Plângere contravenţională. Sentința nr. 4816/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4816/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4816/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4816
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul M. M. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. RUTIERA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța procedează la identificarea contestatorului M. M., CNP_.
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Contestatorul, personal, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art.118 alin. 1 din OUG 195/2002, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Contestatorul, personal, apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată cât mai repede.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului este de 6 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatorul, personal, arată că din întâmpinarea intimatei reiese că aceasta nu are alte probe în afară de calificarea agenților. Solicită proba cu martori, soția și fiica petentului, care se aflau în aceeași mașină, adăugând că i-a fost lezat dreptul la muncă.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de intimată.
Contestatorul, personal, arată că această probă se află la dosar.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de intimată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de contestator, ca inadmisibilă, față de prevederile art. 315 pct.1 și 2 Noul Cod de Procedură Civilă.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorul, personal, solicită redobândirea permisului de conducere, anularea procesul-verbal de constatare a contravenției și a amenzii acordate.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.03.2015, contestatorul
M. M., în contradictoriu cu intimata D. – B. de Poliție Rutieră a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015 si pe cale de consecința restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 780 lei; precum și suspendarea executării în conformitate cu dispozițiile art. 31 pct. 3 din OG nr. 2 / 2001.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 16.02.2015, ora 22.24, a fost sancționat pe motiv că a pătruns în intersecția Splaiul Independenței, ., pe culoarea roșie a semaforului.
Contestatorul a arătat că, în data de 16.02.2015, se deplasa pe . cu soția si cu fiica sa,, în spatele ambulanței care o transporta pe soacra sa la spital, când o mașina de politie a blocat atât drumul ambulanței cât si implicit drumul său. A menționat ca din probele ce vor fi administrate, si anume din proba cu înscrisuri, se poate constata ca soacra sa făcuse un infarct si a si fost operata de urgență. Consideră că echipajul de politie a făcut un abuz si a pus în pericol viața pasagerilor din ambulanță si a pasagerilor din mașina condusă de contestator, fără a avea un motiv real. Culoarea semaforului a fost verde, contestatorul nu a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului; din discuțiile ulterioare cu echipajul de politie, pe aceștia i-a “deranjat” faptul că s-a deplasat în spatele ambulantei.
A încercat să poarte un dialog civilizat cu agentul de politie, lucru imposibil, acesta a avut o atitudine agresivă față de contestator, practic impunându-i să semneze procesul verbal, fără citească sau sa insereze vreo obiecțiune, alta decât că semaforul era verde.
Contestatorul a menționat că în ceea ce privește temeinicia actului, pentru a putea fi sancționată o faptă se impune a fi îndeplinite două tipuri de cerințe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar si extrinseci constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoana abilitată în acest sens-agentul constatator. În plus, agentului constatator îi incumba obligația de a respecta o . forme exprese prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoiala existenta faptei, vinovăția contravenientului si legalitatea actului realizat în acest sens. Procesul verbal de contravenție face dovada asupra situației de fapt reținute si asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal si temeinic întocmit, iar cele constatate de către agentul constatator sunt susținute cu mijloace de proba.
În cauza de față, din analiza procesului verbal, precum si a modului în care acesta a fost încheiat prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, chiar dacă la nivelul legislației materia contravențională este nepenala, aceasta este subsumata noțiunii de acuzație în materie penală în sens contravențional, astfel cum a arătat Curtea de la Strassbourg în mai multe decizii de spețe.
Convenția Europeana a Drepturilor Omului a fost ratificată de către Romania prin Legea nr. 30/1994 publicată în Monitorul Oficial nr. 135/1994 și este un act internațional care face parte, conform art. 11 alin 2 din Constituția României, din dreptul intern. Mai mult, în temeiul art. 20 alin 2 din legea fundamentală, daca există neconcordanțe între actele internaționale la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internațional. Prin urmare, nu numai Convenția dar și jurisprudența Curții Europene, indiferent de statul care a fost parte în respectiva speța, se impun judecătorului roman, judecător care are obligația de a face aplicarea directă si prioritară a acesteia față de dreptul intern în cursul soluționării cauzelor, în situația existentei unei neconcordante.
De asemenea, însăși Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 81/1994, publicata în Monitorul Oficial nr. 14/1995 a subliniat ca deciziile de speță pronunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului se impun în virtutea art. 20 alin 1 din Constituția României și au prioritate în temeiul art.2 din același text. Această observație este reluată de Curtea Constituționala si în Decizia nr. 349/2001 publicata în Monitorul Oficial al României nr. 240/2002, în care se subliniază ca, în urma ratificării de către Romania a Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, în conformitate cu prevederile art. 11 si 20 din Constituție, aceasta convenție a devenit parte a dreptului intern, si ca, se impune ca în examinarea cauzei cu care Curtea Constituționala a fost investita, sa se aibă în vedere prevederile sale, precum si practica jurisdicțională a Curții Europeana a Drepturilor Omului în aplicarea si interpretarea convenției menționate.
Aplicarea garanțiilor procesuale prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, atrag răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale. Astfel cel sancționat nu trebuie sa facă dovada nevinovăției sale, ci aceasta sarcina revine autoritații din care face parte agentul constatator. În virtutea principiului în dubio pro reo, orice dubiu profita celui acuzat de săvârșirea faptei contravenționale.
Contestatorul a arătat că față de cele expuse anterior si fata de probatoriul ce urmează sa-l administreze în cauză, consideră că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol, motiv pentru care a solicită să se aprecieze asupra pericolului social al faptei si anume de a pătrunde în intersecție în spatele unei ambulanțe, care o transporta pe soacra sa, pe culoarea verde.
