Plângere contravenţională. Sentința nr. 2367/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2367/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2367/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2367
Ședința publică din data de 31.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul O. T. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul personal, lipsind intimta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar la data de 13.03.2015 intimata a depus la dosarul cauzei note scrise.
Instanța procedează la identificare contestatorului, acesta prezentând CI . nr._, CNP_.
Contestatorul depune la dosarul cauzei, în ședință publică, un set de înscrisuri constând în extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la soluțiile date în spețe similare cu cea dedusă judecății.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței instanței privind soluționarea cauzei.
Contestatorul menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.
Instanța verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 C.pr.civ. constată că este competență, din punct de vedere general, material și teritorial conform art. 94 pct.4 din C.pr.civ., art. 10 ind.1 din OUG 15/2002 coroborat. cu HG. nr.337/1993.
La interpelarea instanței, contestatorul menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art. 238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Contestatorul invocă, în susținerea cererii de chemare în judecată, decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casației și Justiție în care se menționează că lipsa semnăturii în cuprinsul procesului verbal atrage nulitatea acestuia. Totodată, menționează că a solicitat ca intimata să dovedească că sistemul de supraveghere este omologat, iar intimata nu a făcut dovada acestui aspect, prezentând un act de la Institutul de Metrologie. De asemenea, menționează că procesul verbal nu cuprinde rubrica „Alte mențiuni” astfel încât acesta să nu poată fi contestat. În concluzie, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru. Solicită admiterea cererii fată de toate motivele expuse in cerere. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 28.11.2014, sub nr._, contestatorul O. T. D., în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania S.A, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/16.08.2011, solicitând admiterea prezentei plângeri contravenționale și anularea procesului verbal contestat, precum și obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal contestat, C.N.A.D.N.R. a constatat că, la data 20.02.2011, un autovehicul deținut de acesta ar fi circulat pe DN1, Romanești, Prahova, fără a deține rovinieta valabilă.
Contestatorul a precizat că a luat cunoștința despre întocmirea procesului verbal și despre aplicarea sancțiunilor cu amenda și plata tarifului de utilizare a drumurilor publice la data de 14.11.2014, cu ocazia recepționarii a înștiințării privind declanșarea urmăririi silite emise de către B. C. V. și M.-A. D. în cadrul dosarului de executare silită nr. 5564/2014.
Până la data menționată mai sus, procesul verbal si aplicarea sancțiunilor nu i-au fost comunicate.
Potrivit documentelor comunicate de Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M.-A. D. în însoțirea înștiințării sus-menționate, intimata a susținut ca a comunicat procesul verbal de constatare a contravenției prin afișare la domiciliu, în data de 01.09.2011 (procesul verbal fiind întocmit în data de 16.08.2011).
Având în vedere faptul ca sancțiunile contravenționale au fost aplicate în legătură cu fapta de a circula fără rovinieta, săvârșită de aceeași persoană, în utilizarea aceluiași autovehicul, într-o perioada relativ scurtă de timp, apreciază că administrarea justiției nu se poate realiza decât prin analiza corelată a acestor procese verbale de contravenție.
Ca atare, contestatorul a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/16.08.2011 nu i-a fost comunicat în termenul prevăzut de lege.
Potrivit prevederilor art. 14 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul - verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen o lună de la data aplicării sancțiunii.
Așa cum a menționat mai sus, CNADNR susține faptul ca i-a comunicat procesul verbal prin afișare 1a domiciliu, în data de 01.09.2011 (procesul verbal fiind întocmit în data de 16.08.2011).
În plus, față de aspectele menționate mai sus, contestatorul a arătat că în ultima perioadă am mai primit încă 5 înștiințări de executare silită care privesc următoarele mai multe procese verbale de constatare a contravenției întocmite de C.N.A.D.N.R. - S.A..
Potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 10 din 10 iunie 2013 privind amânarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de lângă înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor . 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă (1), cu aviz de primire (2).
Intimata nu a făcut dovada măcar a tentativei intimatei de a-i comunica procesul verbal prin posta și, cu atât mai puțin, cu aviz de primire.
În acest context, a solicitat să se constate prescrierea executării sancțiunilor contravenționale stabilite prin cele trei procese verbale de constatare si sancționare a contravenției.
Aplicarea sancțiunii ce consta în plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 curo potrivit art. 8 alin (3) din OG nr. 15/2002 este îndepărtată prin efectul legii.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 :Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Textul de lege este lacunar, însă acesta trebuie interpretat într-o manieră care să asigure o protecție identica tuturor subiecților de drept.
