.11.2013.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în data de 05.12.2013, în jurul orei 08:45, a staționat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe .. 19, într-o stație de taxi, fără a exista indicatoare de avertizare de ridicare mașini sau oprirea/staționarea interzisă.
Reclamantul a precizat că a staționat în zona respectivă, întrucât a avut o defecțiune la mașină și nu a mai putut deplasa autoturismul proprietate personală, apreciind că este incident art. 11 din OUG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită.
Reclamantul a apreciat că se impune anularea procesului verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea sus menționată, întrucât în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care a susținut că le-ar fi săvârșit și nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Or, potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu ... descrierea faptei contravenționale ... arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului verbal este cuprinsă în art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor - conform căruia „Lipsa mențiunilor privind fapta săvârșita atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii ori a inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter”.
De asemenea, s-a invocat faptul că nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârșită fapta a cărei săvârșire i s-a imputat, ce semne de circulație erau în zonă.
Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, reclamantul a apreciat că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, în consecință, impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea . SRL la restituirea și repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat, și anume plata sumei de 677.32 lei, achitată de reclamant în vederea eliberării autoturismului.
În acest sens, reclamantul a citat prevederile relevante aplicabile în speță, și anume art. 64 și art. 97 din OUG nr.195/2002 învederând că măsura ridicării autoturismului nu a fost dispusă prin procesul verbal de către „polițistul rutier”, art. 64 și art. 97 din OUG nr.195/2002 neregăsindu-se nici în procesul verbal și nici în dispoziția de ridicare.
Reclamantul a apreciat că nu s-a aflat în situația vizată de Hotărârea de Consiliu Local Sector 6 nr. 4/2010 privind dispunerea ridicării /blocării vehiculului /remorcii în cauză, transportul și depozitarea acestuia în locul special amenajat, care presupunea: „traficul anevoios de pe arterele de circulație de pe raza sectorului 6, la situații de indisciplină a posesorilor de autovehicule care, prin parcarea mașinilor, dezorganizată și în spații nepermise, obstrucționează traficul rutier, reducând fluiditatea acestuia, blocând accesul în instituții, deplasarea mijloacelor de transport în comun în bune condiții, a mașinilor de salvare, pompieri sau de ridicare a reziduurilor menajere, s-a constatat necesitatea soluționării acestor probleme într-un cadru legal”.
S-a apreciat că încadrarea faptei respectiv art. 142 lit. g și art. 143 lit. a din OUG nr.195/2001 privind circulația pe drumurile publice, republicată este eronată, întrucât în această ordonanță nu se găsesc articolele enumerate, ci această încadrare aparține cu totul și cu totul altei hotărâri și anume Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice care este cu totul și cu totul alt aspect.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 16, 19, 17 din OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, art. 64, 97 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, art.6 CEDO, art. 194 din Noul Cod de procedură civilă și art. 223 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, dispoziție de ridicare . nr._, procesul verbal nr._/12.12.2013, cartea sa de identitate, comunicare nr._/27.11.2013, copie plic primire corespondență, încheierea de ședință din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul cu nr._/3/CA/2014.
La data de 13.01.2014, prin Serviciul registratură, reclamantul a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/12.12.2013, anularea dispoziției de ridicare . nr._/27.11.2013, obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în materie, respectiv a încasării sumei de 677,32 de lei de către . SRL. De asemenea, s-a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei, 53 de lei și 50 de lei.
La data de 27.01.2014 (f. 28), pârâta . SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la data 27.11.2013, agenții de poliție din cadrul DGPL Sector 6 au constatat că autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ a staționat neregulamentar pe Bulevardul I. M. nr.19, în stația mijloacelor de transport public local în regim de TAXI, încălcând prevederile art. 7 lit. a din Legea nr. 155/2010 raportat la art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. g din RA al OUG nr.195/2002, precum și cu HCL S6 nr. 4/2010, fapt pentru care s-a dispus în baza dispoziției de ridicare . nr._ din data de 27.11.2013 ridicarea autoturismului.
Pârâta a apreciat că procesul-verbal contestat acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie pe care reclamantul din prezenta speță nu a răsturnat-o, nedepunând nicio dovadă în sens contrar.
