Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 132/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 132/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 132/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 132
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanții E. I., V. M. și M. I. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art.1027 alin.1 Cod procedură civilă rap. la art.107 alin.1 si 94 pct.1 lit.j Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că reclamanții au achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina acestora.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și pentru pârât, în contraprobă, proba cu înscrisurile anexate întâmpinării, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014 sub nr._, reclamanții E. I., V. M. și M. I., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 300 de lei, cheltuieli de judecată aferente cauzei nr._/3/2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei, din care 100 lei onorariu de avocat și 50 lei taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin decizia civilă nr. 176/2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011, instanța a admis recursul împotriva sentinței nr. 526/2013 pronunțate de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, astfel că pârâtul M. București prin Primarul General a fost obligat să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în ..33, sector 4.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, dat fiind că procesul ce a avut ca obiect soluționarea cauzei noastre civile a fost generat de culpa pârâtului în aprecierea actelor aflate la dosarul administrativ, reclamanții au solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din recurs, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 300 lei, conform chitanței nr. 1001/2014, anexate în original.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, sentința civilă nr.526/2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, decizia civilă nr. 176/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, chitanța nr. 1001/2014, OP nr. 162/2014 reprezentând plata taxei de timbru, convenția nr. 501/2011 și cărți de identitate părți.
La data de 31.10.2014, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 27.10.2014.
Pârâtul nu a returnat la dosarul cauzei, formularul de răspuns completat, comunicat de către instanță.
La data de 14.11.2014, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli din judecată de recurs, ocazionate cu soluționarea dosarului nr._/3/2011 soluționat prin sentința civilă nr. 526/14.03.2013 de Tribunalul București Secția a V-a civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 176/10.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București. Reclamanții au depus la dosar chitanța nr.1001 din data de 07.02.2014, în valoare de 300 de lei, dar au omis să depună factura aferentă.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru următoarele motive:
Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Pârâtul a solicitat atașarea dosarului de la Tribunalul București Secția a V-a, precum și depunerea contractului de asistență juridică și a facturii aferente chitanței nr.1001 din data de 07.02.2014.
Conform art.452 Noul Cod de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei. Pârâtul a învederat că la închiderea dezbaterilor prin hotărârile pronunțate, reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În acest sens, prin dispozitivul deciziei civile nr.176/10.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a, Curtea a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Conform art. 124 din statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică investit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Or, pârâtul a apreciat că, atâta timp cât aceste sume nu au fost cerute în mod expres pe parcursul recursului, pe cale separată, nu este obligat la plata acestora deoarece până la închiderea dezbaterilor în recurs, nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și art. 451 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 526/14.03.2013 de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2011, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanți, a constata că aceștia sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent fiecare pentru cota de ½ din imobilul situat în București, .. 33, sector 4, format din teren în suprafață de 360 mp și construcție utilă de 101 mp, și a obligat M. București să transmită Secretariatului General al Comisiei Centrakle pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarele nr._ și_ aferente notificărilor nr. 216, respectiv nr. 217/2002, respingând în rest pretențiile reclamanților. Sentința mai sus menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 176/10.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011, prin care a fost modificată în parte, în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu și să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă civil., instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, pe temeiul dispozițiilor art. 1357 Cod civil, trebuind să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane.
La aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere atât normele juridice, cât și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Astfel, referitor la prejudiciul cauzat, instanța reține că acesta este pe deplin dovedit din probele administrate la dosarul cauzei și constă în contravaloarea onorariului de avocat achitat de reclamantă apărătorului care i-a reprezentat/asistat in dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București în faza recursului, astfel cum rezulta din chitanța nr. 1001/07.02 7, reprezentând plata onorariului de avocat pentru serviciile de asistență și reprezentare juridică în dosarul menționat efectuate în temeiul contractului de asistență juridică nr._/2014, fila 32.
Instanța retine ca fundamentul angajării răspunderii pârâtului in prezenta cauza este determinat de culpa procesuala a acestea in litigiul in care reclamanta a efectuat cheltuielile solicitate in acest litigiu. Culpa pârâtului este reprezentata de întregul comportament al acestuia pe parcursul soluționării dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București în faza recursului, ceea ce înseamnă ca, daca pârâtul nu ar fi provocat litigiul menționat, nu ar fi determinat reclamanta la angajarea unui avocat si, implicit, la efectuarea cheltuielilor cu onorariu avocațial pretins.
Totodată, instanța reține că onorariul plătit avocatului a fost potrivit fata de valoarea pricinii și de munca îndeplinita de avocat, permițând justițiabililor sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța are in vedere atât valoarea pricinii, cat si proporționalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea aparerii in cauza, determinat de elemente precum: complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Prin raportare la aceste criterii, instanța apreciază că diligenta profesionala a avocatului reclamantei a condus la soluționarea prin respingerea ca neîntemeiată atât a cererii de chemare în judecată, cât și a căii de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate.
Astfel, instanța apreciază ca onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute in alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il poate împiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane; experiența, reputația si specializarea avocatului. Prin urmare, instanța considera ca valoarea onorariului de 300 lei este corespunzător muncii îndeplinite de avocat si complexității pricinii.
De asemenea, prejudiciul cauzat îndeplinește și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține obligarea autorilor faptei ilicite la repararea lui și anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat încă. Astfel, prejudiciul este cert, deoarece din situația de fapt reținută rezultă existența sa neîndoielnică, fiind, totodată, evaluat la suma de 300 lei.
Fapta ilicită există și constă în fapta pârâtului de a determina promovarea în fața instanței de judecata a litigiului finalizat printr-o o soluție irevocabila defavorabilă acestuia, ceea ce denota culpa procesuala de necontestat din prezenta cauza în rezolvarea cererii cu care a fost investită instanța in dosarul nr._/3/2011.
F. de cele de mai sus, și cerința vinovăției pârâtului este de necontestat.
Instanța constată că și cerința raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este îndeplinită în speță, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de acțiunea cauzatoare, fapta ilicită a pârâtului.
Având în vedere că prejudiciul cauzat este consecința neîndeplinirii obligațiilor procesuale de către pârâtă, iar vinovăția pârâtului rezultă din probele administrate, în cauza devin incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cu care partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in onorariu de avocat achitat în dosarul nr._/3/2011 în faza recursului în cuantum de 300 lei.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc..
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru, fila 5, fila 20, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâta este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, va obliga parata să plătească în favoarea reclamantei suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții E. I., CNP._, V. M., CNP._ și M. I., CNP._, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .-138, corp B, parter, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, C._.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată aferente litigiului care a format obiectul dosarului nr._/3/2011 recurs.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1965/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1415/2015.... → |
|---|
