Pretenţii. Sentința nr. 7834/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7834/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 7834/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7834
Ședința publică de la data de 13 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect - plângere contravențională, privind pe contestatorul D. I., în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ, . SRL și cu chemata în garanție . SRL.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2015, sub numărul_, contestatorul D. I., în contradictoriu cu intimata D.G.P.L. SECTOR 6 și . SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.04.2015 prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 487,5 lei, solicitând anularea acestuia, precum și anularea dispoziției de ridicare . nr._ din 16.04.2015 și a comunicării . nr._/16.04.2015.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în fapt, a fost sancționat cu suma de 677,32 lei și 487,5 lei pentru faptul că în ziua de 16.04.2015, în jurul orei 15,45, a parcat autoturismul proprietate personală, marca Mercedes Benz C220, pe . intersecția cu . a învederat că autoturismul i-a fost ridicat în mod abuziv, întrucât mașina se afla parcată pe suprafața marcată pentru parcare și semnalizată pe indicatorul montat pe stâlpul din apropiere.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu planșe foto și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dispoziția de ridicare . nr._ din 16.04.2015, comunicare . nr._/16.04.2015, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.04.2015, factura fiscală nr._/16.04.2015, dovezi plată amendă, planșe foto. carte de identitate.
La data de 12.05.2015, urmare a rezoluției instanței din data de 06.06.2015, petentul a depus precizările solicitate, prin care a arătat că solicită și restituirea sumei de 677,32 lei și 487,5 lei.
La data de 11.06.2015, intimata . SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive motivată de faptul că societatea a executat numai operațiunea materială de punere în executare a unei dispoziții obligatorii emise de o altă persoană juridică și respingerea cererii de chemare în judecată.
Intimata a arătat că, în fapt, la data de 16.04.2015, agenții de poliție din cadrul DGPL S6 au constatat că autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ a staționat neregulamentar mai mult de 5 minute în zona indicatorului „oprirea interzisă”, fapt pentru care, în conformitate cu art. 7 lit. h din L554/2004, raportat la art. 143 lit.a), coroborat cu art. 142 lit. f) din RA al OUG 195/2002, precum și HCLS6 nr. 4/2010 a fost luată măsura ridicării autoturismului.
A mai arătat intimata că . SRL nu a luat această măsură din propria inițiativă, ci numai în baza dispoziției scrise a agentului de poliție, fiind operatorul autorizat pe raza sectorului 6 privind blocarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor staționare neregulamentar pe domeniul public și privat.
A considerat că în cazul anulării actelor administrative, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale prin actele întocmite de către agenții DGPL S6, și nu prin modalitatea în care un prestator de servicii s-a conformat dispozițiilor agentului, percepând o taxă pentru recuperarea vehiculului.
A mai arătat intimata că . SRL nu are competența de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice și nici nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor ce-i revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6.
Intimata a învederat că suma de 677,32 lei încasată de . SRL reprezintă cheltuielile efectuate privind operațiunile de ridicare, transport și depozitare, activități ce presupun folosirea unor utilaje și instalații specializate, combustibil și forță de muncă pentru care societatea a efectuat costuri ce trebuie recuperate.
Pentru motivele arătate, intimata a solicitat respingerea pretențiilor petentului, în sensul restituirii sumei de 677,32 lei, ca fiind netemeinice și nelegale, întrucât . este operatorul autorizat pe raza sectorului 6.
În drept, au fost invocate dispozițiile 205 C.pr.civ, OUG 80/2013, OUG 195/2002, HCLS6 nr. 4/2010 și L155/2010.
În susținerea cererii, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 15.06.2015, intimata D.G.P.L. SECTOR 6 a formulat întâmpinare, cerere de chemare în garanție a Consiliului L. Sector 6 cu privire solicitările de anulare a actului administrativ individual, restituirea taxei de ridicare, transport și depozitare a vehiculului și cheltuieli de judecată și cerere de chemare în garanție a . SRL.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72 și urm. C.proc.civ și dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGPL S6 pe capătul 3 de cerere privitor la restituirea taxei de ridicare, transport și depozitare, admiterea excepției lipsei plângerii prealabile și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în data de_ o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență Calea Plevnei intersecția cu . 6, a identificat autovehiculul contestatorului, în timp ce staționa neregulamentar pe colțul intersecție menționate, reprezentând un obstacol.