În data de 28.02.2015 a primit o comunicare sub numărul_/19.02.2015, prin care i se aduce la cunoștință că începând cu data de 04.03.2015 nu mai are dreptul de a circula pe drumurile publice, adresa nefiind semnată de șeful brigăzii de politie rutieră, pe cale de consecință o consideră nula, instituția semnăturii cu bară nu exista.
În consecință, contestatorul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 22.03.2013, ca neîntemeiat și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 și 32 din OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.03.2013, adresa nr._/19.02.2015, cărți de identitate, bilet de externare.
La data de 27.04.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare .
În fapt, la data de 16.02.2015 contravenientul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 52 alin. din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 31 lit.a din O.U.G. nr. 195/2002, fiindu-i întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr,_/16.02.2015.
Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 din R. A. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare,"semnalul de culoare roșie interzice trecerea."
Totodată art. 31 alin. 1) din O. U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede:
“ Participanții la trafic trebuie sa respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile si dispozițiile polițistului rutier, precum si semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera, în următoarea ordine de prioritate:
a) semnalele, indicațiile si dispozițiile polițistului rutier;“
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin, (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție ...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17. din ordonanță. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate cazurile de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Prin decizia nr. 183/08.05.2003, publicată în M.Of. nr. 425/17.06.2003 s-a statuat că prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat să se constate că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținuta în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârsit contravenția.
Intimata a învederat faptul că manevrele neregulamentare și încălcarea voită a regulilor de circulație a conducătorilor auto, generează în fiecare an sute de accidente cu victime omenești. Nesancționarea acestor fapte, considerate minore de contravenienți, le insuflă acestora sentimentul de a fi mai presus de lege, generând agresivitate în trafic și în consecință accidente rutiere grave.
De asemenea, având în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați si anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
Intimata a arătat că faptul că agentul constatator are calitatea de polițist rutier, în conformitate cu prevederile art. 177 din H.G. nr. 1391/2006, coroborat cu Dispoziția I.G.P.R. nr. 50/2008, având competență materială în depistarea contravențiilor la regimul circulației pe toată raza Municipiului București, în conformitate cu prevederile O.U.G. 195/2002 republicată, executând serviciul conform repartizării Buletinului posturilor.
Polițiștii rutieri își desfășoară activitatea conform prevederilor Legii nr, 360/2002, prin care s-a realizat demilitarizarea poliției, gradele militare fiind înlocuite cu grade profesionale. Fața de acest aspect, nu este necesar ca un agent de poliție să primească ordin de serviciu, atribuția ofițerilor și subofițerilor de poliție de a constata contravenții fiind atribuită prin lege, iar nu prin ordin al șefului ierarhic.
Având în vedere probatoriul înaintat, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată pentru considerentele menționate în cuprinsul întâmpinării.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și 16 din O.G, nr. 2/2001 mod. complet., art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002 rep.;
La întâmpinare intimata a anexat istoric sancțiuni nr.760/16.04.2015 și plicul cu care a fost comunicat procesul verbal de contravenție contestat.
Instanța a încuviințat intimatei proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială solicitată de contestator, ca inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită i s-a aplicat petentului M. M. sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei pentru nerespectarea prevederilor art.52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și a art. 31 lit.a din O.U.G. nr. 195/2002 reținându-se că la data de 16.02.2015, ora 22,18, acesta a condus autoturismul pe Splaiul Independenței din direcția bulevardul M. K., iar cand a ajuns la intersecția cu . circulat prin aceasta pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune în regim normal și destinat lui. De asemenea, s-a mai reținut că nu respectat indicațiile, semnalele și dispozițiile polițistului rutier.
Fiind învestită, potrivit art.34 al.1 din OG 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.
În cauza de față, se reține din mențiunile procesului verbal și întâmpinarea formulată de intimată că săvârșirea faptei de către contestator a fost constatată direct de către agentul de poliție, care a întocmit procesul verbal pe baza acestor constatări personale.
Prin urmare, procesul-verbal legal întocmit face dovada celor reținute în cuprinsul său până la proba contrarie, cel sancționat contravențional fiind ținut să facă proba contrarie. Acest mod de abordare se întemeiază considerentul că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea.
Aceasta nu înseamnă că de plano nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor, însă din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că situația de fapt consemnată în actul constatator nu ar fi corespunzătoare adevărului.
Totodată, instanța mai reține că petentul nu a făcut nici dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, pentru a-i fi aplicabile prevederile art. 11 din OG 2/2001. Astfel, chiar dacă, avand în vedere biletul de externare atașat la dosar, susținerile sale în sensul că însoțea ambulanța ce o transporta pe soacra sa la spital sunt credibile, această împrejurare nu justifică încălcarea dispozițiilor legale, respectiv a art.52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și a art. 31 lit.a din O.U.G. nr. 195/2002. Atata vreme cat nu petentul era cel care transporta pacientul la spital nu se poate reține că faptele pentru care s-a întocmit procesul verbal ar fi fost săvârșite în stare de necesitate. În concluzie, faptul învederat de petent nu îl exonerează pe acesta de răspunderea contravențională, atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța reține că aceasta a fost aplicată în cuantumul prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina petentului, realizându-se o corectă individualizare, față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001. Astfel, instanța consideră că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, așa încat sancțiunea aplicată este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvarșite.
Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că petentul, căruia îi revenea sarcina probei astfel cum prevede art. 249 Cprciv, nu a făcut dovada susținerilor sale din plângere, în sensul că semaforul avea culoarea verde, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul M. M., CNP_0, domiciliat în sat Balotești, ., ., etaj 1, apartament 13, județul Ilfov în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B. RUTIERĂ, cu sediul în București, ..9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
P. GREFIER
Red. AG./JA./ 4ex./19.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4797/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4708/2015.... → |
|---|
