Plângere contravenţională. Sentința nr. 4710/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4710/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 4710/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4710
Ședința publică din data de 16-06-2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatorul G. V. D. și pe intimata D. – B. RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a martorului asistent U. A. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului U. A. D..
Instanța, față de relațiile comunicate de Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București, constată imposibilitatea administrării probei cu martorul asistent U. A. D..
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale,instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04-11-2015, sub nr._ pe rolul Judecătoriei Călărași, contestatorul G. V. D., în contradictoriu cu intimata D. – B. RUTIERĂ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/22-10-2014.
În motivare, a arătat că s-a reținut în mod eronat că, contestatorul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară.
A arătat că, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se fac direct potrivit art. 180 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006 și că rezultă că sancțiunea complementară a suspendării trebuie aplicată de agentul constatator prin același proces verbal de constatare a contravenției.
Având în vedere că în speța de față nu s-a dispus și sancțiunea complementară a suspendării, măsura tehnico-administrativă a reținerii nu are nici un temei legal.
În prezent suspendarea se dispune de către agentul constatator, modificările aduse de OUG nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice fiind impuse de legiuitor pentru a exista o bază legală de aplicare a măsurilor tehnico –administrative a reținerii și pentru ca legalitatea aplicării să poată fi verificată de către instanță.
În cauza de față, instanța nu are posibilitatea de a verifica legalitatea măsurii și dacă sancțiunea suspendării a fost aplicată pentru 30,60 sau 90 zile, iar vătămarea produsă nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal în ceea ce privește suspendarea dreptului de a conduce și reținerea permisului de conducere.
Având în vedere textele legale invocate și felul în care a fost încheiat, contestatorul apreciază că procesul verbal este nelegal și lovit de nulitate și în privința sancțiunii complementare.
Or, așa cum se poate observa din studierea procesului verbal depus, acesta este cel prevăzut în anexa 1A, și nu cel prevăzut în mod obligatoriu, respectiv de la anexa 1 D.
Cu privire la înregistrarea efectuată cu aparatul cinemometru, cons Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aplicarea pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”.
Astfel, în conformitate cu pct. 3.2.6 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, „Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare”.
În cazul în care înregistrarea s-a făcut fără existența/în momentul autotestării sau prin manevrarea nelegală, aceasta constituie o probă nulă, obținută în mod legal.
Pe fond solicită admiterea plângerii contraveționale deoarece nu se afla niciun pietin pe sensul său de mers, aspect ce poate fi confirmat de martorul Colească B. Ș.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, copia cărții de identitate a contestatorului.
La data de 27-11-2014 intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, având în vedere că procesul verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
A solicitat a se observa că procesul verbal respectă întocmai condițiile de fond și de formă impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
A invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, având în vedere că fapta sancționată prin procesul verbal contestat a fost săvârșită pe raza sectorului 6 București, competentă să soluționeze plângerea fiind Judecătoria Sectorului 6 București.
În fapt, la data de 22-10-2014 petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . . la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, aflați pe sensul său de deplasare.
Prin manevra efectuată, petentul a încălcat prevederile art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 rep, și totodată a pus în pericol siguranța și integritatea fizică a pietonilor angajați în traversarea regulamentară.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit în exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28-06-2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate din 13-03-2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de contravenție.
În drept, procesul verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției, atât timp cât acesta nu produce probe care să-i susțină afirmațiile.
Vis-a-vis de motivele de nulitate invocate de petent a arătat că măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice este o sancțiune contravențională complementară, ce însoțește sancțiunea contravențională principală, în acest caz, sancțiunea amenzii. Conform prevederilor art. 100 al. 3 din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b). neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate sau semnalizate, aflați în sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”. A arătat că agentul constatator a dispus, prin procesul verbal contestat, suspendarea pe o perioadă de 30 zile. Petentul nu a făcut dovada că a suferit o vătămare prin faptul că procesul verbal nu a fost întocmit întocmai anexei 1 D, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. De asemenea, a arătat că procesul verbal respectă întocmai prevederile art. 16-17 din OG nr. 2/2001.
Contravenția nu a fost înregistrată cu aparatul radar.
Pentru aceste argumente, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și să se păstreze procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, a invocat art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 mod. complet., precum și art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 și art. 100 al. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celor care ar reieși din dezbateri.
A solicitat judecarea în lipsă.
La dosar a depus procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Prin sentința civilă nr. 370/2-02-2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Călărași s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti la data de 06.03.2015.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015 instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri și proba cu martorul C. B. Ș., ce a fost audiat la același termen, iar pentru intimată a fost încuviințată proba cu înscrisuri, iar din oficiu s-a încuviințat și proba cu martorul U. A. D. care nu a putut fi audiat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/22.10.2014 (fila 8 dosar declinat) întocmit de intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-B. Rutieră, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 de lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru fapta contravențională prev. de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 rap. la art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare, constând în aceea că la data de 22.10.2014 contestatorul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . . la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare regulamentară prin loc special amenajat și semnalizat corespunzător la culoarea verde a semaforului pentru acestia, aflati pe sensul de deplasare al autovehicului.
Cu privire la competența materială și teritorială de soluționare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti este competentă, întrucât locul săvârșirii faptei este în Sectorul 6 Bucuresti, iar litigiul este de competența judecătoriei.
De asemenea, instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține apărarea contestatorului cum că sancțiunea complementară a suspendării nu a fost dispusă prin procesul-verbal de contravenție,sens în care măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului este nelegală, având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal contestat în cauză rezultă că agentul constatator a dispus și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost completat conform anexei 1D din Regulamentul de aplicare OUG nr. 195/2002, instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 181 alin. 1, având în vedere că în prezenta cauză fapta nu a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar.
Pe cale de consecință nici apărările referitoare la înregistrarea cu aparatul cinemometru sunt neîntemeiate, în condițiile în care contravenția nu a fost înregistrată cu aparatul radar ci ca urmare a constatărilor personale ale agentului.
Sub aspectul temeiniciei, este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului, beneficiază de o prezumție relativă le legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (cauza A. contra României, par. 58 și 59).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku c. Franța/7.10.1988, par. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolga și Vulic c. Suedia/23.07.2002, par. 113.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Din probele administrate nu se poate reține că fapta s-a petrecut în sensul celor consemnate în procesul-verbal de contravenție contestat, având în vedere declarația martorului C. B. Ș. audiat sub prestare de jurământ, care se afla în mașină cu șoferul sancționat la momentul constatării contravenției.
Din declarația martorului C. B. Ș. audiat la termenul din 21.04.2014, instanța reține că nu era niciun pieton angajat în traversare pe sensul de deplasare al autovehicului condus de contestator.
Această declarație se coroborează și cu obiecțiunile formulate de contestator și consemnate în procesul verbal analizat de instanță.
Instanța analizând actele dosarului, reține că din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii faptei reținute în sarcina petentului, constând în încălcarea art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 .
În acest context, constatând încălcarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001 motiv pentru care va admite plângerea contravențională și va anula procesul- verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul G. V. D., CNP_, cu domiciliul în Călărași, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-B. Rutieră, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15.
Anulează procesul- verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
4 ex/07-07-2015
Red EAT
Tehored DID
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 4736/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4799/2015. Judecătoria... → |
|---|
