Reziliere contract. Sentința nr. 4736/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4736/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 4736/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4736
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 16.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. D. C.
GREFIER: A. M.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect reziliere contract, privind pe reclamanta Ș. V. F. în contradictoriu cu pârâții I. M. și I. G.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 06.05.2014, sub numărul_, reclamanta Ș. V. F., în contradictoriu cu pârâții I. M. și I. G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezilierea Contractului de întreținere autentificat sub nr. 977 din 24 aprilie 2008, de B.N.P. V. C. și Asociații, București și a Actului de Concesiune nr. 249 din 04.10.2007 încheiate pe numele pârâților.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a solicitat instanței să admită primul capăt de cerere, respectiv rezilierea Contractului de întreținere autentificat sub nr. 977 din 24 aprilie 2008, de B.N.P. V. C. și Asociații și să dispună repunere părților în situația anterioară încheierii acestui contract, cu privire la cota indiviza de 5/8 din imobilul situat în mun. București. . ,., ., sector 6 ce-i revenea reclamantei și a cotei părți indivize de 3/8 ce a aparținut fiicei reclamantei, decedată la data de 17 noiembrie 2012, în sensul revenirii la situația anterioară din carte funciară nedefinitivă nr._, conform încheierilor nr._ din 16.09.2002 data de Judecătorul de carte funciară al Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de carte funciară București sector 6 și nr._ din 05.02.2008 dată de Registrul de carte funciară al Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară - Biroul de carte funciară București sector 6, cu privire la aceste cote deținute anterior de reclamantă și de fiica sa. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind rezilierea Actului de Concesiune nr. 249 din 04.10.2007, reclamanta a solicitat instanței să-l l admită și să dispună rezilierea acestuia, repunerea părților în situația anterioară întocmirii acestuia, să i se respecte dreptul de proprietate și posesie asupra celor două locuri de veci situate în cimitirul parohiei Giulești Sărindar București.
Totodată, reclamanta a arătat că în anul 1973, lucrând ca asistent medical pentru un leagăn de copii din București, a cunoscut o fetiță abandonată de la naștere și adusă în acel centru. S-a atașat de ea foarte mult, avea doar 3 luni când a început să o îngrijească. Ulterior a hotărât împreună cu soțul său, fost ofițer M.A.I. să facă demersurile necesare pentru a o înfia, având în vedere că nu aveau copii. Astfel, prin Decizia nr. 99 din 7 februarie 1975 a Municipiului București, Consiliul Popular sector 7, a obținut încuviințarea înfierii toate cu efectele unei filiațiuni firești a minorei M. D., născută în ziua de 10 noiembrie 1973.
Față de faptul că fetița făcea crize repetate, reclamanta a internat-o în Spitalul Ghe. M. (1982) pentru sindrom miocardic febril unde a fost investigată și diagnosticată cu panencefalita sclerozanta, neexistând nicio șansă de recuperare, întrucât nici până în prezent nu a fost descoperit un tratament pentru această boală. D. consecință a bolii, reclamanta a arătat că fetița a rămas imobilizata la pat până în noiembrie 2012, când a decedat. De asemenea, reclamanta a arătat că, după decesul soțului său, în anul 2002, a căutat o familie căreia să-i i transmit cota-parte indiviza de 5/8 din imobilul deținut, cu drept de uzufruct viager, și în schimb să o ajute la întreținerea Danielei, și, după decesul său, să o îngrijească, să nu o interneze la un cămin spital, să o lase în imobil, unde era imobilizata din 1982. În acest sens, a arătat că a găsit o familie pe S. F.-R. și S. G.-I., aceasta din urmă fiind o fostă colegă a reclamantei care s-a oferit să o ajute și, prin urmare, au încheiat un contract de întreținere pe cota sa indiviză de 5/8. În anul 2007, reclamanta a arătat că aceasta familie a solicitat desființarea contractului de întreținere, motivând că sunt în imposibilitatea de a-și mai îndeplini obligațiile asumate prin contractul de întreținere încheiat în anul 2002, fiind tineri, având serviciu de dimineața până seara târziu și nemaiputând ajuta la întreținerea și supravegherea fetei.
Căutând o nouă familie care să o ajute, reclamanta a arătat că a întrebat-o pe mama pârâtului I. M. și soacra nepoatei sale, pârâta I. G., I. D., dacă vor să fie curatorul Danielei, reclamanta având 69 de ani și D. 34 de ani, fiindu-i teamă că o să moară și fiica sa nu are niciun sprijin. A arătat că pârâții au promis că se vor ocupa de ea și nu o vor interna în niciun centru spital. În schimb au solicitat să le fie cedate cele două locuri de veci, pentru a avea unde să înmormânteze pe reclamantă și fiica la moartea lor. Prin urmare, reclamanta a cedat cele două locuri de veci în 2007 pârâtului și soției acestuia. Reclamanta a arătat că pârâții s-au purtat foarte frumos până în 2008, când i-au luat apartamentul fără să o consulte. Totodată, a arătat că I. D., mama pârâtului I. M. s-a oferit să accepte calitatea de curator și să încheie un contract de întreținere la notariat și formalitățile pentru curatela. Astfel, prin Decizia nr._/ 18.04.2008 a Serviciului Autorității Tutelare - Primăria Sector 6 a fost numită curator pentru Ș. D., mama pârâtului I. M., I. D., domiciliata în București, ..5, . 9, ..