Cu privire la anularea dispoziției de ridicare - act administrativ individual - care a stat la baza măsurii tehnico-administrative a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, pârâta a considerat că se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind emisă de către autorități publice cu respectarea procedurilor legale având în vedere că a fost încheiată de către un agent al puterii publice în temeiul unui act normativ aflat în vigoare și necontestat, iar reclamantul, prin acțiunea sa, nu a făcut dovada contrară celor invocate.
Măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului a fost dispusă de un agent din cadrul DGPLS6 iar pârâta nu are competența de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice și nici nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor ce-i revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6.
Pârâta a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că se află într-o cauză prevăzută de art. 11 din OG nr.2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor - autovehiculul acestuia nefiind semnalizat corespunzător.
Suma de 677,32 lei încasată de . SRL reprezintă cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport și depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje și instalații specializate, combustibil și a forței de muncă aferente pentru care societatea a efectuat costuri ce trebuiesc recuperate.
De asemenea, taxa de 677,32 lei nu reprezintă un prejudiciu material, ci o obligație legală stabilită în sarcina deținătorului autovehiculului, conform art.64 alin.2 din OUG nr.195/2002, plata fiind cauzată de propria faptă ilicită a contravenientului ca urmare a staționarii neregulamentare.
Pârâta a menționat că reclamantul nu a făcut vreo referire la modul prin care societatea a prestat serviciul de ridicare, transport și depozitare iar, pe cale de consecință, a solicitat să se constate caracterul legal al activității . SRL și respingerea pretențiilor contestatorului ca fiind netemeinice și nelegale.
În drept, pârâta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, OG nr.80/2013, dispozițiile OUG nr.195/2002, HCLS6 nr.4/2010 și Legea nr.155/2010 a Poliției Locale.
Pârâta a depus, în copie, dispoziția de ridicare . nr._, fișa vehiculului staționat neregulamentar.
La data de 06.02.2014, prin compartimentul registratură, pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 a depus la dosar întâmpinare.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepției netimbrării capătului de cerere privind restituirea sumei de 677,32 lei, în conformitate cu prevederile art. 16 lit. b coroborat cu art. 34 din OUG nr. 80/2013.
Astfel, conform prevederilor art.34 coroborate cu art. 30 din OUG nr. 80/2013 contestatoarea are obligația de a achita anticipat taxa de timbru (art. 34 din OUG nr.80/2013 – „(1) Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. (2) Dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru”).
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a DGPL S 6 cu privire la capătul de cerere privind „repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului”, taxa privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului cu numărul_ nefiind achitată instituției pârâte.
Prin factura . MLF numărul nr._ din data de 27.11.2013, numitul A. D. A. a achitat suma de 677,32 lei, reprezentând taxă de ridicare, taxă de transport și taxă de depozitare prevăzută expres de prevederile HCL S 6 nr. 4/2010; sarcina încasării taxei revine operatorului autorizat.
Având în vedere solicitarea anulării unui act administrativ, în situația în care instanța va dispune anularea acestuia, în temeiul efectelor nulității actului juridic suma reprezentând taxa de ridicare și transport urmează a fi restituită de la persoana juridică în contul căreia a fost efectuată plata.
În fapt, în data de 27.11.2013, în jurul orei 12:21, o echipă operativă din cadrul Direcției G. de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea contestatorului, staționând neregulamentar în locul .. 19, sector 6, în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi.
În conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normele legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”.
Astfel, în conformitate cu prevederile ar 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției” iar, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 3 din același act normativ „în cazurile prevăzute la alin.2, procesul-verbal se poate încheia și î lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.
Pârâta a precizat că reclamantul nu se afla la fața locului, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 181 din HG nr. 1391/2006, datele de identificare ale contravenientului din procesul-verbal .._/12.12.2013, sunt datele trimise instituției pârâte de către proprietarul autoturismului, respectiv d-nul A., prin comunicarea . nr._/27.11.2013, aceasta recunoscând că utilizat autoturismul cu_ în data de 27.11.2013 și, implicit, că a staționat neregulamentar pe carosabil în stația de mijloacelor de transport în regim de taxi.
