Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 10301/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 08.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta G. P. HORECA SRL în contradictoriu cu pârâta A. N. SRL, având ca obiect civil - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu părțile nu au răspuns.
Cauza se judecă fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect cerere de valoare redusă; pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, instanța estimează că litigiul se poate soluționa la acest termen de judecată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus și încărcătura ședințelor de judecată.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța constată că pârâta deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nu a solicitat probe în apărare.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă e admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează părții proba cu înscrisuri astfel cum a fost formulată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 25.08.2015, sub nr._, reclamanta G. P. HORECA SRL, în contradictoriu cu pârâta A. N. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7,592.71 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate (primite) către pârâtă, facturate sub nr._ din 05.02.2015,_ din 10.02.2015,_ din 19.02.2015,_ din 05.03.2015,_ din 12.0.3.2015,_ din 12.03.2015,_ din 19.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 03.04.2015,_ din 03.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015; și la plata sumei de 1,695.65 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate la suma de mai sus până la data de 30.06.2015, la care se adaugă dobânzi contractuale de 0,5%/ zi conform clauzelor penale din facturi, care ar trebui să curgă de la scadența facturii. În fine, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că între părți a încheiat un raport juridic contractual, ce a avut ca obiect tranzacții comerciale, ce au constat în livrarea de către reclamantă în calitate de furnizor către pârâtă produse comercializate. În continuare, reclamanta a arătat că în urma tranzacțiilor de furnizare produse, a emis către pârâtă facturile nr._ din 05.02.2015,_ din 10.02.2015,_ din 19.02.2015,_ din 05.03.2015,_ din 12.0.3.2015, Î67643 din 12.03.2015,_ din 19.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 3.04.2015;_ din 03.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015; care au valoarea de contract încheiat prin semnarea de ambele părți contractante. Prin acestea s-au stabilit condițiile și valorile contractului, care au fost acceptate prin semnare de cumpărător, respectiv: termen scadent; cuantumul penalităților de întârziere în caz de neplata a produselor de către cumpărător; valorile contractului.
Astfel, reclamanta a învederat instanței faptul că în cuprinsul facturilor, părțile contractante au stabilit următoarele: “Scadența......... În caz de neplată la termenul scadent, Beneficiarul va plăti o penalizare de 0,5% pe zi. Beneficiarul accepta prezentul document având valoare de contract intre părți și este de acord cu condițiile și valorile cuprinse în acesta.” Cu privire la valoarea facturilor și achitarea acestora, reclamanta a arătat că s-a procedat în următorul fel: factura_ din 05.02.2015, în valoare de 413.29 lei, din care s-a achitat 200 lei, ramând de plată 213.29 lei, cu termen scadent la 06.04.2015; factura_ din 10.02.2015, în valoare de 992 lei, cu termen scadent la 11.04.2015;_ din 19.02.2015, în valoare de 700.89 lei, cu termen scadent la 20.04.2015;_ din 05.03.2015, în valoare de 696.25 lei, cu termen scadent la 04.05.2015;_ din 12.03.2015, în valoare de 146.72 lei, cu termen scadent la 11.05.2015;_ din 12.03.2015, în valoare de 477.34 lei, cu termen scadent la 11.05.2015;_ din 19.03.2015,în valoare de 956.35 lei, cu termen scadent la 18.05.2015;_ din 26.03.2015, în valoare de 1,207.47 lei, cu termen scadent la 25.05.2015,_ din 26.03.2015, în valoare de 279.05 lei, cu termen scadent la 25.05.2015;_ din 03.04.2015, în valoare de 415.76 lei, cu termen scadent la 02.06.2015;_ din 03.04.2015, în valoare de 132.43 lei,cu termen scadent la 02.06.2015;_ din 23.04.2015, în valoare de 668.31 lei,cu termen scadent la 22.06.2015;_ din 23.04.2015,în valoare de 94.47 lei, cu termen scadent la 22.06.2015;_ din 23.04.2015, în valoare de 612.11 lei, cu termen scadent la 22.06.2015.