În continuare, reclamanta a arătat că imediat după numirea sa în calitate de curator, pe data de 24 .04.2008, pârâta i-a spus reclamantei că trebuie să meargă la un notariat pentru a încheia un act pentru curator și să încheie un contract de întreținere, pentru D.. Astfel, a arătat că la notariat s-a perfectat Contractul de întreținere autentificat sub nr.977/24.04.2008, unde s-a prezentat și un reprezentant de la Autoritatea tutelară de care a fost asistată, pe nume B. P., consilier juridic la D.G.A.S.P.C., domiciliata în București, ., ., ., sector 6, pârâții și curatorul I. D.. Reclamanta a arătat că nu i-a fost citit conținutul contractului de către notar, și nu i-a fost explicată noțiunea de nudă proprietate. Astfel, reclamanta a crezut că încheie un contract de întreținere, nicidecum că transmite dreptul de proprietate asupra apartamentului. A aflat acest lucru de la Administrația Finanțelor Publice, când a fost să plătească impozitul pe casă. Acolo i s-a comunicat că nu mai este proprietară, proprietarii fiind pârâții, deși reclamanta a plătit impozitul, în numele lor, atât pe apartamentul luat, cât și pe alte două apartamente deținute de ei. În plus, a arătat că nu i-a fost dat un exemplar după Contractul de întreținere, pentru a lua la cunoștință de conținutul său, deși a insistat, mai ales după ce a aflat de la AFP că nu mai este proprietara apartamentului. I-a fost înmânată o copie și a mers la o Asociație numită „Din suflet pentru suflet” pentru a-i explica un jurist, ce scrie în acel contract, ce înseamnă nuda proprietate și uzufruct viager. Așa a aflat că i-a fost luat apartamentul.
În acest sens, reclamanta a arătat că prin acel contract de întreținere pârâții s-au obligat să le acorde întreținere pe toată durata vieții constând în: asigurarea hranei, îmbrăcăminte, toate cheltuielile de întreținere și servicii de utilități pentru acest apartament, precum și medicamentele necesare și înmormântarea potrivit datinilor strămoșești. Reclamanta a arătat că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, iar toate cheltuielile menționate mai sus au fost suportate de aceasta. Mai mult de cât atât, până la apariția neînțelegerilor, a arătat că le dădea pârâților câte 100 ron lunar, iar după această dată, s-au abandonat-o, nemaiputând lua legătura, nici telefonic, nici fizic cu aceștia din iunie 2012.
De asemenea, reclamanta a învederat instanței faptul că în contract se menționează în mod expres că impozitele și taxele aferente apartamentului se transmit către debitorii de întreținere, iar în lună martie 2015 a arătat că a fost somată telefonic de către pârâtul I. M., de mai multe ori, să meargă să plătească impozitul pe apartamentul pe care îl folosește, altfel spunându-i că va merge la Casa de pensie și îi va pune poprire pe pensie, deși obligația de plată îi revenea pârâtului,în temeiul contractului. Reclamanta a arătat că a plătit până în anul 2013, atât impozitul pe toate apartamentele pe care le dețin pârâții, și i-a ajutat în fiecare lună suma de 100 RON.
În plus, a arătat că pârâții i-au solicitat suma de_ RON pentru a anula contractul de întreținere, bani pe care reclamanta a arătat că nu îi are și nu au întrebat-o când au făcut împrumut la Bancă pentru a lua apartamentul, reclamanta crezând că este pentru fiica sa. Totodată, a arătat că nu avea nevoie de întreținere, pentru că împreuna cu fiica sa avea un venit de peste 3000 lei lunar,ajutându-i pe pârâți și alte persoane aflate în nevoie. De asemenea, a arătat că nu a cunoscut intenția pârâților la semnarea contractului de întreținere. Până la încheierea contractului, reclamanta a arătat că venea mama pârâtului I. M., I. D.,o dată de două ori pe lună și-îi făcea curățenie, o ajuta să-i fac igiena corporală fetei în schimbul sumei de 100 RON, după fiecare vizită. Reclamanta a arătat că fiica sa a murit în noiembrie 2012, iar pârâții au contribuit la înmormântarea ei, cu banii obținuți de la ajutorul de înmormântare și cu ce le-a dat reclamanta, având în vedere că inițial banii au fost trași din contul său personal și depuși ulterior din ajutorul de înmormântare. În plus, a arătat că, la pomana de un an a fetei sale, pârâții nu s-au prezentat, fiind ajutată de mama biologică a Danielei, M. M. și niște persoane de la niște O.N.G. pentru că reclamanta era imobilizată la pat.
