Contestaţie la executare. Sentința nr. 5449/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 5449/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5449/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5449

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.07.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: G. A.

GREFIER: A. J.

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea B. T. SA Cluj în contradictoriu cu intimații R. N., R. V. C. R., Piraeus B. RomaniaSA, B. SA,executorul judecătoresc E. P., S. C. Profesionala de Executori Judecătorești D., C.& Asociatii,B.E.J.A. C. V. și E. A. D. și S. Civilă Profesională de Executori Judecatoresti I., S. și P..

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.06.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, inițial pentru data de 18.06.2015 și ulterior, pentru data de 25.06.2015 și 02.07.2015.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la data de 27.04.2015 contestatoarea B. T. SA Cluj – Sucursala București Marriott a formulat, în contradictoriu cu intimații R. N., R. V. C. R., Piraeus B. Romania SA, B. SA,executorul judecătoresc E. P., S. C. Profesionala de Executori Judecătorești D., C.& Asociatii,B.E.J.A. C. V. și E. A. D. și S. Civilă Profesională de Executori Judecatoresti I., S. și P. contestație la executare împotriva procesului - verbal nr. 155MI din data de 24.04.2015 ora 10, privind distribuirea/eliberarea sumelor rezultate din executare silită imobiliară, emis de S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești "lonescu, Ș. și P." în dosarul execuțional nr. 155MI/2012, solicitand anularea procesului verbal menționat și obligarea executorului judecătoresc la refacerea acestuia, în sensul: a) eliminării integrale de la distribuția sumelor a creanței de 164.830,37 lei a Executorului J. E. P., și distribuirea acesteia către B. T. SA Sucursala Marriott;b) eliminării integrale de la distribuția sumelor a creanței de 5.008,03 lei a Societății C. Profesionale de Executori Judecătorești „ D., C. & Asociații" și distribuirea acesteia către B. T. SA Sucursala ;c) reducerii cheltuielilor de executare ale Societății C. Profesionale de Executori Judecătorești "I., Ș. și P." de la suma de 17.290,83 lei, la suma de 9.793,42 iei (cuprinzând cheltuieli de executare și onorariu până la data de 07.11.2014) plus cheltuielile de executare efectuate strict cu acte de executare de la data de 07.11.3014 până la data de 24.04.2015 (dar fără alt onorariu executor majorat), iar diferența redusă să fie distribuită Băncii T. SA Sucursala Marriott.

În motivare s-a arătat că distribuția și eliberarea integrală a sumelor de 164.830,37 lei cu titlu de cheltuieli (100% din valoarea totală a cheltuielilor de executare din dosarul execuțional nr. 42/2013) către executorul J. E. P. (ce nu a instrumentat dosarul 155MI/2012), precum și a sumei de 5.008,03 lei(reprezentând 100% cheltuieli de exectuare în dos. 1715/2013 ) către S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești „ D., C.& Asociații"s-au făcut cu încălcarea legii, respectiv a art. 563 și 564 din Codul de procedura Civilă, dar și cu încălcarea art 39 din Legea nr. 188/2000, astfel încât drepturile creditorilor garantați cu ipoteca imobiliara au fost lezate.

În subsidiar, contestatoarea a arătat că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de executare de SCPEJ "D. C. și Asociații" și de Executorul J. E. P., care au avut executări distincte,, nu reprezintă cheltuieli pentru măsuri de executare silită realizate în interesul comun al creditorilor. Eventual, în subsidiar, acestora li se pot distribui sume parțiale, reprezentând cheltuieli de executare efectiv făcute cu acte de executare ce au dus la valorificarea imobilului, excluzând onorariul acestor organe de executare.

Contestatoarea a arătat că în data de 07.11.2014 S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești "I., Ș. și P." în același dosar execuțional 155MI/2012 a emis un alt proces verbal de distribuție sume, iar în acel moment, cheltuielile de executare se ridicau la 9.793,52 lei. Licitația fiind irevocabil anulată în instanță, s-a reluat, și imobilul s-a vândut la un alt preț.

Contestatoarea consideră că o majorare a cheltuielilor de executare, pe parcursul a 5 luni, de la 9.793,52 lei, la suma de 17.290,83 lei, nu este justificată.

Actele de executare imobiliară efectuate în această perioadă, așa cum se observă și din dosarul execuțional, în orice manieră ar fi fost efectuate, nu se puteau ridica la suma de peste 7500 lei, iar faptul că într-o licitație publică s-a licitat mai mult față de licitația anterior anulată, nu justifica această diferența.

Prin contractul de ipotecă nr 5/01.04.2008 BNPA M. I. și Tiganiuc L.-A. modificat și completat, intabulat cu încheierea OCPI-BCPI sector 6 București nr._/02.04.2008 în cartea funciara nr_ a localității București sector 6, vizând imobilul casa și teren cu nr cadastral_ și_-C1, B. T. SA și-a intabulat dreptul de ipotecă - rang I, până la concurența sumei de_ EUR, credit acordat în baza contractului de credit nr 428/01.04.2008 încheiat cu soții R., proprietarii imobilului.

În data de 24.04.2015 SCPEJ I. Ș. și P. a trimis Băncii T., în format electronic, procesul verbal distribuție contestat.

În respectivul proces verbal, prețul adjudecarii imobilului garanția Băncii T. SA, în sumă de 113.472,09 lei, a fost distribuit astfel:- suma de 17.290,83 lei cu titlu de cheltuieli de executare (integral) în dosarul nr. 155/MI/2012, către SPCEJ I. Ș. și P.;- suma de 5.008,03 lei cu titlu de cheltuieli de executare în dosarul nr. 1715/2013, către S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești „ D., C.& Asociații"; suma de 164.830,37 lei cu titlu de cheltuieli de executare (integral) în dosarul nr. 42/2013 către E. J. E. P.; suma de 126.036,89 lei către B. T. SA Sucursala Marriott stingere parțiala a creanței garantate cu ipoteca de rang întâi pe imobilul executat.

Contestatoarea a arătat că B. T., prezentă fiind la distribuția sumelor a formulat obiecțiuni.

Art. 39 alin 1 din legea 188/2000 prevede faptul că executorii judecătorești "au dreptul la onorarii pentru serviciul prestat " .

În cazul celor două birouri de executori judecătorești, respectiv S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești „D., C.& Asociații " și E. J. E. P., aceștia nu au prestat niciun serviciu ca organ de executare, în dosarul 155/MI/2012 instrumentat de S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești I. Ș. și P..

Contestatoarea a arătat că acești executori s-au înscris și au titluri executorii care dovedesc sumele solicitate, dar, consideră că aceștia sunt creditori chirografari pentru creanțele lor, comparativ cu titlul petentei, respectiv rangul său: creditori garantați cu ipoteca de rangul întâi, intabulata în cartea funciara. Petenta a considerat că trebuie făcută aplicarea corectă a prevederilor art. 563 și 564 din Codul de procedura civilă.

