Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7888/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7888/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 7888/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7888
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU 14.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoarea redusă, privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA S.A. în contradictoriu cu pârâta S. A..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 14.10.2015 de reclamantă a unui răspuns și a unor facturi în copie.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin formularul de cerere de valoare redusă, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 21.04.2015 sub nr._, reclamanta E. E. MUNTENIA SA, în contradictoriu cu pârâta S. A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1359.68 RON,la care se adaugă dobânzi contractuale constând în penalități de întârziere în valoare de 674.1 RON, calculate în conformitate cu prevederile art. 11, alin. 2 lit. a) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia A.N.R.E, nr. 57/1999. Cu privire la penalitățile de întârziere, reclamanta a învederat instanței faptul că nivelul lor aplicat pentru debitele restante, egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, este expres stabilit și prevăzut prin reglementări legale, respectiv OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, astfel că până la data de 1.03.2014, reclamanta a arătat că nivelul lor a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere iar începând cu data de 01.03.2014 a fost de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârâtă, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acesteia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către reclamantă. Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâta a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice. În acest sens, reclamanta a menționat că între părți au operat condițiile standard ale unui contract de adeziune, contract aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, și modificat prin Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice și aplicabil la nivel național. În temeiul acestor condiții, reclamanta a învederat instanța faptul că avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâta avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către reclamantă, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadenta fiind înscrise pe factură, conform prevederilor art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice.
Astfel, întrucât actele normative anterior menționate au fost publicate în formă inițiala în Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora și neînsușirea clauzelor prevăzute în acestea, mai ales ca prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intra sub incidența Codului Penal. În acest sens, reclamanta a invocat dispozițiile art. 7, lit. c) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, conform căruia consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate, precum și dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999 conform căruia: „Factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitata în termenul de scadentă de 15 zile de la data emiterii facturii, aceasta și termenul de scadenta fiind înscrise pe factură. Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementarilor legale în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadentei.” În plus, a invocat dispozițiile art. 54 din vechea lege a energiei electrice 13/2007, care reglementează obligația de plată a consumatorilor pentru energia electrică consumată, precum și art. 61 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a învederat instanței faptul că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din contractul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004. Mai mult, reclamanta a apreciat că în dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre părți, stă și faptul că acesta a efectuat o . plați către reclamantă, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului. În acest sens, a mai arătat că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se afla în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României. Totodată, facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform art. 155, alin. 28 din Codul fiscal.
În continuare, reclamanta a arătat că, contractul încheiat intre părți și depus la dosar, are ca obiect furnizarea de energie electrică și clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, mod de calcul penalități. Clauzele menționate au fost acceptate de pârâtă odată cu semnarea contractului și, pe cale de consecință, obligația acesteia de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizată de reclamanta s-a născut odată cu semnarea contractului și nu odată cu emiterea facturii lunare. În acest sens, a considerat că nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existenta contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar. Prin urmare, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata pretențiilor solicitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Mai departe, reclamanta a învederat instanței faptul că și-a onorat obligația de a furniza pârâtei energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existenta raportului juridic obligațional invocat de reclamantă ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către această a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant. În acest sens, a precizat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalități în valoare de 674.1 RON, în temeiul art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform dispozițiilor legale în vigoare. În acest sens, reclamanta a mai invocat dispozițiile art. 1516 alin. 1 și art. 1535 alin. 1 din Noul Cod Civil.
Față de imposibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă, apreciind că a u fost îndeplinite condițiile cerute de art. 1.025 Cod Procedura Civilă privind procedura cererilor de valoare redusă, reclamanta a solicitat instanței să facă aplicarea art. 1.030 Cod Procedura Civilă și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2033.78 RON.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 150, alin. 1 și 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032 din Noul Cod de Procedura civil㸠art. 1.270, art. 1.516, art.1.535 din Noul Cod Civil, art. 969 și următoarele, art. 1.073 din Vechiul Codul Civil, art. 120, alin. 7 din Codul de Procedura Fiscală (OG 92/2003), art. 155, alin. 28 din Codul Fiscal, Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: situația facturilor restante ale consumatorului, somația nr. 4958/2.07.2013, dovada comunicării somației, factura nr. 2 MF_/3.04.2012, anexă penalități la factură, factura nr. 2 MF_/9.10.2012 și anexe penalități la această factură, factura nr. 2 MF_/11.06.2013 și anexe penalități la aceasta, istoric pe punct de măsură, contract cadru de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr. 1003-_/24.02.2005.
