Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2337/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2337/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 2337/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2337
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 30.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE T. I. L.
GREFIER B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe creditoarea G. S. ENERGY ROMANIA S.A. și pe debitoarea G. I. EXPORT SRL.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că debitoarea nu a depus întâmpinare, după care,
Instanța, verificându-și din oficiu competența, având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere domiciliul debitoarei și valoarea obiectului cererii, în conformitate cu disp. art. 94 lit. j rap. la art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 28.01.2015, sub nr._, reclamanta G. S. Energy România S.A., cu sediul în București, a chemat în judecată pe pârâta G. I. EXPORT S.R.L., cu sediul în București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către aceasta, a sumei de 6583,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale nr._/12.05.2014,_/06.06.2014,_/07.08.2014, precum și la plata majorărilor de întârziere conform OG nr. 92/2003 de la data scadenței acestora și până la plata integrală a debitului și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că, între G. S. Energy Romania SA (succesoare in calitate de furnizor de gaze naturale a fostei .) si debitoare s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora a livrat acesteia gaze naturale. Corelativ, s-a născut si obligația de plata a paratului, conform facturilor emise de către G. S. Energy Romania SA.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data in care debitoarea a început sa consume gaze naturale, însușindu-si totodată si toate obligațiile contractului de furnizare a gazelor naturale.
G. S. Energy Romania SA avea obligația sa furnizeze gaze naturale iar debitorul avea obligația sa achite contravaloarea serviciilor prestate in baza facturilor emise de către societatea G. S. Energy Romania SA in termen de 30 zile calendaristice de la data emiterii facturii de către furnizor (art. 3 alin. 2 din contractul-cadru pentru furnizarea gazelor naturale la consumatorii casnici), aceasta fiind data scadentei facturilor .Pentru serviciile prestate si neachitate la termen, s-au calculat majorări de întârziere conform contractului.
Prin urmare, G. S. Energy Romania SA si-a onorat obligația de a furniza debitorului gaze naturale, fără ca acesta din urma sa-si fi îndeplinit întocmai obligația corelativa de achitare a facturilor emise pentru acest serviciu, în contextul în care nu a tăgăduit existenta raportului juridic obligațional invocat de creditoare, ca izvor al pretențiilor si nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plata a debitului restant si a majorărilor de întârziere.
In drept, cererea a fost întemeiată pe: art. 150, alin. 1 si alin. 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032 NCPC; art. 1.270, art. 1.516, art.1.535 NCC; art. 1.073 VCC; art. 120, alin. 7 Codul de Procedura Fiscala (OG 92/2003); art. 155, alin. 28 Codul Fiscal; Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 632/2009 pentru aprobarea contractelor cadru pentru furnizarea reglementata a gazelor naturale;
Ordinul A.N.R.E. nr. 42/2012 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 875/2012 pentru aprobarea regulamentului privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali;Vechea lege a gazelor nr. 351/2004 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 679/28 iulie 2004;Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
In temeiul art. 223. alin. 3 Noul Cod de Procedura Civila, a solicitat judecarea in lipsa.
În susținere a anexat cerii înscrisuri (f. 13 -22)
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 06.02.2012 reclamanta . ROMANIA SA a încheiat cu pârâta contractul nr._ pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii noncasnici având ca obiect prestarea serviciului de furnizare a gazelor naturale de către creditoare. Contractul a fost încheiat pe o durată nedeterminată.
În baza acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale nr._/30.01.2014,_/11.02.2014,_/28.02.2014 în valoare de 668,49 lei. Potrivit art. 4 alin. 2 din contractul încheiat dintre părți plata contravalorii facturii se face în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii.
Potrivit art. 1025 C.p.civ. instanța reține că procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Instanța constată că sunt îndeplinite în cauză condițiile necesare pentru a se aplica procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
În ceea ce privește condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească creanța a cărei realizare se urmărește, instanța constată ca aceasta este certă, deoareceexistența ei rezultă din însuși actul de creanță, fiind constatată prin contractul încheiat între părți și facturile fiscale_/12.05.2014,_/06.06.2014,_/07.08.2014. Cu privire la cea de-a doua condiție, instanța apreciază creanța ca având caracter lichid, deoarece câtimea ei este determinată prin facturile fiscale ce fac obiectul cererii în valoare totală de 6583,54 lei. Creanța era exigibilă la momentul sesizării instanței, respectiv 28.01.2015, deoarece facturile ce fac obiectul cererii au fost emise în perioada 12.05._14, termenul de 30 de zile acordat de către creditoare debitoarei pentru plata acestora fiind împlinit.
În ceea ce privește obligația de plată a majorărilor de întârziere, instanța constată că potrivit art. 4 alin. 23din contractul încheiat dintre părți neachitarea facturii în termen atrage perceperea de majorări de întârziere egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat. În aceste condiții, instanța constată că plata majorărilor reprezintă, la rândul ei, o creanță certă, lichidă și exigibilă întrucât existența, cuantumul și scadența acesteia rezultă din înscrisul însușit de către părți și necontestat de către pârât.
În aceste condiții, instanța constată că deși pârâta și-a asumat printr-un contract însușit de părți prin semnătură obligația de plată a serviciilor prestate de reclamantă, acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată, deși potrivit art. 969 C.civ. contractul are putere de lege între părți. Pentru a reține acest aspect, instanța are în vedere faptul că, deși reclamanta a dovedit existența creanței sale, pârâtul nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului sau existența unei cauze justificate de neexecutare a acesteia.
În consecință, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6583,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale nr._/12.05.2014,_/06.06.2014,_/07.08.2014, precum și la plata majorărilor de întârziere conform OG nr. 92/2003 de la data scadenței acestora și până la plata integrală a debitului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 451 C.pr.civ., pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 200 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării prezentei cereri de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta G. S. Energy România S.A., cu sediul în București, .-6, Corp A, sector 4 și cu sediul procesual ales în București, ..10A, Clădirea C3, etj.7, sector 2, în contradictoriu cu pârâta G. I. EXPORT S.R.L., cu sediul în București, . A., nr.15, ..2, etj.4, ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6583,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale nr._/12.05.2014,_/06.06.2014,_/07.08.2014, precum și la plata majorărilor de întârziere conform OG nr. 92/2003 de la data scadenței acestora și până la plata integrală a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2377/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