Potrivit alin. 1 din art. 563 Codul de procedura, atunci când executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori, sau când, până la eliberarea sau distribuția sumelor rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei rezultate din vânzarea imobilului, potrivit următoarei ordini de preferința, dacă legea nu prevede altfel: "a) creanțele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită pentru conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, precum și orice alte cheltuieli fecute în interesul comun al creditorilor...... i) alte creanțe. A. 2.: În cazul creanțelor care au aceeași ordine de preferința, dacă legea nu dispune altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporțional cu creanța fiecăruia ".

Art. 564 Cod procedura civilă prevede că dacă există creditori garantați cu drepturi de preferința conservate- și în speța există: B. T. SA Sucursala Marriott, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 563 alin 1 litera b. C..

Potrivit art.371⁷ alin 1 din C. partea (respectiv-creditorul)care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuieli de executare necesare în acest scop.

Față de aceste texte legale, cei doi - E. J. E. P. și SCPEJ D., C.&Asociații - nu au calitate de creditori, nu au dreptul la obținerea cheltuielilor de executare de la debitorii contestatoarei, soții R.. Totodată, în raport cu B. T. SA, creanța acestora este una chirografara.

În plus, ca și argument privind nelegalitatea procesului verbal de distribuție, contestatoarea consideră că s-a încălcat și teza proporționalității recuperării creanțelor de același rang prevăzută de art. 563 alin 2, și chiar s-a favorizat un executor din cadrul Societății civile profesionale, în defavoarea altor executori, cărora nu li s-a distribuit nicio sumă (dar, aceștia oricum nu erau îndrituiți să fie incluși într-o categorie prioritară Băncii T.- creditor privilegiat cu creanța iptecară conservată legal)

În subsidiar,contestatoarea a mai arătat și faptul că în data de 14.11.2014 SCPEJ I. Ș. și P. a trimis Băncii T., în format electronic, procesul verbal distribuție contestat. În respectivul proces verbal, prețul adjudecarii imobilului garanția Băncii T. SA, în suma de_,70 lei, a fost distribuit astfel: suma de 9793,52 lei cu titlu de cheltuieli de executare (integral) în dosarul nr. 155/MI/2012, către SPCEJ I. Ș. și P.; suma de 305,97 lei cu titlu de cheltuieli de executare(integral) în dosarul nr. 1715/2013, către S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești „ D., C.& Asociații"; suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de executare (54,8% din valoarea totală a cheltuielilor) în dosarul nr. 42/2013 către E. J. E. P.; suma de_,38 lei către B. T. SA Sucursala Marriott stingere parțiala a creanței garantate cu ipoteca de rang întâi pe imobilul executat.

Acest proces verbal din 14.11.2014 a fost contestat de petenta,care adaugă și că a devenit caduc urmare a anularii licitației în urma căreia a rezultat acea distribuție de sumă. Totuși, pentru a se observa abuzul organului de executare SCPEJ I. P. și P., dar și a SCPEJ D. și Asociații, petenta îl consideră o probă pertinenta și concludenta în cauza de față, pentru suma arătată cu titlu de cheltuieli integrale de executare constatate la acea dată, și despre care a făcut vorbire în cuprinsul prezentei contestații.

Din acest motiv, contestatoarea a solicitat ca suma care s-a distribuit inițial către organul de executare din dosarul 155 MI/2012, SCPEJ I. Ș. și P., să fie diminuată corespunzător.

Contestatoarea a mai arătat că în ceea ce privește SCPEJ "D. C. și Asociații", o majorare a cheltuielilor de executare, pe parcursul a 5 luni, de la 305,97 lei lei, la suma de 5008,03 lei, nu este justificată. Actele de executare efectuate în această perioadă în dosarul acesteia nr. 1715/2013 în orice manieră ar fi fost efectuate, nu se puteau ridica la suma de peste 5000 lei.

Pentru toate aceste motive contestatoarea a solicitat ca distribuția sumelor rezultate din executarea silită să se efectueze, în principal, între creditoarea B. T. SA Sucursala Marriott și SPCEJ I. Ș. și P..

Contestatoarea a mai arătat, în secundar, cu privire la prețul adjudecării, respectiv suma de_,09 lei, că organelor de executare care au avut executări distincte de dosarul 155MI/2012, și s-au înscris la distribuția sumelor cu proces verbal de cheltuieli, li se pot distribui sume parțiale, reprezentând cheltuieli de executare efectiv făcute cu acte de executare ce au dus la valorificarea imobilului, excluzând onorariul acestor organe de executare. În ceea ce privește diferența, în cazul în care s-ar considera că celor înscriși li se cuvine totuși o sumă, contestatoarea a solicitat să fie distribuită astfel:

- suma de 9793,52 lei cu titlu de cheltuieli de executare (cuprinzând cheltuieli de executare și onorariu până la data de 07.11.2014) plus cheltuielile de executare efectuate strict cu acte de executare de la data de 07.11.3014 până la data de 24.04.2015 (dar fără alt onorariu executor majorat), în dosarul nr. 155/MI/2012, către SPCEJ I. Ș. și P.

- toată diferența până la concurența prețului adjudecării, către B. T. SA Sucursala Marriott - în scopul stingerii parțiale a creanței garantate cu ipoteca de rang întâi pe imobilul executat.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 570 din Codul de procedura civilă de la 1865 precum și toate actele normative și prevederile legale menționate sau citate în cuprinsul prezentei acțiuni.

La data de 18.05.2015 a fost depus la dosarul cauzei copia dosarului de executare nr. 155MI/2012.

Prin adresa de înaintare a respectivului dosar (fila 24) S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P. ” a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2015 instanța a admis excepția de litispendență invocată din oficiu și a dispus reunirea dosarului nr._/303/2015 la dosarul nr._ .

Dosarul nr._/303/2015 are ca obiect cererea formulată de aceeași contestatoare în contradictoriu cu aceleași părți, cu același obiect, această cerere fiind înregistrată pe rolul instanței la 28.04.2015.

La data de 25.05.2015 intimata Piraeus B. Romania SA a formulat întâmpinare solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să respingă contestația la executare ca neîntemeiată și să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind refacerea procesului verbal privind distribuirea sumelor.

În motivare s-a arătat că dosarul de executare silită nr. 42EP/2013 nu mai există ca și dosar independent în ceea ce privește imobilul situat în București, Calea Giulești nr. 15, sector 6, acest dosar făcând parte, ca urmare a conexării în instanță, din dosarul de executare silită nr. 155MI/2012 al executorului judecătoresc I. M. D..

