Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4797/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4797/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4797/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4797
Ședința din camera de consiliu din data de 18.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta S. COMERCIALĂ COMPANIA DE A. TÂRGOVIȘTE DÂMBOVIȚA SA, în contradictoriu cu pârâta R. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și competența în baza art. 131 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 1028 și art. 121 Cod procedură civilă, constată că Judecătoria Sector 6 București este competentă să soluționeze prezenta cauză atât din punct de vedere general, material și teritorial.
Instanța încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, din oficiu, încuviințează proba cu interogatoriul pârâtei, aceasta fiind citată pentru acest termen de judecată cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu.
Instanța dispune consemnarea întrebării la care urma să răspundă pârâta.
Recunoașteți pretențiile reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată?
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, la data de 21.08.2014, sub numărul_, reclamanta COMPANIA DE A. TÂRGOVIȘTE – DÂMBOVIȚA SA a chemat în judecată pârâta R. M. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 4.200,79 lei, reprezentând debit principal, contravaloarea apei potabile și a serviciilor de canalizare și 97,21 lei – penalități de întârziere, pentru facturile emise în perioada 12.11.2013 – 13.01.2014, la care se adaugă dobânzi contractuale, care curg de la data de 28.10.2013 – 31.12.2013. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400,03 lei, din care taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei și onorariu de avocat în cuantum de 200,3 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat actul de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor menajere având ca obiect furnizarea în regim continuu la limita de proprietate a apei potabile, evacuarea apelor menajere și/sau pluviale la sistemul de canalizare. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 1270 N. Cod civ., arătând că, cu toate că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale furnizând pârâtei i serviciile ce fac obiectul Contractului, aceasta din urmă a refuzat în mod nejustificat să își îndeplinească obligația corelativă de plată a facturilor restante. În plus, a menționat că pârâta nu a contestat niciuna dintre facturile emise potrivit consumului înregistrat.
Cu privire la existența obligațiilor contractuale de plată a contravalorii serviciilor furnizate la termenele și în condițiile convenite de comun acord, arată că acestea au fost stabilite prin Contract și prin facturile emise. Astfel, s-a prevăzut că utilizatorul are obligația de a plăti facturile furnizorului în mod regulat la termenele legale, în temeiul art. 1516 Noul Cod Civil. Așadar, ca urmare a neachitării de către pârâtă la termenele scadente a facturilor emise, furnizorul avea dreptul, potrivit contractului, de a percepe penalități de întârziere calculate conform reglementarilor legale în vigoare. Acestea se datorează începând cu prima zi după data scadentei și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. În acest sens reclamanta a invocat principiul reparării integrale a prejudiciului prevăzut de Noul Cod civil, conform căruia daunele-interese datorate creditorului cuprind atât pierderea suferită, cât și beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans), precum și dispozițiile art. 30 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.
Din interpretarea acestor dispozițiilor legale, reclamanta a considerat că, în materie contractuală, în sarcina debitorului operează o prezumție de culpă, acesta fiind obligat la plata de despăgubiri cât timp nu justifică existența unei cauze străine pentru neexecutare sau executarea cu întârziere a obligației. Prin urmare, în materie contractuală, o dată ce s-a făcut dovada obligației,debitorul este responsabil de neexecutarea angajamentului luat, urmând ca acesta să dovedească existența unei cauze străine pentru a se apăra.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata debitului restant.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, 1516, 1350, 1538 Noul Cod civil, și disp 30 din legea nr. 241/2006.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: contract nr._/07.10.2013, 5301/17.02.2014, facturi nr._/12.11.2013,_/05.12.2013 și_/13.01.2014.
La data de 07.04.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei note de ședință.
Prin sentința civilă nr. 1463 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în data de 07.04.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13.05.2015
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, în cadrul cărei a depus la dosar, în copie, următoarele: contract nr._/07.10.2013, 5301/17.02.2014, facturi nr._/12.11.2013,_/05.12.2013 și_/13.01.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamantă, în calitate de furnizor, și pârâtă, în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de furnizare a a apei potabile și evacuarea apelor menajere și pluviale la case nr._/07.10.2013 cu anexe (filele 14-20 dosar), având ca obiect furnizarea apei potabile la limita de proprietate și preluarea în sistemul de canalizare public a apelor menajere și/sau pluviale după caz (art. 2 alin. 1 din contract). Potrivit contractului utilizatorul are obligația de a achita, în temenele stabilite, contravaloarea energiei termice furnizate (art. 11.1 raportat la art. 7).
Instanța reține că, potrivit art. 8 din contract, factura pentru furnizarea energiei termice se va achita în 15 zile de la data emiterii facturii. Neachitarea de către utilizator a facturii emise de furnizor în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare care sunt datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși cuantumul debitului (art. 8).
Instanța constată că, în derularea raporturilor contractuale, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/12.11.2013,_/05.12.2013 și_/13.01.2014(f. 24-26), facturi care nu au fost achitate și care însumează 4200,79 lei.
Instanța reține că pârâtul nu a contestat facturile emise, consumul facturat și îndeplinirea propriilor obligații de către reclamant.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de serviciile reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
În aceste condiții, constatându-se culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia și, în consecință, va admite acțiunea și o va obliga la plata sumei de 4200,79 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate către reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata penalităților, instanța reține următoarele:
Instanța, în soluționarea acestui petit, va corobora dispoziția contractuală privitoare majorările de întârziere (art. 8 ) care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare stabilite conform reglementărilor în vigoare cu cea din Codul Civil, art. 1535, ce atestă dreptul creditorului la daune moratorii în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, în cuantumul prevăzut de lege sau cel convenit de părți, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Având în vedere că suntem în prezența unei obligații bănești stipulată în contract și că părțile au stabilit penalitățile de comun acord, instanța reține că debitorul este dator să plătească aceste majorări de întârziere creditorului în cuantum de 97,21 lei calculate conform tabelului anexat la fila 12 dosar.
Pentru aceste considerente, va admite cel de-al doilea capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 97,21 lei, calculate de la data scadenței facturilor fiscale nr._/12.11.2013,_/05.12.2013 și_/13.01.2014 și până la data formulării cererii, respectiv 21.08.2014.
Potrivit art. 1031 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează să fie obligată la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (ordin de plată nr. 5198/24.07.2014 – fila 8 dosar inițial).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta COMPANIA DE A. TÂRGOVIȘTE DÂMBOVIȚA SA, cu sediul în Mun. Târgoviște, bld. I.C. B., nr. 50, județ Dâmbovița, cu sediul procesual ales în Mun. Târgoviște, ., 27A, jud. Dâmbovița, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO10084149, în contradictoriu cu pârâta R. M., cu domiciliul în Târgoviște, ., nr. 20, jud. Dâmbovița, CNP_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4200,79 lei reprezentând contravaloarea servicii, precum și la plata sumei de 97,21 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi aferente debitului principal calculate de la data scadenței facturilor și până la data formulării prezentei cereri.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red. ABB/ Tehnored. PAS
4 ex/ 10.07.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4363/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4816/2015.... → |
|---|