În acest context, respectivul text de lege trebuie interpretat în sensul ca protejează și subiecții de drept aflați în imposibilitatea de a contesta aplicarea sancțiunii ca urmare a lipsei de diligență a agenților constatatori în ceea ce privește comunicarea aplicării sancțiunii. Cu alte cuvinte, având în vedere ca nu i s-au comunicat în mod legal procesele verbale de constatare a contravenției, consideră ca, în baza art. II din Legea nr. 144/2012, aplicarea sancțiunii privind plata tarifului de despăgubire, în privința contestatorului, a fost îndepărtată prin efectul legii.
Aplicarea sancțiunilor contravenționale a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 13 (2) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În speța, având în vedere faptul că sancțiunile contravenționale constatate prin procesele verbale sus-menționate au fost aplicate în legătură cu fapta de a circula fără rovinieta, săvârșită de aceeași persoană, în utilizarea aceluiași autovehicul, într-o perioadă de 13 zile, 15 zile, 3 zile, 13 zile, respectiv 41 zile, consideră că este vorba despre o contravenție în forma continuă.
În acest sens prevăd si dispozițiile O.G. 2/2001 (art. 13, alin. 2): „Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”.
Dispozițiile art. 8, alin. 1 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție.
Din acest ultim text de lege rezulta că fapta incriminată drept contravenție este susceptibila de a fi săvârșită în forma continuă, problema de fapt punându-se în stabilirea caracterului continuu ori nu al faptei în discuție.
Contestatorul a solicitata să se constate că, în ceea ce privește faptele imputate, acestea au fost săvârșite în interval mici de timp, marea majoritate la interval mai mic de o lună, sens în care este evident că încălcarea obligației de achiziționare a rovinietei (respectiv de a nu circula fără a deține rovinieta) a durat pe tot intervalul pentru care a fost sancționat contravențional.
Ori, în această situație, este evident că ar fi trebuit să fie sancționat pentru săvârșirea unei singure fapte contravenționale, legea aplicabila dând posibilitatea agentului constatator de a individualiza sancțiunea prin aplicarea unei amenzi orientata, eventual, spre maximul acesteia, în măsura în care ar fi apreciat că exista o gravitate sporită.
Pe de alta parte, în ceea ce privește pluralitatea de contravenții, legiuitorul național a înțeles să reglementeze acest aspect atât în art. 13 (2), cât și în art. 10, alin. 1 si 2 din O.G. 2/2001.
În situația de față, este evident că CNADNR cunoștea despre faptul identificării respectivului vehicul în trafic fără rovinietă valabilă, întrucât toate procesele verbale de contravenție sunt ulterioare cele mai târzii date de săvârșire a contravenției.
Procesul verbal de contravenție nu conține semnătura agentului constatator, având în vedere că potrivit art.16 – 17 din OG nr.2/2001, trebuie să conțină semnătura agentului constatator, iar lipsa acesteia atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
În aceste condiții, contestatorul a solicitat să se constate că procesul verbal contestat nu poartă nici semnătura olografă a agentului constatator și nici ștampila instituției din care face parte acesta.
În ceea ce privește lipse semnăturii olografe a agentului constatator, a solicitat să se aibă în vedere că mențiunea făcută de acesta pe procesele verbale că ar fi fost semnate electronic nu poate să suplinească această cerință legală expresă.
Astfel, contestatorul a solicitat să se constate că Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică se referă doar la situația înscrisurilor emise și transmise în format electronic și doar la cele care au regimul juridic al unui înscris sub semnătură privată. Ori, potrivit art. 1171 și următoarele Cod civil, procesul verbal de sancționare a contravenției este un act autentic.
Procesul verbal contestata nu face dovada îndeplinirii condițiilor menționate în art.9 alin.2 din OG nr.15/2002, prin raportare la dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001.
Pe cale de consecință nu se poate face abstracție de încălcarea dispozițiilor legale imperative ale art.19 din OG nr.2/2001, în caz contrar fiind validată conduita ilegală și frauda la lege a agentului constatator.
Mai mult decât atât, procesul verbal atacat nu conține elemente care să stabilească dacă mijloacele tehnice cu care a fost constatată contravenția sunt sau nu omologate și verificate metrologic. Este adevărat că agentul constatator a menționat în procesul verbal faptul că această contravenție a fost constatată cu mijloace omologate, însă nu a menționat în concret care sunt aceste mijloace, astfel încât instanța să stabilească realitatea omologării acestor mijloace tehnice.
Contestatorul a solicitat să se pună în vedere intimatei să facă dovada constatării contravenției cu ajutorul sistemului indicat în cuprinsul O.G. 15/2002, precum si dovada omologării acestuia.
Având în vedere toate cele arătate mai sus, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției indicat mai sus si exonerarea de la plata amenzii contravenționale si a despăgubirilor stabilite nelegal.