Conform cererii de conexare adresată de creditorul Piraeus B. România SA, acesta a solicitat conexarea executării silite întreprinse asupra imobilului situat în București, Calea Giulești nr. 15, sector 6, proprietatea debitorilor R. V. C. R. și R. N. ce face obiectul dosarului de executare nr. 42EP/2013 aflat pe rolul executorului J. P. E. la dosarul de executare silită nr. 155MI/2012 aflat pe rolul executorului J. I. M. D..

Cuantumul și valoarea cheltuielilor de executare silită înregistrate în dosarul de executare silită nr. 42EP/2013 și cu care executorul judecătoresc s-a înscris la distribuire au fost stabilite prin hotărâre judecătoreasca, după cum reiese din încheierea din 18.03.2015 pronunțata de Judecătoria sector 5 în dosarul cu numărul_, în care se menționează:„Dispune conexarea dosarului de executare silită nr.42EP/2013 instrumentat de executorul judecătoresc P. E. la dosarul de executare silită nr,155MI/201 instrumentat de executor judecătoresc I. M. - D..Menține cheltuielile de executare silită efectuate până la conexare de executorul judecătoresc P. E. în dosarul de executare silită nr. 42EP/2013.Dispune trimiterea dosarelor de executare conexate la executorul judecătoresc I. M. – D.”

În ceea ce privește dosarul de executare silită nr. 155MI/2012, intimata a menționat că imobilul situat în Calea Ciulești nr. 15,sector 6, București, proprietatea debitorilor R. V. C. R. și R. N., a fost evaluat, prin expertiza tehnică de specialitate realizată de către expert judiciar autorizat, la valoarea de 38,132.00 Euro.

Ca urmare a licitației avută în data de 20.03.2015, la primul termen de vânzare, imobilul a fost vândut, prin licitație publică, la suma de 70,100.00 Euro, obținându-se, un surplus de 31.868.00 euro față de prețul de pornire al licitației, imobilul fiind vândut practic la 183% din prețul de pornire.

Contestatoarea omite să menționeze în câte din dosarele de executare silită aflate pe rol imobilele au fost valorificate la un preț aproape dublu față de prețul de pornire, încă de la prima licitație.

Acest lucru a fost posibil strict datorită eforturilor executorului judecătoresc care a instrumentat dosarul și tocmai din diferența de preț ce depășește 100% din valoarea de expertiză a imobilului s-au acoperit celelalte cheltuieli de executare silită, creditorul ipotecar obținând practic toată valoarea imobilului.

În speța de față, deși contestatoarea se considera lezată în drepturile sale, primordial este respectarea prevederilor legale iar nu interesul personal al justițiabilului, idee susținută în doctrină prin care s-a arătat că interesul personal impus de lege nu poate fi identificat cu interesul general al respectării legii.

Deși contestatoarea susține că în dosarul de executare silită au fost încălcate anumite norme de drept, în fapt distribuirea sumelor s-a realizat respectând întocmai prevederile codului de procedura civilă, singurul presupus atins fiind interesul personal al contestatoarei, care nu poate fi mai presus de interesul legii.

În ceea ce privește interesul personal al contestatoarei, acesta este evident de a maximiza sumele obținute și de a “înlătura” orice alt creditor, invocând o situație ce nu ține strict de executarea silită, și anume ca suma obținută din vânzarea imobilului nu-i acoperă întreaga să creanța.

Aceasta premisă nu are legătură cu vreun text de lege și nu poate fi susținuta întrucât ne aflam în fața unui posibil abuz al acestui creditor față de orice alți creditori, care ar fi obligați să achite din surse proprii cheltuielile de executare silită și nu din averea debitorului.

Mai mult decât atât, ca și considerație în ceea ce privește justificarea “morală” a acțiunii formulate de contestatoarea B. T., intimata a menționat că în dosarul de executare silită nr. 337EP/1013 instrumentat tot de către executorul judecătoresc P. E. la cererea creditorului Cee Bravo Jersey Holdco Limited, a fost valorificat prin licitație publică imobilul situat în București, ., etaj 1, sector 2, imobilul fiind ipotecat tot în favoarea contestatoarei.

D. urmare, în dosarul de executare silită s-au înregistrat cheltuieli de executare silită în cuantum de 89.382,44 lei.

Ca urmare a atitudinii profesionale echilibrate a executorului judecătoresc P. E. și ca urmare a rugăminților verbale ale reprezentantului Băncii T., executorul judecătoresc P. E. și-a redus onorariul în faza distribuiției de la suma de 89.382.44 lei la suma de 9.541 lei, adică l-a redus de aproape zece ori. Consensul general a fost acela că în dosarul respectiv B. T. își va recupera întreaga creanța, executorul urmând a-și recupera onorariul “pierdut” în alte dosare execuționale.

Intimata a apreciat că atunci când a fost în interesul său, contestatoarea nu a mai considerat ca procesul verbal de cheltuieli emis de executorul judecătoresc P. E. nu are calitate executorie, și astfel să conteste distribuirea.

Tocmai aceasta este suma cu care executorul judecătoresc P. E. s-a înscris la distribuirea sumelor în dosarul nr. 155MI/2012, în virtutea onorariului la care a renunțat, tot în favoarea Băncii T., în dosarul de executare silită nr. 337EP/2013.

În aceste sens, intimata a atașat prezentei corespondența electronică avută cu reprezentanții Băncii T., din care reiese ca executorul judecătoresc P. E. nu a dorit distribuirea întregii sume reprezentând cheltuielile de executare silită în cuantum de 164.830,37 lei ci doar a sumei de 90.000 lei, conform celor menționate mai sus. Chiar și în aceste condiții, contestatoarea a menționat ca executorul judecătoresc P. E. nu trebuie să primească nimic din sumele stabilite prin procesul verbal de cheltuieli, respingând propunerea executorului, situație care a dus evident la înscrierea la distribuire cu întreaga suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare silită.

Cu privire la onorariul Executorului J. s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii 188/2000, republicata, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii stabilite de ministrul justiției prin ordin, deoarece birourile executorilor judecătorești se autofinanțează, au unul sau mai mulți secretari angajați și personal auxiliar de specialitate, conf. legii, etc.

Legea 188/2000, republicata, prevede că nu se poate condiționa punerea în executare a horararii judecătorești de plată anticipată a onorariului, dar nu prevede faptul ca executarea silită se face fără recuperarea onorariului stabilit, așa cum contestatoarea considera.

Onorariul executorului judecătoresc reprezintă o parte integrantă a cheltuielilor de executare silită, neputând fi împărțit în funcție de rangul creditorului.

Cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului și au fost stabilite cu respectarea OMJ nr. 2550/C/2006 și a Hot. 2/2007 a UNEJR, prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu, conform legii.

Onorariul executorului judecătoresc nu trebuie însă achitat în avans nici măcar parțial de către creditor, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cu care executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plată anticipată a onorariului. Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc se obține exclusiv în urma executării de la debitor, în cazul în care executarea silită se finalizează cu realizarea obligației prevăzute de titlul executoriu.