Totodată, fapta a fost înregistrată cu ajutorul mijlocului tehnic marca Nikon seria_, certificat cu nr. 32/17.02.2012. La fața locului au fost efectuate fotografii la un interval de 11 min., respectiv intervalul orar 12:10-12:21, din care reiese cu claritate faptul că autoturismul reclamantului a fost staționat în stația de transport public local în regim de taxi.
Pârâta a menționat că fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art.142 lit. g și de art. 14 lit. a din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea RA al OUG nr.195/2002, cu modificările completările ulterioare și sancționată de art. 100 alin. 2 și art. 108 alin 1 lit. b pct. 7 din OUG nr.195/2002, cu 4-5 puncte amendă și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, s-a apreciat că acesta cuprinde toate mențiuni prevăzute la art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare fapt ce conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de OUG nr.195/2002 și de RA al OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, s-a apreciat că din conținutul art.34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, fapte cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind, conform art.249 Codul de procedură civilă, reclamantului.
Cât privește sancțiunea aplicată, pârâta a considerat că aceasta a fost individualizată în mod legal corect fața de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pârâta a menționat că faptele care constituie contravenții încadrate în clasa a 11-a, sunt sancționate cu 4 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr.195/2002, pentru acestea calculul limitei maxime și minime ale amenzii se face în conformitate cu prevederile art. 98 alin.2 din OUG nr. 195/2002, respectiv prin înmulțirea punctelor de amendă cu 10 % din salariul minim brut pe econom stabilit prin Hotărâre a Guvernului. Astfel, conform prevederilor HG nr.23/23.01.2013, începând cu data de 01.07.2013, salariul minim brut pe țară garantat în plată este de 800 lei.
Pârâta a precizat faptul că agenții constatatori au aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de a 100 alin. 2 din OUG nr.195/2002 rezultat din calculul prevăzut de art. 98 din același act normativ: puncte amendă înmulțite cu 80 lei, respectiv 320 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim amenzii în termen de 2 zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal (conform art. 109 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep.).
De asemenea prin procesul verbal s-au aplicat 3 puncte penalizare în conformitate cu prevederii art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, sancțiune contravențională complementară care s aplică conform prevederilor art. 96 din același act normativ și a prevederilor art. 204 din HG nr.1391/2006.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002 rep., prevederile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice „se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel”.
Prin HCL S 6 nr. 216/30.12.2010, începând cu data de 01.01.2011, s-a înființat DGPL S prin reorganizarea DGPC S 6, având în vedere . la data de 01.01.2011 a Legii nr.155/2010. Astfel, trebuie evidențiat faptul că, odată cu apariția Legii nr. 155/2010, Poliției Locale i-a fost date în competență atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice, conform prevederile art. 7 lit. h din legea nr. 155/2010, poliția locală „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcare
normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”.
S-a menționat că stația mijloacelor de transport public în regim de taxi era delimitată atât prin indicator cât și prin marcaj rutier, cu atât mai mult cu cât conform prevederilor art. 10 Cod procedură civilă, d-nul A. avea obligația să „își probeze pretențiile și apărările”.
Pârâta a precizat că petentul nu a invocat o cauză de anulare cu respectarea prevederilor art. 10 și ale art. 12 Cod procedură civilă și nu a făcut dovada producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea procesului verbal . nr._/12.12.2013, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în mod legal cu respectarea prevederilor legale imperative aplicabile. Or, reclamantul nu a arătat presupusa vătămare, nu a invocat-o și nici nu a susținut-o cu probe, așa cum s-a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cauzele de nulitate absolută a procesului verbal doar în condițiile încălcării prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 în celelalte cazuri aplicându-se nulitatea relativă.
Dispoziția de ridicare . nr._/27.11.2013, prin care s-a dispus măsura tehnice administrativă a ridicării autoturismului cu numărul_, fiind un act administrativ în sensul prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, fiind dispusă în conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și ale art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. g din RAOUG nr. 195/2002.
Dispoziția de ridicare . nr._/27.11.2013 se bucură de prezumțiile relative ale tuturor actelor administrative unilaterale care îndeplinesc condițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate instituindu-se în mod legal obligația de respectare și obligația de executare.