În prezent, reclamanta a arătat că are nevoie de ajutor fiind foarte bolnavă și ne având nici un sprijin de la nepoți care au abandonat-o pentru că a transmis pârâților proprietatea sa asupra tuturor bunurilor. Din acest motiv, a arătat că a apelat la Direcția Socială pentru Protecția Copilului a Sectorului 6, să o ajute să-i determine pe pârâți să o întrețină în schimbul imobilului luat, așa cum s-au obligat prin contract, însă pârâții au susținut că și-au îndeplinit toate obligațiile prevăzute în contract, însă reclamanta a arătat că nu a mai putut lua legătura cu ei. În acest sens, a considerat că, dacă și-ar recupera apartamentul ar putea să vândă apartamentul cu 3 camere, care este costisitor din punct de vedere al întreținerii, și și-ar cumpăra o garsonieră, având astfel bani pentru a plăti o persoană să o întrețină, pentru medicamente și pentru înmormântare. A arătat că are 75 de ani și este foarte bolnavă, nu știe cât mai are de trăit, dar nu are pe nimeni, singurele persoane care o ajută fiind D-nul B. G. trimis de la Asociația Sindicatului pentru persoanelor vârstnice, care îi face zilnic cumpărăturile și mâncare și mama biologică a fetei sale, dar aceasta din urmă decât în weekend-uri, pentru că lucrează la două joburi în timpul săptămânii, fiind divorțată și având și ea o fetiță adoptată la rândul ei, de care trebuie să aibă grijă. În ceea ce-l privește pe d-nul B. a arătat că și acesta o poate ajuta decât câteva ore pe zi, pentru că se ocupa în cadrul Asociației și de alți care au nevoie de ajutor.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezilierea Contractului de întreținere autentificat sub nr. 977 din 24 aprilie 2008, de B.N.P. V. C. și Asociații, București și a Actului de Concesiune nr. 249 din 04.10.2007 încheiate pe numele pârâților, să dispună repunere parților în situația anterioară încheierii acestui contract, cu privire la cota indiviza de 5/8 din imobilul situat în mun. București. . ,. ce-i revenea reclamantei și a cotei părți indivize de 3/8 ce a aparținut fiicei reclamantei, decedată la data de 17 noiembrie 2012, în sensul revenirii Ia situația anterioară din carte funciară nedefinitiva nr._, conform încheierilor nr._ din 16.09.2002 data de Judecătorul de carte funciară al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de carte funciară București sector 6 și nr._ din 05.02.2008 dată de Registrul de carte funciară al Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară - Biroul de carte funciară București sector 6, cu privire la aceste cote deținute anterior de reclamantă și de fiica sa. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind rezilierea Actului de Concesiune nr. 249 din 04.10,2007, reclamanta a solicitat instanței să-l l admită și să dispună rezilierea acestuia, repunerea părților în situația anterioară întocmirii acestuia, să i se respecte dreptul de proprietate și posesie asupra celor două locuri de veci situate în cimitirul parohiei Giulești Sărindar București.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 1020, 1021 Cod civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Contractul de întreținere autentificat sub nr. 977 din 24 aprilie 2008, Actul de Concesiune nr. 249 din 04.10.2007, Actul de proprietate loc de veci din 15.03.1989, dispoziția nr._ di data de 18.04.2008 a Primăriei Sector 6 București, dispoziția, nr. 99 din 7.02.1975 a Municipiului București privind înfierea fiicei sale, Sentința civilă nr. 151 din 27.02.2002 privind punerea sub interdicție a fiicei sale, articole din presă privind starea de sănătate a fiicei sale, Certificat Decizia Medicală a fiicei sale, copie CI, copie talon pensie, certificatul de deces al fiicei sale din 17.11.2012, certificat de moștenitor.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de, pârâții I. G. și I. M., a solicitat instanței să dispună: respingerea, ca vădit neîntemeiată, a primului capăt de cerere formulat de către reclamantă, respectiv rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 977/24.04.2008, de către BNP V. C. și asociații din București; respingerea, ca inadmisibil, a celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv rezilierea actului de concesiune nr. 249/4.10.2007, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 451 alin. (1) C. și sancționarea reclamantei potrivit art. 187 alin. (1) punct 1 lit. a C..
