Plângere contravenţională. Sentința nr. 9741/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9741/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 9741/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9741
Ședința publică de la data de 24 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul B. V. T., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 4 Cod procedură civilă, art. 10 ind. 1 din Ordonanța 15/2002, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 238 din codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni de zile.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.08.2015, contestatorul B. V. T., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR) SA, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 15 nr._/03.08. 2015, și a înștiințării de plată (încorporată în acesta), pe care le consideră neîntemeiate și vădit nelegale.
În fapt motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, agentul CNADNR SA - CESTRIN a consemnat că a întocmit procesul verbal de contravenție la data de 03 august 2015, la sediul companiei, constatând că ar fi circulat pe autostrada A1, fără rovinietă, la data de 03 martie 2015, respectiv cu 5 luni înainte.
Tot potrivit celor consemnate în procesul verbal rezultă că acesta a fost instrumentat în lipsa contestatorului cât și a martorilor deoarece constatarea „a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei. Contestatorului nu i s-a spus de ce informația oferită de ingeniosul „sistem informatic de emitere, monitorizare și control al rovinietei” nu s-a transmis deîndată echipajelor de poliție care supraveghează circulația pe autostradă, care te opresc oricând săvârșești o abatere, îți întocmesc acte de sancționare, cu procedură legală, inclusiv cu luarea punctualul de vedere al celui în cauză și - dacă este cazul - cu luarea semnăturilor olografe ale celor prezenți.
Trimiterea prin poștă, cu confirmare de primire (deci sub sancțiunea decăderii din dreptul de a cere și obține anularea/revocarea actului de cel care eronat l-a emis), a unei simple xerocopii dună un model tipizat pe care oricine îl poate completa și trimite proprietarului auto, precum și încorporarea înștiințării de plată și avertizarea că neatacarea în termen în justiție îi conferă, de drept, atributul de „titlu executoriu fără investire sau altă formalitate cu privire la obligația de plată a amenzii contravenționale” reprezintă un grav abuz de drept al CNADNR - autoritate publică, obligată atât prin Constituție cât și prin reglementările specifice (care i-au stabilit statutul) să respecte legislația și, implicit, drepturile cetățeanului.
În cauză, atât procesul verbal de contravenție cât și înștiințarea de plată au fost instrumentate cu ignorarea vădită a cel puțin următoarelor prevederi legale în vigoare:
Potrivit art. 9 alin.8 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, actualizată, comunicarea procesului-verbal de contravenție se face în cel mult două luni de la constatare (termen de decădere, care, nerespectat, atrage nulitatea actului tardiv întocmit). În cauză, procesul-verbal de constatare și sancționare (inclusiv înștiințarea pentru convertirea lui în titlu executoriu, fără alte formalități), cum s-a menționat expres în conținut, s-a realizat la data de 03.08.2015, respectiv la 5 luni de la instrumentare și 3 luni de la prescrierea lui.
Conform art. 10 din același act normativ, CNADNR este obligată să se conformeze prevederii imperative. În acest sens, art. 19 alin.1 și 3 din OG nr. 2/2001 stabilesc: „lipsa contravenientului de la locul faptei trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor” (cu datele de identificare și semnătura sa olografă), iar, în lipsa acestuia va consemna „motivul care a condus la întocmirea procesului verbal”.
Încălcarea repetată, cumulativă, de către CNADNR, a mai multor prevederi din Legea nr. 455/2001, ale OG nr. 2/2001 și ale OG nr. 15/2002, a determinat ICCJ să pronunțe Decizia nr. 6/16 februarie 2015 prin care a soluționat recursul în interesul legii, promovat de Avocatul Poporului, pentru a stopa abuzul său cu privire la folosirea formatului electronic, la instrumentarea proceselor verbale (astfel cum ilegal a procedat și în prezenta cauză). În locul formatului scris, pe suport de hârtie, cu semnătură olografă a agentului constatator.
Înalta Curte reține că aplicarea Legii nr.455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială, care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională.
Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentată presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional.
Așadar, un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic (s.n.). Această specificitate distinge înscrisurile electronice de înscrisurile „clasice”, pe suport hârtie.
Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie. În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic normal.
Concluzionând, se reține că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art.283 din Codul de procedură civilă. Însă, această prezumție nu funcționează împotriva terților (persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lese, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr.15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie, în caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate, regulă care este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Altă chestiune necesar a fi dezlegată vizează aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Textul în discuție reglementează un caz de nulitate absolută a procesului-verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial.
Înalta Curte consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de meniul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrase sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Principiul legalității impune o interpretare strictă a normei juridice, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.
În concluzie, Înalta Curte reține faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin.1 lit. a, alin.2 și 3 din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută ventru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal primit de la CNADNR, redactat în formă electronică, imprimat pe suport de hârtie prin xeroxare/scanare, cu semnătura electronică extinsă și cu alte semnături și ștampilă de asemenea xeroxate/scanate și plicul de expediere, cu data confirmării de primire (14.08.2015), care face dovada că prezenta cerere este depusă în termenul prevăzut de art. 31 din OG nr.2/2001.