În drept,plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, art. III din Legea 2/2013, a precum si celelalte temeiuri legale indicate în cuprinsul prezentei plângeri.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: somație mobiliară din 11.11.2014, încheiere nr.2/11.11.2014, încheiere din camera de consiliu din data de 29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/301/2014, procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 și procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție.
La data de 30.12.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și drept consecință menținerea procesului verbal R11 nr._ ca temeinic și legal.
De asemenea, intimata a învederat că înțelege să invoce excepția tardivității formulării plângerii contravenționale conform art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare, raportat la prevederile art. 27 din OG 2/2001.
Faptul ca prin Decizia 10 a ICCJ s-a statuat ca procedura de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor se face prin afișare doar ca si procedura subsidiara comunicării prin posta cu aviz de primire, nu afectează valabilitatea comunicării, în condițiile în care aceasta decizie a fost pronunțata în anul 2013, cu mult ulterior întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției pus în discuție. Decizia mai sus amintită nu poate produce efecte juridice în condițiile în care o asemenea decizie nu retroactivează, fiind obligatorie si devenind aplicabilă în sensul că-și produce efecte în raport cu procesele verbale emise ulterior publicării sale în Monitorul Oficial ( 23.07.2013).
Apărarea petentului potrivit căruia lipsește semnătură agentului constatator și astfel procesul verbal este nul, semnătură electronica nefiind menționata în OG nr.2/2001 este neîntemeiata si nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal din următoarele considerente. Astfel, art.17 din OG preinr.2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator. Dar, după cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre “semnătură”, astfel încât chiar dacă nu se menționează expres despre semnătură electronica se poate constata că nu se menționează nici faptul că semnătură ar fi olografă. Totodată, semnătura electronica este o modalitate reglementata de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul verbal este legal semnat nefiind nul.
Semnătură electronica reprezintă așadar forma digitala a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătură olografa, servind la identificarea semnatarului si atestarea, precum în prezenta cauza, de către agentul constatator investit cu autoritatea statala, ca cele constatate în procesul verbal corespund intru-totul stării de fapt si de drept celor reținute, investind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătură electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în forma electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunica originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în forma electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber.
Astfel, un înscris care are asociata o semnătură electronica extinsa, cum este si procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza si semnătură electronica.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care în forma electronica are atașată semnătură electronică a agentului constatator, să existe si semnătură olografa a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai retine ca legea privind semnătură electronica trebuie interpretată sistematic, art. 6 si art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.
Ca argument suplimentar, chiar daca ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, rivali - autoritate si numai în format electronic, semnarea electronica a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea.
În plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplica pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronica, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
În conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din același act normativ, în momentul încheierii procesului - verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția. Ori în speța de față, în raport de specificul faptei contravenționale deduse judecății, contravenientul nu era prezent la momentul constatării contravenției, aceasta fiind constatată prin intermediul mijloacelor tehnice specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei SIEGMCR.
Referitor la omologarea camerelor ANPR, intimata consideră necesar să completateze ca, nu camerele video trebuie să fie omologate, ci mijloacele tehnice de măsurat mărimi fizice,astfel că, adresa eliberată de către Biroul Român de Metrologie Legala este explicita și susține legalitatea întocmirii proceselor verbale de constatare a contravențiilor.
Despre controlul metrologic, intimata a menționat că, în cuprinsul OG 20 din 21.08.1992 - actualizata, privind activitatea de Metrologie, completata cu Ordinul nr. 27/16.02.2004 - pentru aprobarea Listei Oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, nu sunt incluse și camerele ANPR
Pentru acest motiv, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului verbal de contravenție R 11 nr._ ca fiind temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010.
Intimata a anexat, în copie, raport căutare PVC, certificat calificat și autorizație de control, procesul verbal de îndeplinire a procesului verbal de contravenție contestat, adresa nr.6633/21.06.2010, planșe foto.
Prin același compartiment, la data de 21.01.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar la data de 13.03.2015, intimata a depus concluzii scrise.
În probațiune, s-a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta retine:
Potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2011-fila 8 verso- încheiat de intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., autovehiculul cu nr. înmatriculare B-11-YWl, apartinând contestatorului a circulat la data de 20.02.2011, pe drumul public DN1, Românesti, fără rovinieta valabilă, fapta săvârșită constituie contravenție conform art.8, al..l din OG nr.15/2002, a fost sancționat cu amenda contravenționala de 125 lei și a fost obligat la achitarea tarifului de despăgubire în sumă de 28 euro.
Din analizarea inscrisului de la fila 9 a dosarului, se observa ca intimata a procedat la comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei R11 nr._/16.08.2011 prin afișare la domiciliul contestatorului la data de 01.09.2011, intocmind in acest sens un proces verbal.