Creditorul, după achitarea sumei, poate formula acțiune în regres împotriva debitorului principal inclusiv pentru cheltuielile de executare, deoarece executarea silită reprezintă faza a doua a laturii civile din proces și finalizarea actului de justiție cu privire la aceasta.

Mai mult decat atât, orice persoană, conform Codului Muncii și Constituției României, este remunerata pentru munca sau serviciul care face parte din obligațiile civile normale, în cazul nostru plata onorariului, în caz contrar ar fi încălcate prev. art. 4. pct. 3 . lit. d și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia contestatoarei care, așa cum a menționat anterior, solicită ca executarea silită să se facă fără recuperarea cheltuielilor de executare stabilite, intimata consideră încălcate drepturile ce sunt acordate prin lege, inclusiv cele constituționale (art. 16 alin. 1 și 2 și art. 57).

În această privința (plata sumelor ce reprezintă cheltuieli de judecată/executare) și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri prin care au recunoscut despăgubirile cu astfel de titluri, deoarece limitarea sau înlăturarea acestora ar constitui un element de descurajare pentru creditori în a-și obține dreptul recunoscut prin hotărâri judecătorești și s-ar limita drepturile legale, în cazul nostru cele cu privire la onorarii și cheltuieli de executare prev. de Legea 188/200 și Codul de procedura civilă.

Intimata apreciază că petenta încearcă să deturneze scopul art. 669 Cod procedură civilă și să susțină faptul că numai cheltuielile de executare efectiv plătite de creditor pot fi recuperate de la debitor.

Onorariul executorului judecătoresc nu trebuie achitat în avans nici măcar parțial de către creditor, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cu care executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plată anticipată a onorariului. Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc se obține exclusiv în urma executării de la debitor, în cazul în care executarea silită se finalizează cu realizarea obligației prevăzute de titlul executoriu.

Art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă prevede: “cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (...). De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite”.

În accepțiunea contestatoarei, procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită este titlu executoriu numai împotriva creditorului, nu și a debitorului, dând putere executorie sau luând puterea executorie a unui înscris după cum îi dictează interesul personal.

În mod concret, contestatoarea susține, în mod evident eronat, apreciază intimata, că procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită nu reprezintă un titlu executoriu împotriva debitorului (deși cheltuielile de executare silită urmează a fi recuperate din averea acestuia), iar în același dosar de executare silită contractul de ipotecă constituie titlu executoriu împotriva debitorului în timp ce procesul verbal de cheltuieli nu este titlu executoriu.

Or, o asemenea susținere este contrară spiritului legii, scopul legiuitorului fiind acela de a da posibilitatea creditorilor de orice rang de a recupera întreaga sumă aferentă cheltuielilor de executare.

A interpreta dispozițiile legale în maniera în care o face contestatoarea în interes propriu ar însemna supunerea celorlalți creditori la un tratament financiar împovărător, fiind inechitabil ca tot creditorul, care are dreptul de a încasa sumele datorate de la debitor, să și suporte în integralitate costul recuperării acestora.

Nu are relevanță situația în care prețul obținut din vânzarea imobilului ipotecat nu acoperă creanța creditorului ipotecar. Chiar și în condițiile în care creditorul ipotecar ar avea o creanța de 10 ori mai mare decât valoarea imobilului adus în garanție, aceasta nu înseamnă că niciun alt creditor nu mai poate recupera cheltuielile de executare silită întrucât creditorul ipotecar nu și-a acoperit ipoteca. Este riscul sau când stabilește valoarea bunului ipotecat sau bonitatea clientului.

Logica greșita a acestei interpretări este evidentă întrucât debitorul poate fi “protejat” de orice altă executare silită, în situația în care el însuși își aduce în ipoteca un imobil pentru o creanța de 10 ori mai mare decât valoarea imobilului, situație în care niciun alt creditor nu va mai putea înregistra cheltuieli de executare silită asupra sa întrucât creditorul ipotecar nu și-a acoperit el însuși ipoteca.

De altfel, la data începerii executării silite, executorul judecătoresc întocmește o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, în funcție de cuantumul lor la acea dată, iar, ulterior, în funcție de actele de executare ce urmează a fi întocmite, aceste cheltuieli vor fi actualizate, cuantumul lor fiind implicit majorat.

D. urmare, prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc detaliază în ce constau aceste cheltuieli, precum și care este cuantumul lor, astfel încât debitorul este protejat de un eventual abuz al executorului sau de majorarea acestor cheltuieli.

În acest context, contestatoarea nu poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare prin simpla sa voința, de vreme ce există prevederi legale care stabilesc limitele minime și maxime ale onorariului executorului judecătoresc, iar principiul de bază al executării silite este că aceste cheltuieli se recuperează de la debitor în principal și doar într-o singură ipostaza, expres prevăzută, se recuperează de la creditor.

Onorariile executorilor judecătorești sunt asimilate și fac parte din categoria taxelor judiciare de timbru, onorariile executorilor judecătorești constituind venituri directe la bugetul Ministerului Justiției.

Aceasta rezultă din prevederile art. 39 alini din Legea nr. 188/2000: ’’executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești” coroborate cu dispozițiile art. 67 din aceeași lege, care menționează următoarele: “sumele provenind din impozitele încasate din onorariile executorilor judecătorești constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, în condițiile și cu destinația prevăzute de lege, pentru taxele judiciare de timbru.”

De asemenea, conform prevederilor art. 451 lit. 4 Cod procedură civilă: “nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei de timbru și a timbrului judiciar/..)”

În speța de față, debitorul sau chiar contestatorul nu a formulat o cerere de ajutor public judiciar prin reducerea onorariului executorului și nici nu a justificat faptul că nu poate acoperi singur cheltuielile de executare silită, doar contestatoarea a considerat firesc reducerea acestuia la valoarea “zero” pentru simplul motiv ca procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită nu constituie titlu executoriu, fără a motiva în vreun fel.

Așadar, interpretarea contestatoarei de reducere a onorariului stabilit prin proces verbal de către un alt executor judecătoresc nu poate fi primită în considerarea faptului că (i) aceste sume fac parte din categoria veniturilor la bugetul de stat, asimilate taxelor judiciare de timbru și (ii) prevederile Codului de procedură civilă (art. 451 alin. 4) nu permit reducerea cheltuielilor reprezentând taxe judiciare de timbru.

În condițiile în care instanța competentă înțelege să modifice onorariul executorului judecătoresc în cadrul executării silite, în condițiile legii, intimata a considerat corectă și binevenită această interpretare, dar cenzurarea onorariului executorului judecătoresc sau calificarea puterii executorii a unui titlu de către un creditor, după simpla sa voința, este total neavenita și lipsită de orice temei juridic.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 raportat la art. 622-913 Cod de Procedură Civilă.