În baza cestor facturi, prin neexecutarea obligației de plată a contravalorii produselor primite, reclamanta a arătat că pârâta a înregistrat un debit restant în sumă de 7,592.71 lei. Totodată, a arătat că pârâta s-a obligat ca, în caz de neplata a produselor, să plătească o penalitate de întârziere de 0,5% /zi. Pe cale de consecință, reclamanta a arătat că pârâta datorează penalități de întârziere în suma de 1,695.65 lei, calculate de la termenul scadent până la data de 30.06.2015, cuantumul total al debitului restant fiind de 9,288.36 lei, din care 7,592.71 lei contravaloare facturi și 1,695.65 lei penalități de întârziere la plată.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1025 - 1032 noul Cod proc. Civ și art. 1516, art. 1530, art. 1535 și art. 1538.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: listare la contul 4111ANELCO, facturile nr._ din s05.02.2015,_ din 10.02.2015,_ din 19.02.2015,_ din 05.03.2015,_ din 12.0.3.2015, Î67643 din 12.03.2015,_ din 19.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 3.04.2015;_ din 03.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între reclamantă în calitate de vânzătoare și pârâtă în calitate de cumpărătoare s-au desfășurat raporturi juridice care au avut ca obiect livrarea de către creditoare a unor produse facturate prin facturile fiscale nr._ din 05.02.2015,_ din 10.02.2015,_ din 19.02.2015,_ din 05.03.2015,_ din 12.0.3.2015, Î67643 din 12.03.2015,_ din 19.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 26.03.2015,_ din 3.04.2015;_ din 03.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015,_ din 23.04.2015, cu scadența menționată în cuprinsul acestora, rezultând un debit total de achitat în sarcina pârâtei în cuantum de 7.592,71 lei. Facturile au fost acceptate la plată de către debitoare prin semnarea/ și ștampilarea acestora.
Prin clauza inserată în facturi și acceptată de către debitoare, conform mențiunilor exprese redactate în cuprinsul înscrisurilor, părțile au prevăzut că neplata debitului în condițiile stipulate autorizează creditoarea să perceapă penalități de întârziere de 0,5% pe zi, calculate la valoarea sumelor restante.
Potrivit art. 1026 C.pr.civ.republicat, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia și, întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de livrarea mărfurilor de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține că facturile fiscale sunt acceptate la plată de către pârâtă, fără ca acesta să formuleze întâmpinare prin care să conteste conținutul înscrisurilor sau pretențiile formulate împotriva sa. În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor asumate, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a debitoarei și, în consecință, va admite acțiunea și o va obliga la plata sumei de 7.592,71 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, către reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata penalităților contractuale, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Instanța, în soluționarea acestui petit, va corobora clauza din facturi, necontestată de pârâtă, privitoare la procentul datorat stabilit de părți în cuantum de 0,5% cu cea din Codul Civil, art. 1535, ce atestă dreptul creditorului la daune moratorii în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, în cuantumul prevăzut de lege sau cel convenit de părți, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Având în vedere că suntem în prezența unei obligații bănești stipulată în contract și că părțile au stabilit penalitățile de comun acord, instanța reține că debitoarea este datoare să plătească aceste daune moratorii creditoarei în procent de 0,5% din suma datorată pe zi de întârziere calculate de la scadență până la data de 30.06.2015, în valoare de 1.695,65 lei, conform calculului expus la fila 11.
Pentru aceste considerente, va admite cel de-al doilea capăt de cerere și va obliga pârâta la plata accesoriilor astfel cum au fost solicitate de reclamantă.
În temeiul art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta G. P. HORECA SRL, cu sediul în București, ., nr. 3, Camera nr. 2, ., ., sector 3, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO26949220 și având punct de lucru în P., .. 9, Tarlaua 34, . Ilfov, în contradictoriu cu pârâta A. N. SRL, cu sediul în București, .. 94-100, ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.592,71 lei reprezentând contravaloare produse livrate și la plata sumei de 1.695,65 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate la debitul principal de la data scadenței până la 30.06.2015.
Obligă pârâta la plata sumei de 200 lei către reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VB/ Tehnored. PAS
4 ex/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9741/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2015.... → |
|---|