În motivarea întâmpinării în fapt, pârâții au arătat că spre sfârșitul anului 2007, reclamanta s-a adresat mamei sale rugând-o să îi determine să accepte propunerea reclamantei de a încheia un contract de întreținere care să aibă ca obiect întreținerea viageră a dumneaei și a fiicei acesteia, d-na Ș. D., în schimbul transmiterii către pârâți a nudei proprietăți asupra . în București, ., . .. Pârâții au arătat că solicitarea reclamantei s-a făcut în considerarea faptului că sunt un cuplu tânăr,respectuos, cu putere de muncă, frica de Dumnezeu, că fac parte din familie, cât și faptul că tocmai se căsătoriseră și aveau 1 an de la nuntă. Au mai apreciat că primul argument era dublat de faptul că pe perioada studenției pârâta I. G. a locuit împreună cu mătușa sa și cu fiica acesteia în apartament, ocazie cu care a descoperit în pârâți un sprijin real, din toate punctele de vedere. Ultimul argument pârâtul a considerat că a fost reprezentat de acela că tocmai se căsătoriseră și aveau strânși niște bani de la nuntă, reclamanta oferindu-le în schimbul întreținerii sale și a fiicei acesteia, Ș. D., nuda proprietate a apartamentului, aceasta fiind în imposibilitatea de a înstrăina acest drept, întrucât titularii erau soții S. F. R. și S. G. I.. Din acest motiv, a apreciat că reclamanta avea nevoie de cineva care să aibă o sumă în jurul valorii de 20.000 lei, sumă cu care să plătească atât reîntregirea cotei sale de 5/8 (onorariu notarial, TVA, taxe de reîntabulare, dar și impozitul prevăzut de art. 77 indice 1 Cod fiscal), cât și costurile legate de autentificarea noului contract de întreținere (onorariu notarial, TVA, taxe de reintabulare, dar și impozitul prevăzut de art. 77 indice 1 Cod fiscal, costuri cifrate la peste 12.500 lei). Astfel, având în vedere caracterul lor, faptul că sunt oameni cinstiți, sentimentaliști, crescuți într-un pătrunzător spirit creștin, în care altruismul și generozitatea reprezintă valori de cinste, a hotărât să le ajute pe reclamantă și pe fiica acesteia, având în vedere situația grea în care se aflau, situație pe care chiar reclamanta o descrie în cererea introductivă. Astfel, cu banii pe care îi avea strânși de la nuntă, a ajutat-o pe reclamantă să reintre în proprietatea apartamentului, plătind toate taxele pentru autentificarea de către BNP V. C. și asociații a actului nr. 272/04.02.2008. După reîntregirea cotei sale de 5/8, în luna aprilie a aceluiași an pârâții au arătat că au demarat formalitățile pentru autentificarea unui contract de întreținere, contract ale cărui costuri au fost suportate de asemenea, în integralitate de către aceștia. După încheierea contractului, au arătat că și-au respectat în mod neîntrerupt obligațiile asumate, aspect pe care parțial îl recunoaște și reclamanta. Cu toate acestea, au considerat că prezențele nocive, profitoare și acaparatoare ale unor persoane din anturajul reclamantei au determinat-o pe aceasta să formuleze cererea de reziliere, apreciind că introducerea acesteia a fost întrutotul opera lor.
În acest sens pârâții au arătat că, la sfârșitul anului 2012, reclamanta l-a întâlnit pe numitul B. G., persoana care, profitând de naivitatea acesteia și de faptul că după moartea fiicei sale locuia singură, a convins-o pe aceasta să îl primească în apartament pentru a locui împreună. Acesta s-a plâns reclamantei de faptul că a fost dat afară de două neveste și că nu are ce mânca. Însă, după ce a ajuns în casă, a intervenit brutal în viața socială a reclamantei, izolând-o de toți prietenii și vecinii. Pârâții au arătat că a încercat să o izoleze chiar și de ei, în ciuda faptului că întreținerea de care beneficiază reclamanta se extinde și asupra sa. Cu titlu de exemplu, au arătat că obligațiile financiare față de Asociația de proprietari privind întreținerea apartamentului sunt suportate de către aceștia pentru două persoane, deși obligația de întreținere exista doar față de reclamantă.
Mai mult, au arătat că numitul B. G. de izolare a le-a refuzat accesul în . apartament. Astfel, în mai multe rânduri, deși au intenționat să o ducă pe pârâtă la doctor, la Spitalul Sf. L., unde luaseră de câteva ori bilete de trimitere, pârâții au arătat că numitul B. G. a determinat-o pe mătușa să refuze programările și au precizat că acesta din urmă este extrem de violent verbal, atât cu noi, cât și cu alte cunoștințe ale mătușii, pârâții considerând că vrea de fapt să desființeze atât juridic, cât și faptic relația dintre reclamantă și pârâți pentru un scop josnic,— acela de a își însuși apartamentul — fapt întărit de mărturiile vecinilor, care pot confirma că acesta se comporta ca un stăpân, spunând că e doar o chestiune de timp până va deveni și în acte stăpân.
Totodată pârâții au arătat că o altă persoană care are interese declarate fățiș față de reclamantă este numita I., persoana pe care mătușa a cunoscut-o la Asociația Sindicatului pentru Persoanele Vârstnice, care, în schimbul “asistentei” acordate mătușii, i-a solicitat cele două locuri de veci care fac obiectul capătului 2 de cerere. De asemenea pârâții au arătat că i-a amenințat telefonic în mai multe rânduri, spunându-le că cele două locuri de veci sunt promise dumneaei de către reclamantă.
Față de aceste considerente, pârâții au arătat că au fost și sunt de bună credința de la semnarea actului de întreținere și până în prezent. Astfel, toate obligațiile ce le incumba au fost și sunt în continuare respectate, toate cheltuielile de întreținere, utilitari pentru apartament au fost și sunt suportate din banii din banii lor și s-au asigurat pe toată perioada 2008 - prezent, pentru mătușa, și 2008 - data decesului (17.11.2012), pentru fiica acesteia, hrana, îmbrăcăminte și medicamente. De asemenea, au arătat că au suportat cheltuielile de înmormântare ale fiicei reclamantei.
