Legea 10/2001. Sentința nr. 2334/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2334/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 2334/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2334
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.
GREFIER: B. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect legea 10/2001 – contestație – obligație de a face privind pe reclamantul O. C. și pe pârâții P. M. București, P. G. al M. București, M. V.-A., M. C., M. M., L. B. A. M., I. V. A., T. T., I. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat S. T., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale invocate de reclamant.
Reclamantul, prin avocat, depune la dosar înscrisuri. Învederează instanței că ar trebui să se admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București întrucât cererea principală este întemeiată pe prevederile Legii 554/2004, nu este o persoană îndreptățită așa cum prevede Legea 10/2001 în art. 26 alin. 3, ci este persoană vătămată așa cum prevăd art. 1 alin 1 și art. 2 din legea contenciosului Administrativ, apreciind că în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea 554, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Secția de C. a Tribunalului București.
Instanța aduce la cunoștință părții, prin avocat, că la momentul la care s-a formulat cererea de chemare în judecată, s-au invocat, pe lângă temeiurile din Legea 554/2004, și dispozițiile Legii 10/2001.
La interpelarea instanței cu privire la faptul dacă reclamantul înțelege să-și modifice temeiul juridic al cererii, reclamantul, prin avocat, arată că nu dorește acest lucru și că potrivit Legii 215/2001 este vorba despre un act administrativ, iar toată procedura prealabilă s-a desfășurat conform Legii 554/2004 iar după doi ani de zile, până în prezent, P. ar fi susținut că nu ar fi vorba despre un act administrativ ci că ar fi vorba despre un act civil așa cum a invocat ulterior. Mai arată că cererea a fost întemeiată în principal pe art. 554 și anularea actului administrativ ar fi normală întrucât este contrară prevederilor Legii 10.
La interpelarea instanței cu privire la faptul că pe fondul motivelor de anularea ar fi o contradicție pe Legea 10/2001, temeiul juridic al cererii nefiind pe Legea 10 ci pe Legea 554/2004, arată că este de acord cu susținerea instanței și că pentru a analiza valabilitatea care nu este conformă cu Legea 10/2001 și în contradictoriu cu anularea actului administrativ.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.08.2013 reclamantul O. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. M. București și P. G. al M. București anularea dispoziției nr._ emise de P. M. București la data de 15.02.2010, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul P. G. al M. București a formulat întâmpinare la data de 12.02.2014 prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ si fiscal, iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3763/21.05.2014, Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus declinarea cauzei, în favoarea uneia dintre Secțiile Civile ale Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin prezenta cerere reclamantul solicită în esență anularea unei dispoziții emise de P. G. al M. București prin care s-a restituit în natură un imobil-teren, conform Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În condițiile în care legea stabilește competența secției civile a tribunalului pentru exercitarea controlului judiciar asupra dispozițiilor sau deciziilor emise în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, tribunalul nu vede niciun motiv pentru care o cerere prin care se solicită anularea unei dispoziții de restituire, să fie supusă jurisdicției unei alte instanțe decât cea prevăzută la art. 26 alin. 3 din lege.
După cum s-a stabilit deja printr-o jurisprudență constantă și consolidată, în soluționarea notificărilor formulate de persoanele îndreptățite în procedura Legii nr. 10/2001, primarul nu acționează ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) deținătoare a bunului. De aceea, dispoziția de restituire al cărei emitent este primarul nu întrunește caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emisă în regim de putere publică (în soluționarea unor raporturi bazate pe inegalitate juridică, adică pe subordonarea părților, specifică raporturilor administrative).
Indiferent de calitatea entității deținătoare a bunurilor imobile (societate comercială, regie autonomă, instituție publică, organizație cooperatistă, unitate administrativ-teritorială) deciziile sau dispozițiile de restituire sunt acte de drept privat, respectiv acte juridice civile (mai exact, acte de dispoziție făcute asupra bunurilor din patrimoniu și care, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, au valoarea unui titlu de proprietate și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie).
Ca urmare, întrucât în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 primarul nu acționează în calitate de autoritate publică, emitentă a unor acte administrative în regim de putere publică, nici nesoluționarea sau refuzul de soluționare de către primar a cererii reclamantului de anulare a dispoziției de restituire nu poate fi analizată din perspectiva unui act administrativ asimilat, care să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Față de cele de mai sus, ținând cont și de dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, conform cărora în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale etc., în conformitate cu dispozițiile art. 136 raportat la art. 132 C.proc.civ. tribunalul a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Secției a II-a C. administrativ și fiscal a Tribunalul București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2013**, la data de 14.07.2014.
Pârâtul Municipiul București, prin primarul G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâtul a invocat excepția nccompetenței materiale a tribunalului având în vedere natura juridica a actului atacat si valoarea obiectului cererii; excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei M. București motivat de faptul drept public și au un patrimoniu propriu. PMB nu are personalitate juridică, nici patrimoniu, ci constituie, potrivit art.77 din același aci normativ, o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local si dispozițiile primarului, iar în cazul în care se va trece peste această excepție considerăm că PMB nu are calitate procesuală pasivă întrucât în temeiul art.67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale „P. reprezintă . în relațiile eu persoane fizice sau juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 -208 C.proc.civ. și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul din 17.09.2014 tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 sub nr._, la data de 30.12.2014.
La termenul din data 30.03.2015 instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale ridicată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 22 alin. 5 C.p.c. judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile și interesele legitime ale altora.
Instanța constată că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și ora în fața instanței, prin reprezentantul convențional al părții care are calitatea de avocat, reclamantul a arătat în mod expres că înțelege să își întemeieze cererea de anulare a dispoziției nr._ emisă de Municipiul București la data de 15.02.2010 pe dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, având în vedere faptul că dreptul reclamantului este un drept asupra căruia acesta poate să dispună, iar prin stabilirea calificării exprese a temeiului juridic al cererii prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 nu se încalcă drepturile și interesele legitime ale altora, instanța constată că nu poate schimba calificarea juridică a cererii și motivele de drept invocate de reclamant. Pe cale de consecință, raportat la aceste considerente și la obiectul prezentei cererii, prin care instanța de judecată este chemată să se pronunțe asupra valabilității unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, instanța constată că în cauză devin incidente dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004. Potrivit art.10 din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 și va declina competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București Secția a II-a C. administrativ și fiscal.
De asemenea, instanța va constată ivit conflictul negativ de competență și va dispune înaintarea cauzei către Curtea de Apel București în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
Declină competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București Secția a II-a C. administrativ și fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune înaintarea cauzei privind pe reclamantul O. C., cu domiciliul în București, .. 3, ., sector 4, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. T. A., cu sediul în București, . nr. 4, .. 72, sector 3, în contradictoriu cu pârâta P. M. București prin Primar G., cu sediul în Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, pârâtul P. G. al M. București, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, pârâtul M. V. A., domiciliat în București, .. 3, sector 1, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. D. din sector 1, .. 123, ., pârâtul M. C., domiciliat în București, ., etaj 1, ., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. D. din sector 1, .. 123, . M., domiciliată în Germania,_ Berlin, Graneweg 5 cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. D. din sector 1, .. 123, ., pârâta L. B. A. M., domiciliată în Berlin, Goldschmidteg 32D, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. D. din sector 1, .. 123, ., pârâtul I. V. A., domiciliat în Germania,_ Karlsruhe Konigsberger . domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. D. din sector 1, .. 123, ., pârâtul T. T., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6 și pârâtul I. A. cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6 către Curtea de Apel București în vederea soluționării acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2315/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2367/2015.... → |
|---|