La data de 05.06.2015 intimata S. Civilă Profesională de Executori JudecatorestiIonescu, S. și P. a atașat la dosarul cauzei corespondența electronică avută cu reprezentanții contestatoarei în dovedirea faptului că executorul judecătoresc P. E. nu a dorit distribuirea întregii sume reprezentând cheltuielile de executare silită în cuantum de 164 830,37 lei, ci doar a sumei de 90 000 în legătură cu dosarul nr. 42EP/2013. Intimata a mai atașat și proiectul de distribuire aferent dosarului nr. 337EP/2013.

La data de 08.06.2015 intimata Piraeus B. Romania SA a formulat din nou întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică, întrucat sumele distribuite către executorii judecătorești prin procesul-verbal de distribuire sume având nr.155 MI/24.04.2015 întocmit de S.C.P.E.J. „I., Ș. și Peticariu" în dosarul de executare nr.155 Ml/2012, s-au efectuat în baza unor procese- verbale de cheltuieli de executare întocmite de executorii judecătorești în baza art.371⁷alin.(3) C. proc. civ. 1865.

S-a mai arătat că procesele verbale menționate anterior sunt titluri executorii conform art.371⁷ alin.(4) C. proc. civ., astfel încât organul de executare care a efectuat distribuirea sumelor către creditorii participanți la executarea silită, nu avea niciun temei pentru a exclude de la distribuire creanțe rezultate din titluri executorii.

Numai în eventualitatea în care procesele-verbale cuprinzând cheltuieli de executare, erau contestate pe calea contestației la executare, reglementata de art.399 C. proc. civ., iar instanța de executare desființa aceste titluri executorii, numai în această eventualitate sumele înscrise în respectivele procese-verbale se puteau exclude cu temei de la operațiunea de distribuire sume.

Prin urmare în opinia intimatei, operațiunea de distribuire sume s-a făcut de executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor art.563 C. proc. civ., astfel încât contestația la executare urmează să se respingă ca neîntemeiata.

În drept, intimata a invocat prevederile art.115 și art.274 C. proc. civ.

La data de 08.06.2015 intimata S. C. Profesionala de Executori Judecătorești D., C. & Asociatii a formulat întâmpinare la contestația la executare.

În motivare s-a arătat că în data de 29.11.2012 B. SA a depus pe rolul intimatei o cerere de executare silită a debitorilor R. N. și R. V. C. R. în temeiul biletul la ordin BPOS3AA_ emis la data de 29.07.2009 de către FOOD CONSULTING SRL, scadent la data de 07.05.2010, în sumă de 76.238,96 lei, și biletul la ordin BPOS3AA_ emis la data de 29.07.2009 de către FOOD CONSULTING SRL, scadent la data de 07.05.2010, în sumă de 76.238,96 lei, avalizate de către R. N. și R. V. C. R., reprezentând garanție pentru contract de credit nr. BL_.

Executarea silită a fost încuviințata prin:

- încheierea din data de 11.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._,

- încheierea din data de 08.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._,

- încheierea nr. 822/21.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._,

- încheierea din data de 18.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 6. în dosarul nr._,

- încheierea nr. 207/03.04.2013, pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._

- încheierea din data de 16.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._/301/2012,

S-a început urmărirea a șase imobile aflate în proprietatea debitorilor, dar au fost puse în vânzare numai trei dintre acestea întrucât celelalte fuseseră vândute sau adjudecate în alte proceduri de executare, respectiv:

1. imobilul situat în București, .-28, sector 5, identificat cu nr. cadastral_, intabulat în Cartea Funciară nr._ a Localității București, Sector"5.

2. imobilul situat în București, Calea Giulești nr 15, sector 6, intabulat în Cartea Funciară nr._ (nr. CF vechi54890, nr. cadastral vechi 7313) a Localității București, Sector 6.

3. imobilul urmărit situat în Z., DN 51, județul Teleorman, compus din teren și construcție în suprafață totală de 5.460 mp, identificat cu număr cadastral 787 și intabulat în CF nr._ (număr CF vechi 1631).

În ceea ce privește imobilul situat în București. Calea Giulești nr 15, sector 6, vândut la licitație publică de către SCPEJ I., Ș. și P., intimata a precizat că s-au emis publicații de vânzare pentru 15 termene de vânzare, începând cu data de 02 august 2013, până la data de 08 aprilie 2015. Ultima licitație nu a mai avut loc deoarece la data de 23.03.2015 a fost primit procesul-verbal care atestă adjudecarea imobilului.

Toate cheltuielile de executare stabilite în procedura de executare instrumentată de intimată până la data de 10.02.2015 sunt n detaliate prin procesul-verbal de cheltuieli întocmit cu ocazia adjudecării imobilului situat București, .. 26-28, sector 5 de către Piraeus B. România SA, anexat prezentei. Ulterior întocmirii procesului-verbal, până la data emiterii adresei din 25.03.2015 către SCPEJ I., Ș. și P., s-au mai adăugat cheltuieli de executare în valoare de 372 lei, ocazionate de emiterea și comunicarea actelor aferente vânzării la licitație și de formalitățile de publicitate cerute de lege.

După cum se poate observa, cheltuielile de executare stabilite exced cu mult suma atribuită prin procesul-verbal de distribuire al SCPEJ I., Ș. și P..

Astfel, din cheltuielile totale de 30.078,62 lei, intimata a calculat și solicitat numai cheltuielile de executare aferente exclusiv urmăririi silite a imobilului situat în București, Calea Giulești nr 15, sector 6, respectiv 372 lei (cheltuieli pentru fiecare termen de vânzare) X 12 termene de vânzare + 850 lei (onorariu expert evaluator pentru imobilul menționat anterior, avansat de către creditorul urmăritor) = 5.314 lei, exact suma precizată în adresa din 25.03.2015 depusă în dosarul de executare 155MI/20T2.

Intimata a mai învederat faptul că suma de 305,97 lei virata de SCPEJ I., Ș. și P. în data de 11.11.2014 a fost scăzută din cheltuielile de executare stabilite de intimată prin procesul-verbal din 10.02.2015 iar prin procesul-verbal contestat scăzută din nou, în mod neîntemeiat, de către executorul instrumentator din suma ce se cuvenea SCPEJ D., C. & Asociații.

Așadar, suma atribuită intimatei nu reprezintă „100% din cheltuielile de executare în dosarul 1715/2012”, cum susține creditorul ipotecar cu rea-credința, ci cuprinde numai cheltuielile de executare cu actele efectiv îndeplinite până la data distribuirii, doar cu privire la imobilul valorificat de SCPEJ I., Ș. și P., și fără a include onorariul executorului judecătoresc sau alte cheltuieli efectuate cu procedura (pentru somații și alte măsuri de executare silită), sumă ce contestatorul recunoaște că i se cuvine.