În ceea ce privește afirmațiile reclamantei potrivit cărora nu a cunoscut ce act semnează, că nu a cunoscut semnificația expresiei “nuda proprietate”, pârâții au învederat instanței faptul că actul de întreținere nu a fost primul contract de acest gen semnat de reclamantă. De altfel, după cum recunoaște și aceasta, anterior cedase soților S. F. R. și S. G. I. cota de 5/8 în schimbul întreținerii. De asemenea, au arătat că reclamanta a beneficiat de asistența unei persoane de specialitate înainte și în momentul semnării contractului de întreținere.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, pârâții au considerat că acesta trebuie respins ca fiind inadmisibil. În primul rând, nu se poate vorbi despre reziliere decât în cazul contractelor care presupun prestării succesive, ori în speța de față, când se solicita rezilierea unui contract de concesiune, este evident că nu poate fi atrasă o astfel de sancțiune juridică. Mai mult, au arătat că reclamanta solicită rezilierea unui act juridic în care dumneaei nu este parte, acel contract de concesiune fiind semnat de către noi, reclamanții, cu Arhiepiscopia Bucureștilor, prin preotul paroh.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C..
În susținerea întâmpinării, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantei, precum și orice alte probe ar rezulta din dezbateri ca fiind necesare.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat pe rolul instanței la data de 01.10.2014, reclamanta a învederat instanței faptul că este terorizată în continuare de pârâți după ce au aflat de litigiu, aceștia încercat de vreo trei ori să vină la ea și să o oblige să le dea 25.000 lei pentru anularea actului și contractului de întreținere. În plus, a arătat că le-au adresat diverse injurii. Totodată, a arătat că pârâșii au mers în luna iulie la Administrația blocului pentru prima oară de când s-au obligat să suporte cheltuielile de întreținere să plătească aceste cheltuieli. De asemenea, a arătat că, cu o zi înainte pârâtul I. M. a venit la ea împreună cu soția sa I. G. și cu mama sa, care nici măcar nu a dorit să intre în apartament, preferând să rămână la intrarea în . vadă vecinii că a venit la reclamantă și aceasta din urmă nu-i răspunde la interfon. A mai arătat că în ultima zi în luna septembrie au venit pârâții, au țipat cât au putut să le dea banii, până când numitul B. G., care locuiește la reclamantă, recomandat de Asociația Persoanelor în Vârstă a intervenit și le-a spus să părăsească apartamentul și să o lase în pace, pentru că este suferindă cu inima și poate să facă un infarct în orice moment. Au ieșit afară și după câteva minute a arătat că au chemat poliția, probabil ca să dovedească cât de mult vor să o ajute, iar ea nu le dau voie.
În plus a arătat că pârâții nu i-au dat nici măcar o cană cu apa din 2008 și nici măcar un telefon, iar de câte ori încerca să-i contacteze telefonic, aceștia ori nu îi răspundeau pentru că îi cunoșteau telefonul ori îi închideau imediat ce-i răspundeau. De aceea a rugat-o pe numita I. I. într-o zi după ce a venit de la cimitir să-i sune pe pârâți și să le spună că vrea locurile de veci pe care le-a cedat lor în speranța că se vor ocupa de întreținerea lor și plata taxelor la Administrația cimitirului, taxe care nu mai erau plătite din 2007 și nici femeia care se ocupa de îngrijirea mormintelor. A arătat că niciodată nu a fost vorba ca d-na I. dorește să preia aceste locuri de veci, pentru că și dumneaei are locuri de veci în Ardeal și în M. și chiar i-a spus reclamantei că nu-și dorește ca și pe cealaltă lume să trăiască în București. A mai arătat că pârâții nu au făcut nimic, nici măcar o lumânare nu a văzut la cele două locuri de veci, reclamanta trebuind să plătească o femeie care se ocupa de îngrijirea mormintelor să scoată toate bălăriile de pe cele două locuri de veci.
În ce privește susținerile pârâților conform cărora reclamanta i-ar fi îndepărtat de ea odată cu atribuirea unei camere d-nului B. G., a arătat că nu avea cum să facă acest lucru, atât timp cât ei nu dădeau niciun semn de viață. Mai vorbea cu mama/soacra lor și o ruga să o ajute cu fetița, care lunar trecea pe la ea dar aceasta din urmă îi recomanda două femei care să îi facă curățenie, cărora le dădea câte 100 Ron pentru curățenie. Totodată, a arătat că, aflându-se în imposibilitatea de a se deplasa să-și cumpere de mâncare, medicamente a apelat la d-na consilier local Sector 6, consilier juridic la Asociația „Din suflet pentru suflet” să o ajute cu o persoană care să o ajute temporar până la vindecare. De asemenea, a arătat că a apelat la Direcția Generală de Asistență Socială de la Sector 6, pentru o internare temporară, însă când au auzit că are deja o persoană obligată să o întrețină, i-au comunicat reclamantei că trebuie să plătească 60% din pensie ea și cel obligat legal să o întrețină trebuind să achite până la suma de 1000 RON. Astfel, reclamanta a arătat că nu a avut cum să beneficieze de aceste servicii, pentru că nu avea banii necesari pentru îngrijire, iar pârâții nu puteau fi contactați telefonic. A mai arătat că a apelat la Asociația persoanelor în vârstă să caute o persoană care să aibă nevoie de o cameră în schimbul unor servicii precum, cumpărături, pregătirea hranei, curățenie și astfel i-a fost recomandat d-nul B. G., care este membru în această asociație și are și dumnealui probleme cu sănătate și nici nu are o locuința stabilă.