Prin compartimentul registratură, la data de 24.09.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare.
În fapt, la data de 08.03.2015, pe A1+Km70+460m, pe raza localității P. județul Dâmbovița, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând numitului T. Bobis, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 03.08.2015, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Petentul, în mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG nr.15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentului este prescrisă.
Art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin 1”.
Potrivit art.13 alin.1 din OG nr.2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Astfel, în prezenta speță, intimata a solicitat a se observa că fapta a fost săvârșită în data de 08.03.2015, fiind înregistrată prin mijloace tehnice, și constatată la data de 03.08.2015, de către agentul constatator, data la care s-a întocmit procesul verbal . nr._, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, și comunicat contravenientului respectând dispozițiile legale, adică în termen de o lună de la constatare(întocmire).
De asemenea, intimata a solicitat respingerea nulității absolute a procesului verbal de constatare a contravenției, pentru lipsa semnăturii agentului constatator invocată de petent, deoarece procesul verbal a fost semnat olograf de către agentul constatator, respectând dispozițiile legale în vigoare.
În privința identificării unui martor asistent, intimata a menționat că procesul verbal întemeiat pe dispozițiile OG nr. 15/2002 a fost întocmit în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr.2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr.2/2001 se impune semnarea procesului verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent care să confirme împrejurarea că petentul nu este de față la întocmirea procesului verbal, refuză sau nu poate să-l semneze iar, în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului-verbal în împrejurările menționate. Însă, în cauza de față, fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat, a fost constatată prin mijloacele tehnice, astfel că nu era necesară prezența unor martori care să confirme lipsa petentului de la întocmirea procesului-verbal și, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către petent, intimata a solicitat instanței să verifice timbrarea capătului de cerere privind daunele morale întrucât, când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Prin urmare, instanța va ține cont de faptul că daunele morale nu pot fi acordate în prezenta cauză, întrucât petentul nu a suferit niciun prejudiciu.
Intimata a solicitat a se observa că nu se poate reține culpa procesuală a CNADNR SA - CESTRIN - condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată conform art.453 Noul Cod de procedură civilă - deoarece autovehiculul intimatei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinieta.
De asemenea, intimata a solicitat a se observa că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr.15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Ordinul MTI nr.769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, autorizația de control a agentului constatator și proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/03.08.2015 (fila 5 dosar), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina petentului a fost reținut faptul că, la data de la data de 08.05.2014, pe Autostrada A1 km 70+460m pe raza localității P., județul Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă, și anume dispozițiile art. 17 din același act normativ, în ceea ce privește fapta contravențională reținută în sarcina petentului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu reține că procesul verbal de constatare a contravenției ar fi lovit de nulitate absolută, pentru lipsa semnăturii agentului constatator invocată de petent, deoarece procesul verbal a fost semnat olograf de către agentul constatator, respectând dispozițiile legale în vigoare.
Potrivit art. 19 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
În primul rând, instanța constată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, rolul martorului asistent este acela de a confirma împrejurarea care a condus la absența semnăturii persoanei sancționate. În speță, apare mențiunea că „procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei Siegmcr, conform prevederilor art.9 din OG 15/2002.”.
Pe de altă parte, nefiind un element care sa atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, lipsa semnăturii martorului poate atrage anularea procesului-verbal numai in cazul in care contravenientul dovedește existenta unei vătămări care să decurgă direct din aceasta lipsă și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță (contestatorul având posibilitatea în cadrul plângerii formulate să invoce apărările pe care le consideră necesare).
Prin procedura plângerii contravenționale, petentul are posibilitatea de a invoca apărările pe care le consideră necesare și de a formula obiecțiunile corespunzătoare, eventual și pe cele care nu a avut posibilitatea de a le menționa în procesul verbal, astfel încât nu se poate reține existența unei vătămări.
Potrivit art. 9 alin. 3 „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin 1”.
Potrivit art.13 alin.1 din OG nr.2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Astfel, instanța nu reține că a intervenit prescripție aplicării sancțiunii deoarece fapta a fost săvârșită în data de 08.03.2015, fiind înregistrată prin mijloace tehnice, și constatată la data de 03.08.2015, de către agentul constatator, data la care s-a întocmit procesul verbal . nr._, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art.13 alin.1 din OG nr.2/2001, și comunicat contravenientului respectând dispozițiile legale, adică în termen de o lună de la constatare, respectiv întocmire
În privința temeiniciei procesului-verbal, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Nerespectarea acestei obligații legale este sancționată prin instituirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă care constituie contravenție și se sancționează cu amenda în cuantumul prevăzut de anexa nr. 2.
Instanța reține că petentul nu a invocat nici un caz de netemeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției recunoscând săvârșirea faptei contravenționale prin plângerea formulată. Pentru acest motiv, procesul verbal este prezumat de instanța ca fiind legal și temeinic.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată limitele prevăzute de lege obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, privind pe contestatorul B. V. T., CNP_, cu domiciliul în București, .. 30, .. A, ., sector 6 în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, CUI_, având nr. de ordine în Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.CIC/Thred.MV
5 ex./21.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9745/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... → |
|---|