A precizat intimata că măsura tehnico-administrativă a fost aplicată printr-un act administrativ – dispoziția de ridicare, fiind îndreptată împotriva autovehiculului care împiedica circulația autovehiculelor și nu a posesorului.
Se arată că măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . SRL.
În ceea ce privește solicitarea privind anularea Dispoziției de ridicare, act administrativ individual care a stat la baza dispunerii măsurii tehnico administrative a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului staționat cu încălcarea dispozițiilor legale, intimata a învederat că actul administrativ atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie fiind emis de către autoritățile publice cu respectarea procedurilor legale, iar reclamantul nu a arătat în ce ar consta cauzele de nulitate ale acestora și nu a făcut dovada contrară pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate.
Cu privire la legalitatea actului constatator, respectiv P.V. atacat, se arată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus menționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 si 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 390 lei.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, a menționat intimata că din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și fac dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește solicitarea restituirii de către DGPL Sector 6, cu titlu de taxă pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
Intimata a solicitat să se constate că dispoziția de ridicare a fost emisă în temeiul HCLS6 nr.4/2010, act administrativ cu caracter normativ, care la momentul emiterii actului administrativ cu caracter individual contestat, era obligatoriu de a fi pus în aplicare. Dispoziția de ridicare contestată se bucură de prezumțiile de legalitate și de temeinicie, cu atât mai mult cu cât cele contestate în cuprinsul acesteia sunt confirmate prin pozele efectuate la fața locului din care reiese cu claritate încălcarea dispozițiilor legale de către contestator, sarcina probei revenind acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, OG nr. 2/2001.
Anexat întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: nota de constatare . nr._, dispoziția de ridicare . nr._, comunicare . nr._, proces verbal . nr._, planșe foto.
La data de 24.06.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a depus la dosar precizări scrise.
La data de 10 iulie 2015, petentul C. L. AL SECTORULUI 6 a formulat întâmpinare prin care a invocat: excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L. sector 6, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Sectorului6. Totodată a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu aceasta, ca neîntemeiată.
Prin compartimentul registratură, la data de 09 septembrie 2015, chemata în garanție . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat: respingerea chemării în garanție, respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere.
Chemata în garanție a solicitat respingerea pretențiilor formulate de petentă în sensul restituirii sumei de 677,32 lei, ca fiind netemeinice și nelegale, întrucât . SRL este operatorul autorizat pe raza sectorului 6.
În drept, chemata în garanție și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile: 205 Cod procedură civilă, OUG 80/2013, dispozițiile 195/2002, HCLS 6 nr. 4/2010 și L155/2010. A solicitat admiterea probei cu înscrisuri și judecarea în lipsă.
Prin compartimentul registratură, la data de 25 septembrie 2015, intimata Direcția G. de Poliție Locală a depus cerere de renunțare la cererea de chemare în garanție a Consiliului L. al Sector 6.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul 3 de cerere invocată de pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, instanța reține că aceasta are calitate pasivă pe capătul de cerere având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală, din moment ce se invocă de către reclamant caracterul ilicit al faptei de a ridica vehiculul, urmând ca temeinicia pretențiilor să fie analizată în cadrul fondului litigiului.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de intimată, ca neîntemeiată.
În privința celei de-a doua excepții, excepția lipsei plângerii prealabile, instanța reține că contestarea măsurii tehnico-administrative a ridicării vehiculului în cadrul plângerii contravenționale este prevăzută de legea specială, reprezentând accesorii ale procesului-verbal (art. 17 C.pr.civ.), iar legătura intrinsecă dintre acestea justifică judecarea de către judecătorie ca instanța de contencios administrativ specială, fără a exclude posibilitatea contestării pe cale separată a actului administrativ, caz în care devin incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În măsura în care calea procesuală aleasă de contestator este plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, acesta nu poate fi lipsit de accesul la instanță, garantat de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Edgars Džeriņš c. Letoniei - decizie de inadmisibilitate din 28 februarie 2002). Aceasta deoarece în cele mai multe cazuri lipsa de previzibilitate a legii, ce poate fi dovedită cu practica a instanțelor judecătorești – chiar și neunitară – de a se pronunța asupra acestei măsuri în cadrul plângerii contravenționale, determină persoanele sancționate să nu formuleze plângere prealabilă, astfel cum impune art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, respingerea contestației ca inadmisibilă în procedura contravențională cu motivarea că instanța este limitată la verificările prevăzute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va determina în cele mai multe cazuri pierderea termenului pentru formularea plângerii prealabile, ceea ce se traduce într-un fine de neprimire în procedura contenciosului de drept comun.
Prin urmare, instanța va respinge excepția lipsei plângerii prealabile invocată de intimată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei . SRL, instanța constă că este întemeiată deoarece aceasta a efectuat doar operațiunile de ridicare efectivă a mașinii în baza dispoziție scrise emise de către intimată și în conformitate cu contractul de concesiune de servicii nr. 3/20.04.2010 încheiat cu acesta instituție. De asemenea, instanța reține intimata . A. Eco SRL că nu are atribuții de cenzurare a legalității actelor administrative emise de intimată Direcția G. de Poliție Locală Sector 6,
Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei . SRL, și va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta . SRL.
Pe fondul cauzei, în fapt, la data de 22.04.2015, petentul a fost sancționat, conform procesului verbal . nr._, întocmit de către intimată, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 487,5 lei și 3 puncte penalizare, pentru că în data de 16.04.2015 a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe colțul intersecției dintre . . intervalul orar 1539-1546.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 143 lit. a rap. la art. 142 lit. f din HG 1391/2006 (care prevăd că se interzice staționarea în toate cazurile în care se interzice oprirea și că „se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției”), cu sancțiunea stabilită de dispozițiile art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002 (potrivit cărora „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte de penalizare fapta conducătorului de autovehicul privind staționarea neregulamentară”).
Contravenientul a semnat procesul verbal.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, agentul constatator a perceput direct și nemijlocit, fapta comisă de petent, pentru care a fost sancționat. Din planșele foto depuse la dosar (f. 68-69) rezultă că petentul a staționat pe colțul intersecției. De asemenea, instanța nu reține susținerile petentului că ar fi parcat regulamentar, câtă vreme din planșele foto realizate reiese că jumătate din autoturismul petentului este în afara zonei amenajate pentru parcarea autoturismelor, pe colțul intersecției.
Pe cale de consecință, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina petentului, realizându-se o corectă individualizare, față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001.
Instanța învederează că normele legale încălcate ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, contravenția săvârșită având un pericol social abstract (important). Petentul a îngreunat circulația în zona intersecției, conducătorii auto neavând vizibilitate. Alte consecințe negative ale faptei săvârșite nu s-au produs datorită hazardului, iar nu datorită atitudinii și comportamentului petentului. Instanța are în vedere și comportamentul contravenientului, neasumarea consecințelor faptei comise.
Față de considerentele anterioare, instanța reține că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit, iar plângerea contravențională, fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă.
În privința acțiunii în pretenții formulate, instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru motivele următoare.
Prin decizia nr. 9/25.05.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii în dosarul nr. 3/2014, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.128 alin.(1) lit.d), art.134 alin.(2) și art.135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.3 alin.(1), art.5, art.36 alin.(1), alin.(2) lit.d) și alin.(6) lit.a) pct.13 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.21 lit.b) și art.24 lit.d) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art.64 și art.97 alin.(1) lit.d) și alin.(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.
Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Interpretarea textului legal trebuie a fi conformă deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, chiar de la data intrării în vigoare a normei interpretate.
În speță, ca urmare a constatării săvârșirii contravenției, s-a dispus prin dispoziția de ridicare . nr._/16.04.2015 (f. 3), ridicarea vehiculului, transportul și depozitarea acestuia, în baza Hotărârii Consiliului L. Sector 6 nr. 4/2010.
Ori, potrivit deciziei amintite, hotărârile consiliilor locale adoptate în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate sau oprite neregulamentar, constatarea și aplicarea contravențiilor sunt lovite de nulitate întrucât stabilesc și sancționează contravenții în domeniul circulației rutiere, domeniu reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit principiului legalității, este interzis ca prin acte normative care aparțin sferei secundum legem să se modifice sfera legislației primare prin completări, omisiuni sau restricții.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este o reglementare specială ce conține norme specifice obiectului său de reglementare și se completează în ceea ce privește constatarea contravențiilor, conform art. 93 alin. (5) din acest act normativ, cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, modificată și completată.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, se prevede la art. 2 alin. (1) că „prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate", iar la alin. (2) se prevede în mod expres că „prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului".
Atâta timp cât Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice nu reglementează o procedură de ridicare a autovehiculelor staționate sau oprite neregulamentar, a reglementa această procedură printr-o hotărâre a consiliului local ar însemna, pe de o parte, a nu respecta dispozițiile legale în materie de competență și, pe de altă parte, a adăuga la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, modificată și completată, ceea ce este inadmisibil, întrucât hotărârile de consiliu local nu pot adăuga sau completa dispozițiile unui act juridic normativ cu forță juridică superioară.
În consecință, Hotărârea Consiliului L. Sector 6 nr. 4/2010, având ca obiect de reglementare procedura de ridicare a autovehiculelor staționate/oprite neregulamentar a fost adoptată cu depășirea competenței ce revenea autorităților administrației publice locale și este contrară actelor normative cu forță juridică superioară.
Aceeași concluzie rezultă și din interpretarea sistematică a dispozițiilor cuprinse în Cap. IX - „Atribuții ale unor ministere și ale altor autorități ale administrației publice” din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, modificată și completată și din coroborarea acestor prevederi cu cele cuprinse în Legea nr. 215/2001, republicată și Legea – cadru a descentralizării administrației publice locale nr. 195/2006.
Astfel, în cuprinsul Cap. IX al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată sunt delimitate competențele (atribuțiile) autorităților administrației publice centrale și ale celor locale în materia supusă reglementării prin acest act normativ.
Pe baza acestor delimitări se poate identifica, în privința autorităților administrației publice locale o competență specială, circumscrisă atribuțiilor expres și limitativ prevăzute de art. 128 alin. (1) din ordonanță.
Prin alin. (1) lit. d) al acestui text, în privința autorităților administrației publice locale există o competență de reglementare de nivel secundum legem, cu avizul poliției rutiere, în ceea ce privește regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferitele categorii de vehicule, potrivit alin. (1) lit. d).
În ceea ce privește ridicarea și depozitarea în spații special amenajate a autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor și subansamblurilor acestora, atribuțiile autorităților administrației publice locale vizează, potrivit art. 128 alin. (1) lit. g) din același act normativ, doar luarea acestor măsuri asupra unor astfel de bunuri devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate sau părăsite pe domeniul public.
Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, administrația publică locală din unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.
Principiul autonomiei locale, astfel cum este definit de art. 3 alin. (1) din această lege presupune dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă treburile publice, în condițiile legii.
Se observă că potrivit definiției legale, principiul autonomiei locale se conjugă cu principiul legalității care, din perspectiva atribuțiilor (competențelor) autorităților ce realizează autonomia locală presupune stabilirea acestor domenii numai prin lege și doar în limitele legii, dreptul de inițiativă al acestor autorități și, implicit, de reglementare putând viza doar acele domenii care nu sunt date în mod expres în competența altor autorități publice.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată: „C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale”.
Art. 36 alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din acest act normativ arată că, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind podurile și drumurile publice.
Art. 21 lit. b) din Legea - cadru a descentralizării nr. 195/2006 stabilește, printre competențele exclusive ale autorităților administrației publice locale de la nivelul comunelor și orașelor administrarea infrastructurii de transport rutier de interes local.
Potrivit art. 24 lit. d) din același act normativ, autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor și orașelor exercită competențe partajate cu autoritățile administrației publice centrale privind ordinea și siguranța publică.
În același sens sunt și dispozițiile art. 5 din Legea nr. 215/2001, republicată, potrivit cărora: „Autoritățile administrației publice locale exercită, în condițiile legii, competențe exclusive, competențe partajate și competențe delegate. Autonomia locală conferă autorităților administrației publice locale dreptul ca, în condițiile legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date în mod expres în competența altor autorități publice”.
Prin urmare, în domeniul circulației pe drumurile publice există o competență de reglementare partajată între autoritățile administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale, competența acestora din urmă existând doar în situațiile prevăzute de art. 128 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată.