În ceea ce privește ordinea de preferința stabilită de art. 563 Cod procedura civilă 1865, contestatorul se afla în eroare când afirma că intimata are calitate de creditor chirografar față de debitori iar distribuirea sumelor ce îi revin ar trebui făcută potrivit literei i - alte creanțe.

Este evident că sumele ce reprezintă cheltuieli de executare se vor distribui cu prioritate, înainte de sumele menționate la art. 564 Cod procedura civilă 1865, potrivit art. 563 alin. 1 lit. a) Cod procedura civilă - „creanțe reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, precum și orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor.”

Intimata a arătat că, într-adevăr, nu pot fi primite la distribuire orice cheltuieli de executare întrucât debitorul nu poate fi obligat să suporte onorariile unor executori judecătorești care nu au recuperat creanța creditorilor în procedura de executare instrumentată de ei. Însă trebuie primite la distribuire sumele ce reprezintă cheltuieli cu acte de executare efectiv îndeplinite. Aceste cheltuieli sunt în sarcina debitorului, potrivit art. 371⁷alin. 2 Cod procedura civilă 1865.

Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației formulată în contradictoriu cu intimata Societate Civilă Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații.

În drept, intimata a invocat art. 115 -119 din codul de procedură civilă 1865.

Intimata a anexat întâmpinării un proces-verbal din 10 februarie 2015 și adresa din 25.03.2015.

La data de 05.06.2015 intimata S. Civilă Profesională de Executori JudecatorestiIonescu, S. și P.a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.

În motivarea cererii, intimata a arătat că petenta dorește diminuarea, până la zero, a onorariului executorului judecătoresc.

Diminuarea onorariului executorului judecătoresc nu poate fi discutată, conform prevederilor legale, doar într-o singură situație, aceea prevăzută de art. 371 alin 2, Cod Procedura Civilă

Dispozițiile Vechiului Cod de Procedura Civilă care se referă la reducerea cheltuielilor de executare silită sunt dedicate cenzurării cheltuielilor aferente onorariului avocaților precum și al experților numiți în cadrul procedurii de executare silită și nu al onorariului executorului judecătoresc, dacă acesta este stabilit potrivit legii.

Potrivit art. 274, Vechiul Cod de Procedura Civilă judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.”

Onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, reprezintă o cheltuială de executare silită și nu poate fi privit distinct față de celelalte cheltuieli ocazionate de procedura execuțională.

Pe această cale, intimata a mai arătat că onorariul executorului judecătoresc P. E. se circumscrie în limita admisă de Legea 188/2006 și mai exact în limita impusă de OMJ 2550/2006, actualizat prin Ordinul 2561/2012.

Instanță de judecată poate micșora doar onorariile avocaților iar pe cele ale executorilor judecătorești le poate doar cenzura și diminua numai în măsura în care s-ar depăși pragul maxim valoric prevăzut în normele imperative amintite mai sus.

În speța de față, deși contestatoarea se considera lezata în drepturile sale, primordial este respectarea prevederilor legale iar nu interesul personal al său, idee susținuta în doctrina prin care s-a arătat că interesul personal impus de lege nu poate fi identificat cu interesul general al respectării legii.

Deși contestatoarea susține că în dosarul de executare silită au fost încălcate anumite norme de drept, în fapt distribuirea sumelor s-a realizat respectând întocmai prevederile codului de procedura civilă, singurul presupus atins fiind interesul personal al creditorului ipotecar, care nu poate fi mai presus de interesul legii.

În ceea ce privește interesul personal al contestatoarei, acesta este evident de a maximiza sumele obținute și de a “înlătura” orice alt creditor, invocând o situație ce nu ține strict de executare silită, și anume ca suma obținută din vânzarea imobilului nu-i acoperă întreaga să creanța.

Birourile executorilor judecătorești se autofinanțează, toate cheltuielile aferente sediului, arhivei, personalului fiind acoperite din onorariile încasate din activitatea de executare silită. Atât timp cât executorul judecătoresc este obligat să instrumenteze orice dosar execuțional, fără a-l putea obliga pe creditor să avanseze cheltuielile aferente, este evident că logica urmărită de legiuitor este aceea ca onorariul executorului să nu poată fi diminuat sau eliminat, prin simpla voința a debitorului sau creditorului.

Conform dispozițiilor Legii 188/2000, republicata, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii stabilite de ministrul justiției prin ordin, deoarece birourile executorilor judecătorești se autofinanțează. au unul sau mai mulți secretari angajați și personal auxiliar de specialitate, conf. legii, etc.

Legea 188/2000, republicata, prevede că nu se poate condiționa punerea în executare a hotărârii judecătorești de plată anticipată a onorariului, dar nu prevede faptul ca executarea silită se face fără recuperarea onorariului stabilit, așa cum contestatoarea considera.

Onorariul executorului judecătoresc reprezintă o parte integrantă a cheltuielilor de executare silită, neputând fi împărțit în funcție de rangul creditorului.

Actele executorului judecătoresc sunt efectuate în interesul comun al creditorilor, întrucât numai ca urmare a efectuării acestora, se pot distribui sumele obținute prin executarea silită.

Nu are relevanță juridică dacă sumele obținute prin executare silită îndestulează doar unul, doar o parte din creditori sau chiar pe toți creditorii mai puțin unul, relevanță are faptul că prin demersurile efectuate de executorul judecătoresc exista posibilitatea de a se recupera sume din averea debitorului.

per a contrario, dacă nu s-ar efectua niciun demers, nu s-ar recupera sume nici măcar pentru creditorul ipotecar și implicit pentru niciun alt creditor.

D. urmare, nu se poate susține faptul că doar unele cheltuieli de executare silită sunt efectuate în interesul comun al creditorilor și altele nu, întrucât demersurile efectuate în dosarul execuțional nu au alt scop decât acela de a recupera sume, indiferent de ordinea de distribuire. Evident, sumele se vor distribui conform ordinii de preferința stabilite de prevederile art. 864, Cod Procedura Civilă.

Onorariile executorilor judecătorești sunt asimilate și fac parte din categoria taxelor judiciare de timbru, care nu pot fi cenzurate pe calea contestației la executare silită.

Onorariile executorilor judecătorești constituie venituri directe la bugetul Ministerului Justiției, așa cum rezultă din prevederile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Potrivit Legii nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru și timbrului judiciar.

Intimata afirmă că este mai aproape de natura taxei de timbru caracterizarea acesteia ca o necesitate publică pentru stat, care și-a asumat obligația de a înfăptui justiția și care, în îndeplinirea acestei funcții, înregistrează o . cheltuieli ce urmează a fi acoperite în parte și prin contribuția celor care apelează la sistemul judiciar. Aceeași calificare rezultă și din deciziile Curții Constituționale, care a soluționat mai multe excepții de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru. Nevoia de resurse a statului de a organiza serviciul public al justiției reprezintă cheia care împacă obligativitatea suportării taxelor judiciare cu principiul liberului acces la justiție. Ambele sunt cunoscute și aplicate în mai toate statele europene.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și sunt obligatorii, neputând fi modificate în cadrul procesual civil.