Prin cerea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 24.10.2015, reclamanta a învederat instanței faptul că în anexele facturilor anterior menționate, se regăsește numărul facturilor pentru care au fost solicitate penalitățile de întârziere, împreună cu o detaliere a acestora privind baza de calcul, perioadă, numărul de zile de întârziere, procentul și cuantumul penalităților pentru fiecare factură. În ceea ce privește penalitățile de întârziere în valoare de 674,1 RON, reclamanta a arătat că acestea au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 11, alin. 2, lit. a din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice ia consumatorii casnici, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999. Nivelul penalităților de întârziere aplicat pentru debitele restante, egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, este expres stabilit și prevăzut prin reglementări legale, respectiv OG 92/2003, cu modificările și completările legislative intervenite, astfel că până la data de 01.03.2014 a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere iar începând cu data de este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1026 alin.1 c.proc.civ., dispozițiile cuprinse în Titlul X din codul de procedură civilă privitor la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Instanța constată că cererea de față se încadrează în prevederile art.1025 alin.1 c.proc.civ., și, de asemenea, nu face parte din sfera cererilor excluse de la aplicarea procedurii cererilor de valoare redusă, prevăzute în alineatul 2 și 3 al art.1026 c.proc.civ.
În speță, părțile au încheiat contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.1003-_-01 din 24.02.2005 (f.55-57), prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului energie electrică, iar pârâtul să achite contravaloarea serviciilor furnizate. Potrivit art. 11 alin.2 din anexa la Decizia nr.57/1999 a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei - în baza căreia s-a încheiat contractual-cadru în speță, astfel cum a fost era în vigoare la data emiterii facturilor în speță, „Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii”.
Pentru serviciile prestate pârâtei reclamanta a emis facturile fiscale: - factura fiscală nr. 2 MF_/03.04.2012 privind servicii prestate în valoare de 871,89 lei (f.25), - factura fiscală nr.2 MF_/09.10.2012 (f.33) privind servicii prestate în valoare de 262,58 lei, - factura fiscală nr. 3 MF_/11.06.2013 (f.42) pentru servicii în valoare de 153,62 lei. În această factură este inclusă și suma de 92,92 lei reprezentând taxa de deconectare din rețeaua de energie electrică, datorată de pârâtă în temeiul art.200 alin.2 pct.5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG 1007/2004, conform căruia „Cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator”.
Prin urmare, suma datorată de pârâtă este de 1.288,09 lei contravaloare servicii și 92,70 lei taxa de deconectare.
Pârâta a solicitat și suma de 674,1 lei penalități de întârziere. Din explicațiile date de reclamantă rezultă că este vorba despre penalitățile de întârziere care apar în facturile depuse la dosar și al căror mod de calcul este explicat în anexele fiecărei facturi.
Instanța constată însă că în calculele respective sunt incluse doar sume reprezentând penalități aferente altor facturi decât cele depuse de reclamantă la dosar. Deși instanța a solicitat reclamantei să depună la dosar respectivele facturi, reclamanta fiind citată cu această mențiune, reclamanta nu a depus facturile la dosar, comunicând instanței încă o dată facturile deja depuse (menționate anterior). Instanța nu va acorda reclamantei penalitățile de întârziere solicitate, care sunt aferente altor facturi decât cele depuse de reclamantă la dosar, apreciind că în privința acestora nu este îndeplinită condiția certitudinii creanței, din moment ce instanța nu a putut verifica: - dacă penalitățile sunt calculate la sume din facturi emise, într-adevăr, pe numele pârâtei; - dacă sumele la care s-au calculat penalitățile sunt, într-adevăr, cele din facturi; - dacă termenele de scadență sunt corect reținute, conform facturilor. De asemenea, în lipsa posibilității de verificare a acestor elemente, instanța nu se poate pronunța nici asupra problemei prescripției dreptului reclamantei la acțiune, care s-ar împlini în privința penalităților care au început să curgă și s-au și împlinit anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, deci în perioada în care au fost în vigoare Codul civil de la 1864 și Decretul nr.167/1958, când prescripția putea fi invocată de instanță din oficiu.
În consecință, în temeiul art.249 c.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind suma de 674,1 lei penalități de întârziere și în temeiul art.969 c.civ. de la 864 coroborat cu art.1030 c.proc.civ. instanța va admite în parte cererea, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1,288,09 lei contravaloare servicii și 92,70 lei taxă deconectare.
În temeiul art.453 c.proc.civ., întrucât taxa de timbru aferentă pretențiilor admise este de 50 lei, instanța va obliga pârâta la plata acestei sume către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2008, CUI_ în contradictoriu cu pârâta S. A., cu domiciliul în București, ., .. A, ., CNP_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1,288,09 lei contravaloare servicii și 92,70 lei taxă deconectare.
Respinge capătul de cerere privind suma de 674,1 lei penalități de întârziere, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/ Tehnored. PAS/4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7885/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7835/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