În ce privește al doilea capăt de cerere privind rezilierea Actului de Concesiune nr. 249 din 04.10.2007, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a PAROHIEI - SĂRINDAR, „Biserica Adormirii Maicii Domnului” cu sediul în București, ., sector 6, pentru a-i fi opozabilă hotărârea pronunțată.
La data de 14.11.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei note de ședință.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 14.11.2014, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a PAROHIEI -SĂRINDAR, „Biserica Adormirii Maicii Domnului” cu sediul în București, ., sector 6, pentru a-i fi opozabilă hotărârea pronunțată. În acest sens, a solicitat rezilierea Actului de concesiune și Administrației Cimitirului PAROHIEI „SĂRINDAR” - Biserica „Adormirii Maicii îi”, să anuleze actul de concesiune, încheiat cu încălcarea prevederilor art. 35 din Regulamentul cimitirelor și repunerea sa în dreptul de folosința asupra celor două locuri de veci, unde sunt înhumați, părinții, unchii, soțul și fata sa.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.03.2015, pârâta P. ADORMIREA MAICII DOMNULUI – GIULEȘTI SĂRINDAR, a solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamantă, astfel cum a fost precizată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării în fapt, pârâta a arătat că din evidențele sale rezultă că există o cerere expresă și totodată o declarație de renunțare la dreptul de concesiune cu data de 28.09.2007 având semnătura doamnei Ș. Violetă. Totodată a considerat că este greu de crezut că reclamanta nu a știut ce a completat și semnat, de vreme ce a restituit către parohie, spre a fi anulat, actul însuși de concesiune, pe care numai reclamanta îl deținea. Cultele religioase au reglementări în statute și regulamente proprii, armonizate cu principiile generale cuprinse în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. În acest sens, potrivit art. 28 din această lege, unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător. Pe de altă parte, conform aliniatului 4 al aceluiași articol a arătat că „autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire comunale și orășenești în fiecare localitate", pentru sprijinirea în acest fel a cultelor care nu au cimitire în toate comunitățile, ori deși au, acestea sunt considerate „închise” (nu mai există locuri de înmormântare libere).
În privința renunțării în scris la dreptul de concesiune, pârâta a învederat instanței faptul că la articolul 35 pgf. A din Regulamentul cimitirelor parohiale se stabilește că: „atrage după sine anularea setului de concesiune, renunțarea la dreptul de concesiune în scris.” Această renunțare se face la oficiul parohial, fără să fie nevoie de o declarație notarială. Dacă cererea și declarația din arhiva parohiei nu-i aparțin, pârâta a apreciat că reclamanta va trebui să dovedească acest lucru. De asemenea, a arătat că în declarația de renunțare la dreptul de concesiune, reclamanta nu poate impune Parohiei ca noilor concesionari să li se perceapă o anumită taxă, rămânând la latitudinea pârâtei dacă concesionarea respectivelor locuri se face cu plată sau gratuit. În plus, a arătat că suma de 3.500 lei trecută pe actul nr. 249/4,10.2007 arată, din punct de vedere administrativ, pentru locurile în cauză nu s-a perceput de către pârâtă o altă sumă, decât cea plătită în anul 1989 și arată istoricul de rol al acestor două locuri de veci, legătura cu actul vechi de pe care s-a făcut transcrierea.
În privința achitării ulterioare anului 2007 a taxei de întreținere a cimitirului, pârâta a arătat că în anul 2012 a considerat că taxa plătită trebuia încasată pe numele pârâților (chit. nr. 835/ 7 mai 2012), care atunci erau concesionari, indiferent dacă banii ar fi provenit sau nu de la reclamantă sau de la cei doi concesionari. În acest sens a apreciat că grija reclamantei de a achita în locul pârâților întreținerea nu îi dă dreptul de concesiune, iar cei doi dacă nu ar fi plătit taxa timp de 7 ani ar fi fost în situația de a pierde dreptul de concesiune. Pârâta a considerat că din moment ce reclamanta a renunțat în scris, la oficiul parohial, la dreptul său de concesiune, orice pretenție ulterioară a dânsei este nejustificată. Ea poate reintra în folosirea prin concesiune a locurilor de veci doar prin renunțarea scrisă a actualilor concesionari și printr-o nouă cerere către Parohie de reconcesionare a lor, Consiliul Parohial fiind cel care hotărăște dacă i se va mai solicita sau nu plata unei redevențe.