Neîndeplinirea obligației de plată a taxelor judiciare atrage nulitatea cererii, nulitate care a fost calificată ca fiind absolută și necondiționată de vătămare, legislația actuală confirmând aceste constante. Tot în mod tradițional, se afirmă că excepția nulității, în cazul neplății taxelor judiciare de timbru, începe printr-un caracter dilatoriu, în sensul că instanța pune mai întâi în vedere achitarea acesteia, iar numai ulterior, în caz de neconformare, capătă un caracter peremptoriu. În Legea nr. 146/1997, regula aceasta își găsea temeiul în art. 20 alin. (2) și (3) [61].

Corespondența acestui articol s-a păstrat și în prevederile Noului Cod de Procedura Civilă, care menționează în art. 451 lit. 4 Cod procedură civilă că nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Cu toate acestea, aplicând prevederile art. 39 alin 1 din Legea nr. 188/2000, contestatoarea putea obține reducerea onorariului executorului judecătoresc prin aplicarea principiului reducerii taxei de timbru, conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997.

Așadar, interpretarea contestatoarei de reducere a onorariului stabilit prin proces verbal de către un alt executor J. nu poate fi primită în considerarea faptului că (i) aceste sume fac parte din categoria veniturilor la bugetul de stat, asimilate taxelor judiciare de timbru și (ii) prevederile Codului de procedură civilă (art. 451 alin. 4) nu permit reducerea cheltuielilor reprezentând taxe judiciare de timbru.

În concluzie, din coroborarea textelor de lege menționate în paragrafele anterioare reiese foarte clar că diminuarea onorariului executorului judecătoresc nu poate fi dispusă de către instanță decât în două situații expres prevăzute de codul de procedura civilă, și anume: a) onorariul este stabilit în afara cadrului legal sau(b) excepția prevăzută de art. 669, C., referitoare la executarea creanței de bună voie de către debitor, dar și că onorariul executorului judecătoresc face parte din categoria taxelor judiciare de timbru, care nu pot fi cenzurate pe calea contestației la executare silită.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 raportate la art. 622-913 Cod de Procedură Civilă.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de contestatoare și de intimații S. C. Profesionala de Executori Judecătorești D., Cosoreanu&Asociatii și S. Civilă Profesională de Executori Judecatoresti I., S. și P..

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P. ” prin cererea atașată la fila 24 dosar, instanța apreciază că biroul executorului judecătoresc menționat are calitate procesuală în prezenta cauză, având în vedere că prin acțiunea introductivă se solicită obligarea sa la refacerea procesului verbal de distribuire.

Prin urmare, instanța va respinge excepția, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Împotriva debitorilor R. N. și R. V. C. R. s-a început executarea silită de către creditoarea Piraues B. România SA în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._33937/23.07.2008, fiind constituit în acest scop dosarul de executare nr. 155MI/2012 de către S. Civilă Profesională ”I., Ș. și P. ”.

Conform extrasului de carte funciară atașat la fila 343 dosar cu privire la imobilul situat în București sector 6, Calea Giulești nr. 15, asupra căruia s-a început executarea silită în dosarul de executare mai sus menționat, este înscris în cartea funciară un drept de ipotecă în favoarea contestatoarei B. T. SA Cluj N. Sucursala Marriot.

Prin urmare, întrucât contestatoarea este titulara unui drept real cu privire la imobilul urmărit silit, aceasta a formulat cerere de înscriere la masa credală cu suma de 353.660,39 euro (fila 260) în baza contractului de credit nr. 428/1.04.2008, garantat cu imobilul mai sus menționat.

Prin încheierea pronunțată la data de 18.03.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București s-a admis cererea formulată de creditoarea PIRAEUS B. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu debitorii E. J. I. M. D., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 3, ., ., R. V. C. R., R. N. și E. J. P. E., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 3, ., ., dispunându-se conexarea dosarului de executare silită nr.42EP/2013 instrumentat de executorul judecătoresc P. E. la dosarul de executare silită nr.155MI/2012 instrumentat de executor judecătoresc I. M. - D.. Totodată, au fost menținute cheltuielile de executare silită efectuate până la conexare de executorul judecătoresc P. E. în dosarul de executare silită nr. 42EP/2013 și s-a dispus trimiterea dosarelor de executare conexate la executorul judecătoresc I. M. – D..

Prin procesul verbal întocmit la 24.04.2015 de S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P. ” în dosarul de executare nr. 155MI/2012, contestat în prezenta cauză, a fost distribuită suma totală de 313.472,09 lei, recuperată în cadrul executării silite, după cum urmează: suma de 17.290,83 lei a fost distribuită către S. Civilă Profesională ”I., Ș. și P. ” pentru stingerea cheltuielilor de executare din dosarul de executare nr. 155 MI/2012, suma de 5.008,03 lei a fost distribuită către S..C.P.E.J D., C. &Asociații, pentru stingerea cheltuielilor de executare în dosarul de executare nr. 1715/2013, suma de 164.830,37 lei a fost distribuită către executorul judecătoresc E. P. pentru stingerea cheltuielilor de executare din dosarul de executare nr. 42/2013, iar suma de 126.036, 89 lei a fost distribuită către B. T. SA Cluj N. pentru stingerea parțială a creanței cu care s-a înscris la masa credală.

Prin cererea de față se contestă de către B. T. SA Cluj N. Sucursala Marriot distribuirea sumei de 164.830,37 lei către executorul judecătoresc E. P. și a sumei de 5.008,03 lei către S..C.P.E.J D., C. &Asociații, precum și cuantumul cheltuielilor de executare în sumă de 17.290,83 lei ( distribuită către S. Civilă Profesională ”I., Ș. și P.).

Analizând prezenta contestație prin prisma motivelor pe care se întemeiază, instanța reține că, potrivit art. 563Cprciv., în cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel:

a) creanțele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, precum și orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor;

b) creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății;

c) creanțele rezultând din obligația de întreținere, alocații pentru copii sau obligația de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

d) creanțele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale;

e) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prin fapte ilicite;

g) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum și din chirii sau arenzi;

h) creanțele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creanțe.

În cazul creanțelor care au aceeași ordine de preferință, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporțional cu creanța fiecăruia.

Potrivit art. 564 din același act normativ dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă(ca în cazul de față) sau alte drepturi de preferință conservate, în condițiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).