Prin Decizia nr.10/2013 a ICCJ, dată în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.27, teza 1, raportat la art.14, alin.1, art.25, alin.2 si art.31, alin.1 din OG nr.2/2001 s-a statuat in sensul că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contraventie si a instiintarii de plata prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiara comunicarii prin posta cu aviz de primire.
Intimata nu a facut dovada ca a procedat la comunicarea către contravenienta a procesului verbal contestat prin posta cu aviz de primire si apoi, ca urmare a imposibilitatii de a comunica actul sanctionator în acesta maniera a procedat la comunicarea prin afișare la domiciliul contestatorului, la dosar nefiind depuse inscrisuri doveditoare sub acest aspect.
Potrivit art.14 din OG nr.2/2001- (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
- (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Prin urmare, raportandu-se la starea de fapt expusa si avandu-se in vedere ca OG nr.2/2001, reglementarea cadru in materia contraventionala consacra in art.14 un termen imperativ in care se impune a fi comunicat actul sanctionator catre contravenient, constată că procesului verbal contestat, nu a fost comunicat cu respectarea dispozitiilor legale pertinente, in speta art.27, teza 1, raportat la art.14, alin.1, art.25, alin.2 din OG nr.2/2001, ceea ce echivaleaza cu necomunicarea actului santionator, apreciindu-se ca intemeiate susținerile contestatorului cu privire la intervenirea prescriptiei sancțiunilor contravenționale.
Contestatorul a învederat că a luat cunoștința despre procesului verbal contestat la data de 14.11.2014, când i s-a comunicat înștiințarea privind declanșarea urmăririi silite emisă de către B. C. V. și M.-A. D. în cadrul dosarului de executare silită nr. 5564/2014, iar intimata nu a făcut dovada contrară in sensul comunicării către contestator a procesului verbal ., nr._/16.08.2011, cu respectarea dispozitiilor legale pertinente la o data anterioară, așa cum s-a reținut în precedent..
In consecinta, instanta apreciază că sunt neîntemeiate susținerile intimatei cu privire la tardivitatea formulării prezentei plângeri, înregistrată pe rolul instanței la data de 28.11.2014, cu respectarea art.27 din OG nr.2/2001, .
Sub un alt aspect, analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.U.G. 2/2001, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2 /2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Verificând, din oficiu, existența în cuprinsul procesului-verbal a elementelor obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute, instanța constată că lipsește semnătura agentului constatator. În cuprinsul acestuia se menționează însă că actul a fost semnat electronic conform Legii 455/2001 și HG 1259/2001.
Din interpretarea prevederilor art. 5 din legea 455/2001, instanța reține că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ce privește condițiile și efectele înscrisurilor sub semnătură privată.
Codul civil diferențiază actul sub semnătură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind, potrivit art. 1171 și art. 1173, acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre aceștia, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, el încadrându-se prevederilor art. 1171 C.civ., astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile legii 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Nici o dispoziție a legii 455/2001 și nici dintr-o altă lege specială nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a contravenției sau unui alt act autentic. Din întreaga lege se desprinde concluzia că înscrisurile electronice și semnătura electronică ce le poate fi atașată sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat.
În cauză sunt aplicabile prevederile OG 2/2001, care consacră o anumită formă obligatorie, evident scrisă, a procesului-verbal de contravenție, întărită de condiția de validitate a existenței semnăturii agentului constatator în cuprinsul actului încheiat. Procesul-verbal întocmit în cauză nu este semnat de agentul constatator, el având în realitate o formă exclusiv electronică. Acest act normativ nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai mult ca procesul-verbal să fie încheiat în formă electronică.
Pe de altă parte, instanța reține că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6/16.02.2015, prin care a soluționat recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată.
Astfel, instanța supremă a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În consecință, având în vedere și prevederile art. 517 alin. 4 Cod Procedură Civilă potrivit cărora interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în monitorul oficial, instanța reține că au fost încălcate prevederile art. 17 din OG 2/2001, procesul-verbal fiind lovit de nulitate absolută.
Având în vedere cele anterior reținute, instanța va admite plângerea contravențională, urmând să dispună anularea procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/16.08.2011, încheiat de CNADNR.
Va lua act că nu solicită contestatorul obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul O. T. D., CNP_6, domiciliat în București, ..67, ., sector 6 în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A, cu sediul în București, ..401A, sector 6, J_, CUI16054368.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/16.08.2011, încheiat de CNADNR.
Ia act că nu solicită contestatorul obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțata in ședința publica azi, 31.03.2015.
P. GREFIER
G. A. G. Ș.
RED.AG/Thred.MM
4 ex/15.04.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2334/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2377/2015. Judecătoria... → |
|---|