Față de cele învederate, pârâta a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care, nefiind parte în actul de concesiune, nu are calitate procesuală activă pentru a promova acțiunea, solicitând că, făcând aplicarea dispozițiilor art. 32 și art. 36 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța să admită excepția și să respingă acțiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. De asemenea, a arătat că reclamanta, renunțând la actul de concesiune de care a beneficiat și fiind terț față de actul de concesiune al pârâților, nu justifică un interes legitim, personal, născut și actual pentru a introduce acțiunea, motiv pentru care pârâta a înțeles să invoce și excepția lipsei de interes, solicitând admiterea ei și respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind lipsită de interes.
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 09.03.2015, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea acțiunii de reziliere a contractului de întreținere încheiat între părți, contract de întreținere autentificat sub nr. 977 la data de 24 aprilie 2008, de către BNP V. C. și Asociații, în care exista o obligație de întreținere cu privire la asigurarea hranei, îmbrăcăminte, medicamente, cheltuieli de întreținere, servicii de utilități pentru apartamentul situat în București, Sector 6, ., . înmormântarea potrivit datinilor strămoșești. Totodată în prezent, a arătat că există clauză de habitație viageră în favoarea acesteia, iar la momentul încheierii Contractului de întreținere sus menționat, aceste obligații existau atât față de reclamantă cât și față de fiica sa Ș. D., decedată la data de 17 noiembrie 2012. Totodată, a solicitat rezoluțiunea Actului de Concesiune nr. 249 din 4 octombrie 2007 cu privire la locurile de veci în cadrul Parohiei Giulești - Sărindar.
La termenul de judecată din 27.04.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de concesiune nr. 249/2007 și a respins acest capăt de cerere ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă.
Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității acțiunii, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat instanței rezilierea contractului de întreținere încheiat cu reclamanții.
În virtutea rolului activ al instanței, indiferent de termenul juridic indicat de către reclamantă în cuprinsul cererii sale, instanța are obligația de a califica cererea acesteia în funcție de motivarea în fapt a cererii.
Cum, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta solicită încetarea efectelor contractului de întreținere și repunerea sa în situația anterioară încheierii acestuia, instanța reține că, independent de indicarea termenului juridic de „reziliere”, în loc de „rezoluțiune” (cum ar fi corect, din punct de vedere juridic, întrucât prestația esențială din contract are caracter uno ictu), acțiunea este admisibilă, urmând a respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Analizând fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 24.04.2008, între reclamantă și fiica adoptivă a acesteia, Ș. D., reprezentată de curator I. D., în calitate de transmițătoare-creditoare a obligației de întreținere și pârâți, în calitate de dobânditori – debitori ai obligației de întreținere, s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 977 de B.N.P. V. C. și Asociații (fil. 8-12).
Prin această convenție, reclamantele au înstrăinat către pârâți nuda proprietate asupra imobilului situat în București, sector 6, ., ., ., rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra întregului imobil înstrăinat, pârâții obligându-se să le asigure transmițătoarelor, pe toată durata vieții acestora, îmbrăcămintea, hrana, medicamentele și banii necesari în fiecare lună pentru consultațiile medicale, să suporte toate cheltuielile de întreținere curentă a apartamentului precum și să le înmormânteze conform datinilor strămoșești.
La data de 17.11.2012, fiica adoptivă a reclamantei a decedat, reclamanta rămânând sigura creditoare a obligației de întreținere asumată de pârâți conform contractului.
În drept, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a N.C.civ., actele juridice încheiate înainte de . Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor.
Interpretând per a contrario art. 5 din aceeași lege, instanța reține că prezentului contract îi vor fi aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 (denumit în continuare “C.Civ.”), fiind un act juridic încheiat înainte de . Noului Cod Civil.
Contractul de întreținere nu are o reglementare proprie în Codul Civil de la 1864, fiind un contract nenumit, sinalagmatic, consensual, oneros și aleatoriu, ale cărui efecte sunt guvernate de regulile referitoare la executarea obligațiilor, rezultând faptul că, în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale, va opera rezoluțiunea, ca sancțiune de drept civil, având în vedere faptul că transmisiunea dreptului de la creditor la debitor se produce dintr-o dată (uno ictu), iar nu succesiv.
Potrivit art. 1020 C.Civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său.
Rezoluțiunea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia. Fundamentul rezoluțiunii, ca și al rezilierii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce izvorăsc din contractul sinalagmatic.
Pentru a opera desființarea contractului în acest mod este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare - chiar parțială, dar substanțială, neexecutarea să se datoreze culpei debitorului, debitorul să fi fost pus în întârziere.
În ceea ce privește ultima condiție – a punerii în întârziere a debitorului – dată fiind natura specifică a obligației de întreținere, fiind preponderent o prestație cu caracter alimentar, termenele stipulate pentru executare au caracter esențial, astfel că debitorul este de drept în întârziere, conform art. 1079 pct. 3 Cod civil, și nu i se poate acorda un termen de grație pentru plată.
