Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 10292/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Ș. D. în contradictoriu cu intimata SECȚIA 21 POLIȚIE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională; pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Instanța procedează la legitimarea contestatorului care prezintă CI cu . nr._ și CNP_.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Sub acest aspect, contestatorul nu specifică nimic.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere locul menționat în procesul-verbal de constatare a contravenției ca fiind locul săvârșirii faptei.
Având în vedere dispozițiile art. 238 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, instanța pune în discuție estimarea duratei procesului.
Contestatorul nu menționează nimic cu privire la durata de soluționare a procesului.
Instanța estimează o durată de 2 luni pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus și încărcătura ședințelor de judecată.
Instanța pune în dezbatere administrarea probatoriului propus de către părți și ia act că prin cererea principală s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar prin întâmpinare – filele 24-25 dosar s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Contestatorul solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.07.2015, contestatorul Ș. D., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 27.06.2015 de către un polițist din cadrul Secției 21 Poliție București prin care a fost sancționat contravențional conform art.58 litera E din Legea nr.333/2003, Republicată, cu amendă de 300 lei, pe care îl consideră nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în noaptea de 27/28.06.2015, în jurul orelor 23:30, ca agent de pază la firma OROSTAR, se afla în tura de serviciu la Depozitul Euromaster din București, sector 6, când au venit în incinta societății doi polițiști în control.
Contestatorul era echipat cu uniforma de serviciu, având mijloacele de apărare și protecție asupra sa și, după o discuție amiabilă cu organele de poliție, acestea l-au legitimat. Contestatorul le-a prezentat cartea de identitate și, după ce i-au notat datele de identitate, au intrat în autoturismul de serviciu iar după zece minute l-au chemat să semneze procesul verbal de amendă. Contestatorul a întrebat de ce a fost amendat, iar polițiștii i-au răspuns că miroase a alcool, motiv pentru care l-au amendat. Contestatorul a precizat faptul că nu a consumat băuturi alcoolice și le-a cerut agenților de poliție să fie testat alcooltest, dar aceștia au refuzat să îl testeze, amenințându-l că dacă nu semnează, îi va da amenda maximă.
Pe data de 02.07.2015, contestatorul a primit prin poștă procesul verbal prin care a fost sancționat contravențional cu amendă de 300 lei, iar acesta are un salariu de 800 lei.
Contestatorul a menționat că acesta, în timpul serviciului, a îndeplinit prevederile art. 46 din Legea nr.333/2003 și nu trebuia să fie amendat, fapt pentru care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție sau înlocuirea amenzii cu avertisment.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, adresa de înaintare nr. S144/333 din data de 30.06.2015 și procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 27.06.2015.
Prin compartimentul registratură, la data de 14.10.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentul Ș. D. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.06.2015, întocmit de Secția 21 Poliție din cadrul DGPMB.
Pe fondul cauzei, intimata a învedera instanței că prin procesul-verbal . nr._/27.06.2015, petentul a fost sancționat cu 300 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit. e raportat la art. 59 lit. c din Legea nr. 333/2003, actualizată, întrucât susnumitul, în calitate de agent de securitate la . fost depistat în interiorul cabinei de pază cu agentul P. I., fără a manifesta vigilență în punctele vulnerabile ale obiectivului, fapt ce a permis pătrunderea organelor de poliție în incinta obiectivului, fără a fi observate, acesta fiind vizibil sub influența băuturilor alcoolice.
Potrivit art. 58 lit. e din Legea nr. 333/2003, constituie contravenție încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute la art. 46-49.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat a se observa că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, respectiv s-a aplicat amenda în cuantum de 300 de lei.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a considerat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Intimata și-a întemeiat afirmațiile pe dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, conform cărora, actul constatator al contravenției trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În același sens, intimata a avut în vedere și Decizia nr. XXII din data de 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că: „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Pornind de la aceste considerente, intimata a învederat faptul că, în privința procesului-verbal contestat, nu sunt incidente cauze de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
Intimata a învederat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate. Intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că cele reținute în procesul-verbal au fost constatate ex propriis sensibus de agentul constatator care l-a întocmit ca persoană special împuternicită de lege în acest sens, constatările lui prezumându-se că sunt conforme cu realitatea.
A mai învederat intimata faptul că dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar, conform art. 249 din noul Cod de procedură civilă, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”, astfel că procesul-verbal de contravenție în cauză are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului atâta timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă.
Intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”.
Totodată, intimata a solicitat a se observa că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art. 6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În același sens s-a pronunțat și Tribunalul București prin mai multe decizii, intimata menționând cu titlu de exemplu decizia civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Intimata a apreciat că tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea pecuniară a acestora pot determina agravarea fenomenului, în acest mod dispozițiile legale nemaiatingându-și finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravențională reprezintă o expresie specifică a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoană trebuie să își asume și să suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanelor fizice/juridice.
Față de considerentele expuse mai sus, intimata a solicitat să se constate că măsurile luate de agentul constatator sunt oportune si legale, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de Ș. D. ca neîntemeiată și menținerea atât a procesului-verbal de contravenție . nr._/27.06.2015 ca legal și temeinic încheiat, cât și sancțiunea ca legal aplicată și corect individualizată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/27.06.2015, contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit.e din Legea nr. 333/2003 cu amendă în cuantum de 300 lei, potrivit art. 59 alin.1 lit.c din același act normativ.
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 27.06.2015, în calitate de agent de securitate la . fost depistat în interiorul cabinei de pază cu agentul P. I., fără a manifesta vigilență în punctele vulnerabile ale obiectivului, fapt ce a permis pătrunderea organelor de poliție în incinta obiectivului, fără a fi observate, acesta fiind vizibil sub influența băuturilor alcoolice. Potrivit art. 58 lit. e din Legea nr. 333/2003, constituie contravenție încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute la art. 46-49.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în raport de probele administrate în cauză, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.
Instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale care să poată fi prezentate în mod nemijlocit în proces, instanța apreciază că fapta constatată personal de acesta poate da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că fapta contestatorului rezultă din constatările personale ale agenților de poliție inserate în procesul-verbal de contravenție.
Instanța arată că simpla negare a petentului în sensul că nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Pe cale de consecință, instanța constată că, din dovezile administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit.e din Legea nr. 333/2003, fără ca acesta să combată teza probatorie susținută de intimată.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională aplicată respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul Ș. D., domiciliat în ., ., județul G., în contradictoriu cu intimata SECȚIA 21 POLIȚIE, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.VB/Thred.MV
5 ex./2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