În speță, se constată că distribuirea sumei de 5.008,03 lei către S..C.P.E.J D., C. & Asociații înaintea creanței deținute de contestatoare s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale mai sus enunțate. În acest sens instanța reține că titlul executoriu prezentat de S..C.P.E.J D., C. & Asociații, respectiv procesul verbal încheiat la data de 10.02.2015, a fost emis în alt dosar de executare (1715/2012) decât cel în care s-a realizat distribuirea sumelor rezultate din executarea silită (155 MI/2012). Prin urmare, creanța atestată de procesul verbal încheiat la 10.02.2015 în dosarul de executare nr. 1715/2012 nu avea preferință față de creanța deținută de contestatoare, întrucât suma de 5.008,03 lei nu reprezintă cheltuieli de executare în dosarul de executare nr.155 MI/2012. Or, art. 563 al. 1 lit a Cprciv are în vedere cheltuielile de executare silită efectuate în dosarul în care se procedează la distribuirea sumei rezultate din executare, și nu în alte dosare de executare, neavând nicio relevanță faptul că aceste cheltuieli privesc imobilul ce a fost urmărit silit și în dosarul nr. 155 MI/2012, câtă vreme dosarul de executare nr. 1715/2012 nu a fost conexat la dosarul de executare nr. 155 MI/2012.

În ceea ce privește suma de 164.830,37 lei, instanța consideră că distribuirea acesteia către executorul judecătoresc E. P. s-a făcut cu respectarea ordinii de preferință instituită de art. 563 și 564 Cprciv. În acest sens se reține că prin încheierea pronunțată la data de 18.03.2015 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București s-a dispus conexarea dosarului de executare silită nr.42EP/2013, instrumentat de executorul judecătoresc P. E., la dosarul de executare silită nr.155MI/2012, iar instanța a menținut cheltuielile de executare silită efectuate până la conexare de executorul judecătoresc P. E. în dosarul de executare silită nr. 42EP/2013. Așadar, instanța a statuat că executorului judecătoresc P. E. i se cuvin cheltuielile de executare silită efectuate până la conexare, individualizate în procesul verbal din 18.06.2013, astfel că acesta era îndreptățit să facă demersuri în vederea recuperării sumei de 163.993,78 lei (pentru care s-a emis procesul verbal indicat de instanță) în dosarul de executare nr. 155MI/2012 . Ulterior, respectiv la data de 23.04.2015, executorul a emis și un proces verbal de cheltuieli actualizat, prin care a stabilit cuantumul total al cheltuielilor de executare ca fiind de 164.830,37 lei. Prin cererea de față nu se contestă acest din urmă proces verbal, ci se invocă doar faptul că s-a distribuit în mod greșit suma menționată în condițiile în care executorul judecătoresc E. P. nu a instrumentat dosarul nr. 155MI/2012. Cum instanța nu poate analiza actul de executare contestat (procesul verbal de distribuire sume) decât prin prisma motivelor ce au fost invocate, aceasta neputând depăși limitele stabilite de reclamant, se va reține, față de toate cele arătate anterior, că în mod corect cheltuielile de executare din dosarul nr.42EP au fost distribuite înaintea creanței deținută de contestatoare.

Referitor la cheltuielile de executare în sumă de 17.290,83 lei, instanța reține că se solicită de către contestatoare doar reducerea lor, motivat de faptul că nu se justifică cuantumul acestora. Instanța consideră că, întrucât prezenta contestație este întemeiată pe prevederile art. 570 Cprciv și este îndreptată doar împotriva procesului verbal de distribuire/eliberare sume rezultate din executarea silită imobiliară, nu pot fi analizate pe această cale decât motive ce privesc modul de distribuire a sumelor rezultate din executare, cum ar fi dacă s-a respectat ordinea de preferință instituită de art. 563 și 564 Cprciv. În această ordine de idei, în opinia instanței, cuantumul cheltuielilor de executare poate/ putea fi contestat doar pe calea unei contestații la executare îndreptată împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. În acest sens sunt și dispozițiile art. 570 al 2 Cprciv care prevăd că cererea întemeiată pe acest articol se formulează de cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare.

Instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea executorului la refacerea procesului verbal de distribuire, având în vedere că în speță nu s-a dovedit un refuz al executorului de a-și îndeplini obligațiile ce-i revin. De altfel prezenta contestație a fost formulată împotriva procesului verbal de distribuire/eliberare sume, și nu împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare.

Pentru motivele mai sus arătate, instanța va admite doar în parte prezenta contestație, urmând a dispune anularea procesului verbalde distribuire/eliberare sume rezultate din executare silită imobiliară întocmit la 24.04.2015 de S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P.” doar în ceea ce privește suma de 5.008,03 lei distribuită către S..C.P.E.J D., C. & Asociații.

Cu privire la taxa de timbru, instanța reține că, în conformitate cu art.45 al.1 lit f rap. la art. 45 al.2 din OUG 80/2013,când contestația la executare a fost admisă în parte sumele achitate cu acest titlu se restituie, la cererea petiționarului, proporțional cu admiterea contestației.

Cum în cazul de față contestația va fi admisă doar în ceea ce privește suma de 5.008,03 lei, față prevederile art.45 al.2 din OUG 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 355,40 lei reprezentând taxă de timbru corespunzătoare pretențiilor admise.

Întrucat contestatoarea nu a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.171¹ Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe aceasta la plata către S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P.” a sumei de 592,60 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită (f.26).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății C. Profesionale de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P. ”, ca neîntemeiată.

Admite în parte contestația formulată de contestatoarea B. T. SA Cluj- Sucursala București Marriot, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2007, având CUI_, cu sediul în București, sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 108-112, . sediul ales in București, ., SECTOR 3, în contradictoriu cu intimații R. N., având CNP_, R. V. C. R.,având CNP_, ambii domiciliați în București, .. 6B, ., ., sector 2, Piraeus B. Romania SA,înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în, București, .. 29-31, sector 1, B. SA,înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în, București, .. 6A, sector 2, Executorul J. E. P., cu sediul în, București, .. 3, ., ., sector 4, B. C. V. și E. A. D.,București, ., nr. 39, ., ., sector 3, S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P., cu sediul în București, .. 3, ., ., sector 4.

Dispune anularea în parte a procesului verbal nr. 155 MI întocmit la 24.04.2015 de S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P.” în dosarul nr. 155 MI/2012, respectiv doar în ceea ce privește suma de 5.008,03 lei distribuită către S..C.P.E.J D., C. & Asociații.

Respinge capătul de cerere privind obligarea executorului la refacerea acestuia, ca neîntemeiat.

Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 355,40 lei reprezentând taxă de timbru .

Obligă contestatoarea la plata către S. Civilă Profesională de Executori Judecătorești ”I., Ș. și P.” a sumei de 592,60 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi 2.07.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

RED.AG/Thred.JA/8 ex/24.07. 2015

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5450/2015. Judecătoria...		Obligaţie de a face. Sentința nr. 5455/2015. Judecătoria... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 5449/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 5449/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI