Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4799/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4799/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4799/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4799
Ședința din camera de consiliu din data de 18.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată administrată proba cu interogatoriul pârâtului care nu s-a prezentat la termenul de astăzi și reține cererea spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 București la data de 28.01.2015, sub numărul_, reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul D. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 229,46 lei, reprezentând facturi fiscale restante, la plata de dobânzi contractuale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin contractul de furnizare servicii nr._/17.06.2008 încheiat între . și pârâtul D. I., s-a convenit furnizarea de către societatea R.&R. a serviciilor de Internet, Telefonie și CATV, cu respectarea clauzelor contractuale, pârâtul având dreptul să utilizeze serviciile contractate și asumându-și obligația să plătească tarifele aferente serviciilor potrivit clauzelor contractuale, precum și penalități de întârziere în cazul neplății contravalorii facturilor la termenul scadent.
Potrivit art.3 pct. 3-4. din Contract „Dacă Beneficiarul pretinde că nu a primit factura, acesta este exonerat de la plata contravalorii serviciilor prestate de R.&R., putând fi eliberată Beneficiarului, la cerere, o copie de pe factură sau de pe anexele facturii, contra cost”.
Prin urmare, pârâtul datorează societății R.&R. cu titlu de debit principal suma de 1229,46 lei în baza facturilor emise de societate pentru serviciile contractate, pe care pârâtul avea obligația să le achite. Prin urmare, creanța principală a societății reclamante este certă, lichidă și exigibilă, fiind asumată de către pârât în baza contractelor pentru serviciile solicitate și a acceptării la plată a facturilor.
Pentru neplata la termenul scadent a debitului principal, pârâtul datorează penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi, calculate în baza clauzei 3.6 din Contracte care prevede că „În cazul neefectuării plății la termen, R.&R. poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante”.
Reclamanta a învederat instanței faptul că pârâtul a beneficiat de serviciile oferite de . și a acceptat serviciile oferite de societatea acesteia. Pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea abonamentelor și a convorbirilor conform clauzelor contractuale.
În concluzie, toate sumele datorate de către pârât reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, fiind asumate de către aceasta.
Deși societatea reclamantă și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâtul refuză să își achite datoriile față de societatea reclamantă.
În drept, reclamanta a invocat prevederilor art. 1.025 - 1.032 titlul X Noul Cod de procedură civilă privind cererile cu valoare redusă și contractele menționate.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, anexă privind calcul penalități și calcul clauze penale, relații ONRC privind R.&R. SA, carte de identitate pârât, contract de furnizare servicii nr._ din data de 17.06.2008, proces verbal de instalare din data de 23.04.2010, facturile nr._ din data de 20.05.2013,_ din data de 18.06.2013.
Cererea fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 2).
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
La data de 10.02.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar copie de pe contractul de furnizare servicii nr._ din data de 17.06.2008 și cartea sa de identitate.
La data de b20.04.2015, prin același compartiment, reclamanta a depus la dosar interogatoriul formulat pentru pârât.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: contract de furnizare servicii nr._ din data de 17.06.2008, proces verbal de instalare din data de 23.04.2010, facturile nr._ din data de 20.05.2013,_ din data de 18.06.2013; precum și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între cele două părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._ din data de 17.06.2007-fila 32-35 dosar.
Prin aceste acte juridice, reclamanta se obliga să furnizeze servicii de comunicații electronice, iar pârâtul avea obligația corelativă de a achita contravaloarea serviciilor contractate aferente fiecărei luni până în ultima zi a lunii în care sunt furnizate serviciile –art.3.5 din contract–fila 33 dosar.
În urma derulării raporturilor contractuale au fost emise facturile nr._ din data de 20.05.2013 și nr._ din data de 18.06.2013. Aceste facturi atestă un debit principal de 229,46 lei reprezentând contravaloare servicii furnizate de R. către pârât.
Acestea constată o obligație certă, lichidă și exigibilă, existența ei rezultând neîndoielnic din contract, fiind cuantificată, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată acestea fiind datorate, conform art. 3 din contract care constituie legea părților conform art. 969 C.civ în vigoare la data încheierii contractului.
În ceea ce privește lipsa nejustificată a răspunsului la interogatoriu din partea pârâtei, față de prevederile art. 358 Cod Procedură Civilă, instanța o va considera ca fiind un început de dovadă scrisă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu înscrisurile depuse de către acesta în dovedirea cererii.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt expusă, instanța reține, în temeiul principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți, că părțile au încheiat un Contract de prestări servicii și că reclamanta a făcut dovada acestuia, prin atașarea lui la dosar, cât și dovada existenței facturilor, iar pârâta nu a făcut niciun fel de apărare, nedepunând formularul de răspuns completat sau întâmpinare și neprezentându-se în instanță. Astfel fiind, instanța reține că reclamanta a făcut dovada debitului principal, drept pentru care urmează să admită primul capăt de cerere și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 229,46 lei, cu titlu de contravaloare servicii furnizate și neachitate.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, privitor la plata penalităților de întârziere, instanța reține că acestea au fost stabilite de comun acord de către părți ca fiind de 0,2% pe zi de întârziere conform art.3.6 din contract (fila 33 dosar).
Instanța, în soluționarea acestui petit, va corobora dispoziția contractuală privitoare la procentul datorat stabilit de părți în cuantum de 0.2% cu cea din Codul Civil, art. 1088, ce atestă dreptul creditorului la daune moratorii în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, în cuantumul prevăzut de lege sau cel convenit de părți, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Având în vedere că suntem în prezența unei obligații bănești stipulată în contract și că părțile au stabilit penalitățile de comun acord, instanța reține că debitorul este dator să plătească aceste daune moratorii creditorului de la data scadenței fiecărei facturi fiscale în parte.
Pentru aceste considerente, va admite cel de-al doilea capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata penalităților contractuale în conformitate cu art. 3.6. din contract, calculate de la data scadenței facturilor nr._ din data de 20.05.2013 și nr._ din data de 18.06.2013 și până la achitarea efectivă a debitului.
Cu privire la cheltuielile judiciare, în conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru conform chitanței nr._/26.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, etaj 2, Faza I, sector 5, CUI_, J40/_/1994, în contradictoriu cu pârâtul D. I., cu domiciliul în București, Bulevardul 1 Mai nr.27, ., etaj 10, apartament 42, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 229,46 lei reprezentând contravaloarea servicii, precum și la penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi aferente debitului principal calculate de la data scadenței facturilor și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. L. T. P. C.
Red.BBAL/Thred.MV
4 ex./14.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4710/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4707/2015.... → |
|---|