Ridicarea și depozitarea a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 constituie, în esență, măsuri de bună administrare a traficului rutier și de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin săvârșirea contravenției, iar reglementarea acestora nu poate fi detașată de regimul juridic de drept contravențional sub incidența căruia se află fapta săvârșită, sancțiunea principală și, după caz, sancțiunea contravențională complementară cărora le sunt atașate.
În această materie, delimitarea competențelor de reglementare se realizează, pe de o parte, pe baza actului normativ – cadru care le instituie și care, astfel cum s-a demonstrat în precedent, face trimitere la „regulament”, în sensul de regulament de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Pe de altă parte, această delimitare se face și prin raportare la sfera atribuțiilor autorităților administrației publice locale, stabilite prin lege, fie cu titlu de competențe exclusive, fie cu titlu de competențe partajate.
În privința ridicării vehiculelor staționate/oprite neregulamentar, competența de reglementare a autorităților administrației publice locale nu ar putea fi susținută pe temeiul art. 128 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât aceste reglementări referitoare la regimul de acces, circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule se circumscriu unei competențe de administrare a infrastructurii de transport rutier de interes local.
Or, ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar, ca măsură tehnico-administrativă, accesorie unei fapte sancționate contravențional referitoare la nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, înțeleasă ca măsură de restabilire a ordinii publice aparține unei competențe partajate a autorităților administrației publice locale, ceea ce presupune că atribuțiile de reglementare aparțin autorităților administrației publice centrale (Guvern), iar cele de executare, în concret a măsurii, autorității administrației publice locale.
Față ce cele expuse, rezultă că autoritatea administrației publice locale nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico – administrativă privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar.
Cu atât mai mult, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare în această privință, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect.
Una dintre condițiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ este reprezentată de respectarea principiului legalității care guvernează competența autorităților publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele și cu respectarea competenței stabilite prin Constituție, lege sau alte acte normative de nivel superior.
Regulile în materie de competență, fiind de strictă interpretare și aplicare, înseamnă că un organ al administrației publice nu poate adopta/emite acte în afara competenței sale prevăzută prin lege și nici nu-și poate atribui competențe proprii, de reglementare, în afara celor prevăzute de lege și actele administrative de autoritate de nivel superior, sancțiunea pentru încălcarea acestor normelor de ordine publică referitoare la competență fiind nulitatea absolută a actului administrativ astfel emis/adoptat.
Față de aceste considerente rezultă că dispoziția de ridicare contestată este lovită de nulitate absolută, iar măsura tehnico-administrativă a autovehiculului petentului este lipsită de temei legal.
În consecință, instanța va anula dispoziția de ridicare . nr._/16.04.2015 emisă de pârâtă și va obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 677,32 lei (factură și chitanță, f. 6).
În acest context, instanța consideră că nu are relevanță cine a încasat efectiv suma în cauză (. SRL), de vreme ce autoturismul petentului a fost ridicat în baza actelor emise de către intimat.
În privința cererii de chemare în garanție, instanța reține că nu există vreo culpă a chematei în garanție . SRL, care a efectuat anumite acte doar în baza dispoziției intimatului.
Adoptarea actului normativ nelegal (hotărârea nr. 4/2010) este imputabilă Consiliului L. Sector 6, în subordinea căruia se află și intimata Direcția G. de Poliție Locală, astfel încât întreaga responsabilitate în vederea acordării despăgubirii revine intimatului.
Chemata în garanție nu avea atribuții de cenzurare a legalității actelor administrative emise de intimat (actul în speță nefiind nici vădit nelegal), astfel încât . SRL avea obligația contractuală de a ridica autoturismele pentru care fuseseră emise dispoziții de ridicare de către intimat.
În consecință, instanța va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul 3 de cerere invocată de pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. I., cu domiciliul în București, .. 5, ., ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6 și chemata în garanție . SRL, cu sediul în București, .-252, sector 6.
Respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.04.2015, întocmit de către pârâtă, ca neîntemeiată.
Anulează dispoziția de ridicare . nr._/16.04.2015 emisă de pârâtă și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 677,32 lei.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în București, .-252, sector 6.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția G. De Poliție Locală Sector 6, în contradictoriu cu chemata în garanție . SRL, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CIC/THEN. EV / 6 EX. 18.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7835/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 03/2015.... → |
|---|