S-a subliniat că reclamantul nu a arătat în ce ar consta eventualele cauze de nulitate și nu a făcut dovada contrară pentru a răsturna probei administrate și prezumțiile invocate de instituția intimată.
Susținerile neprobate și nedovedite de către reclamant în apărarea sa nu sunt de natură să justifice anularea dispoziției de ridicare . nr._/27.11.2013, cu atât mai mult cu cât staționarea neregulamentară în stația mijloacelor de transport public local, în regim de taxi est probată de fotografiile depuse de instituția intimată efectuate cu mijlocul tehnic certificat mărci Nikon.
Totodată, conform art.12 Cod procedură civilă, d-nul A. avea obligația exercitării drepturilor procesuale cu bună credință, având inclusiv obligația de a se abține în a-și crea în mod nejustificat o stare procesuală favorabilă.
Pârâta a menționat că reclamantul nu a invocat și nici nu a probat condițiile obligatorii cerute pentru angajarea răspunderii delictuale a instituției acesteia, respectiv existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudicia, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul material, precum și existența vinovăției cerute de către legiuitor.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și art. 249 Cod procedură civilă, pe dispozițiile Legii nr. 155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile OUG nr. 195/2002- privind circulația pe drumurile publice, pe dispozițiile HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurilor publice și pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
La întâmpinare, pârâta a anexat, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, confirmare de primire, dispoziție de ridicare . nr._, notă de constatare . nr._, comunicare . nr._ din data de 27.11.2013, planșe fotografice.
La data de 18.02.2014, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 41).
Prin Sentința civilă nr.2051/21.04.2014, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței material a întregii acțiuni și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2014.
Prin încheierea din data de 03.12.2014 Tribunalul București a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.12.2013 emis de DGPL Sector 6, formându-se astfel dosarul nr._ .
Prin Sentința civilă nr.1007/11.02.2015 pronunțată în dosarul cu nr._ /CA/2014, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 14.08.2015 sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/12.12.2013, reclamantul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 2 corob cu art. 108 alin. 1 din OUG 195/2002, rap la art. 143 lit a și art. 142 lit. g din RAOUG 195/2002, reținându-se că pe data de 27.11.2013 a staționat neregulamentar cu auto nr._ pe .. 19 în intervalul orar 12.10-12.21 în stația mijloacelor de transport public local în regim taxi.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, susținerile reclamantului fiind neîntemeiate.
Instanța apreciază neîntemeiată susținerea reclamantului privind nedescrierea corespunzătoare a faptei, față de omisiunea agentului constatator de a consemna împrejurările comiterii faptei, constatând că descrierea faptei, astfel cum a fost realizată de agentul constatator, corespunde exigențelor impuse de art. 16 din OG 2/2001, permițând stabilirea gradului de pericol social al faptei.
Totodată, instanța reține că agentul constatator a realizat o corectă încadrare juridică a faptei.
Analizând procesul-verbal contestat sub aspectul temeiniciei, pe baza printurilor depuse la dosar (f. 23, 24), instanța constată că reclamantul a staționat autoturismul cu nr._ în stația mijloacelor de transport public local în regim taxi, aspect reținut cu putere de lucru judecat și prin sentința civilă nr. 1003/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal (f. 13-18)
Totodată, prin sentința anterior menționată s-a reținut că interdicția de a staționa în locul menționat în procesul-verbal analizat, respectiv în stația mijloacelor de transport local în regim de taxi, este prevăzută de o lege (în sens larg) accesibilă și previzibilă, prin dispozițiile OUG 195/2002 și prin HG 1391/2006, dispoziții cu valabilitate generală, astfel că nu era necesară instalarea în zonă a unui indicator care să atragă atenția asupra interdicției.
Afirmațiile reclamantului privind incidența unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei nu sunt susținute de probele administrate în cauză, astfel încât, față de art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de instanță.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamantul A. D. A., CNP-_, cu domiciliul în București, .. 5, ., ., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 din cadrul Consiliului Local Sector 6 București cu sediul în București, sector 6, ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.S.R./Thred.TPC
5 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8724/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8782/2015.... → |
|---|