De asemenea, în materia obligațiilor de rezultat, astfel cum sunt obligațiile asumate prin contractul de întreținere, sarcina probei se împarte între creditor și debitor. Astfel, creditorul trebuie să dovedească existența obligației respective, adică existența actului sau faptului juridic generator al acestei obligații, precum și neatingerea rezultatului stabilit de către debitor, după care debitorul trebuie să dovedească fie executarea acestei obligații, fie lipsa culpei sale în neexecutarea obligațiilor.
Instanța reține că, prin probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada neexecutării culpabile a obligațiilor de către pârâți.
Cu privire la susținerile reclamantei, instanța reține că acestea nu prezintă coerență sub anumite aspecte. Astfel, în cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că mama pârâtului, I. D., a ajutat-o cu îngrijirea fiicei sale adoptive până când aceasta a decedat, iar ulterior, prin precizarea la acțiune a arătat că pârâții nu au ajutat-o în niciun fel de la încheierea contractului până în prezent. De asemenea, prin răspunsurile la interogatoriul luat în fața instanței (fil. 281-282), reclamanta a dat răspunsuri contradictorii, arătând fie că numita I. D. o ajuta uneori cu îngrijirea fiicei, dar că cel mai des venea în vizită pârâtul I. M. (răspuns întrebarea 7), fie că familia I. nu a ajutat-o niciodată cu alimente, medicamente sau haine (răspuns întrebările 5, 9).
În ceea ce privește declarațiile martorelor M. M. și I. V. (fil. 278, respectiv 279 dosar), instanța reține că acestea au atestat, în principal, aspecte pe care reclamanta li le-ar fi relatat, în sensul că a rămas fără niciun ajutor din partea celor cu care a semnat contractul de întreținere. Astfel, cele două martore au arătat că o vizitează doar ocazional pe reclamantă și nu sunt de față permanent în imobil pentru a constata modul de derulare a relațiilor dintre părți.
Instanța reține, de asemenea că, din declarația martorului B. G. (fila 280) rezultă că acesta s-a mutat împreună cu reclamanta în luna decembrie 2012 și nu le mai permite, în prezent, pârâților sau mamei acestora pătrunderea în imobilul ce face obiectul contractului de întreținere, aspect ce se coroborează cu susținerile acestora din întâmpinare cu răspunsul pârâtei I. G. la interogatoriu (fil. 283 -285) și cu declarațiile martorelor I. D. și G. I. M.. De asemenea, martorul a arătat că, în prezent, contribuie personal, cu pensia sa, la cheltuielile de întreținere ale apartamentului.
Din declarația martorei I. D., mama pârâtului I. M., rezultă că aceasta împreună cu pârâții s-a ocupat de îngrijirea reclamantei și a fiicei sale adoptive, precum și de înmormântarea acesteia din urmă, care a avut loc în 2012, iar de aproximativ un an și jumătate împreună cu reclamanta s-a mutat numitul B. G., care nu le mai permite pârâților accesul în apartament. Martora a mai arătat că din anul 2008 i-a dat bani reclamantei, personal, pentru achitarea întreținerii și a utilităților, iar în ultimele luni, de când nu li s-a mai permis accesul în imobil, i-au trimis sume bani prin mandat poștal (declarație martor – fil. 275 -276).
În ceea ce privește declarația martorei G. I. M., instanța reține că, martora a arătat că a ajutat-o personal pe numita I. D. din anul 2009, până la decesul fiicei adoptive a reclamantei, cu îngrijirea acesteia, mergând aproximativ o dată la două săptămâni la domiciliul reclamantei (declarație martor – fila 274).
De asemenea, pârâții au depus la dosarul cauzei dovada trimiterii, cu ordin poștal a unor sume de bani către reclamantă (fil. 314, 315, 336), ca urmare a refuzului acesteia de a le mai permite, în prezent, accesul în imobil pentru executarea în natură a obligației de întreținere.
În aceste condiții, reținând că, până la decesul fiicei adoptive a reclamantei, Ș. D., relațiile contractuale dintre părți au decurs normal, pârâții îndeplinindu-și obligațiile contractuale, precum și faptul că, în prezent, pârâții sunt împiedicați în executarea normală a acestor obligații de către numitul B. G., care s-a mutat împreună cu reclamanta, instanța constată că nu s-a făcut în prezenta cauză dovada unei neexecutări a obligației de întreținere care să fie imputabilă pârâților.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că depunerea de înscrisuri în dovedirea efectuării acestor cheltuieli după data rămânerii în pronunțare (fil. 451-452) nu poate fi luată în considerare, întrucât s-ar încălca principiul contradictorialității. Prin urmare, în temeiul art. 453 C.p.c., instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. V. F., domiciliata în București, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâții I. M., domiciliat în București, .. 5, .. 9, ., CNP_, I. G., domiciliat în București, .. 5, .. 9, ., CNP_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DD/ Tehnored.PAS
5 ex/01.09.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5389/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4710/2015.... → |
|---|
