Contestaţie la executare. Sentința nr. 5456/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5456/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5456/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5456
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T.-D. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul P. F.-G. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, la ordine, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 30.06.2015, prin poștă, s-a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că nu s-a depus dosarul de executare, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției netimbrării cererii.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 03.06.2015, sub numărul_, contestatorul P. F. – G., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea tuturor actelor de executare și a executării silite însăși; anularea încheierii de încuviințare a executării și suspendarea executării silite. Totodată, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației în fapt contestatorul a arătat că la data de 20.05.2015, a primit de la executorul judecătoresc T. B. O., o somație prin care i-se punea în vedere ca în termen de 1 zi de ia primirea somației și a titlurilor executorii să achite intimatei suma de 28 Euro, plus cheltuieli de executare în cuantum de 302,98 lei. Anexat somației contestatorul a arătat că a primit un proces verbal de constatare a contravenției emis de către intimată, . nr._/22.02.2012, prin care era sancționat pentru fapta de a fi circulat fără a deține rovinieta valabilă în data de 30.08.2011, acesta fiind titlul executoriu în baza căruia este executat silit. În acest sens, contestatorul a învederat instanței faptul că executarea silită este prescrisa, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că sancțiunea pentru fapta pretins săvârșita la 30.08.2011 i-a fost aplicată și comunicata abia la data de 20.05.2015. odată cu somația pentru executarea silită, la aproape 3 ani și trei luni de la aplicarea sancțiunii.
De asemenea, contestatorul a considerat că, dată fiind nulitatea absolută a dovezii de comunicare cât și faptul că în mod real contestatorul nu a primit niciodată comunicarea procesului-verbal în temeiul căruia este executat și că procesul –verbal i-a fost comunicat în mult mai mult de o lună de la data aplicării sancțiunii, au fost încălcate dispozițiilor art. 14 din OG 2/2001. În plus a mai invocat și dispozițiile art. art. 706 alin. (2) din Codul de procedura civilă, în sensul că termenul de prescripție de o lună în materie contravențională este special, derogatoriu față de termenul de drept comun (reprezentat de art. 705 din Codul de procedura civilă) și este aplicabil în cauză față de lipsa comunicării procesului verbal în interiorul său. De asemenea a arătat că executarea silită este efectuată în temeiul unui înscris care nu este titlu executoriu. Dată fiind lipsa comunicării procesului verbal, acesta nu a dobândit caracterul de titlu executoriu, pe care îl dobândește numai prin lipsa plângerii în termenul de 15 zile de la comunicare, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din OG 2/2001. În acest sens, contestatorul a mai invocat dispozițiile art. 632 din Codul de procedura civilă și art. 37 din OG 2/2001.
Totodată, față de faptul că procesul verbal poate deveni titlu executoriu numai prin expirarea termenului de 15 zile fără ca acesta să fi fost atacat, contestatorul a apreciat că executorul judecătoresc - ca și instanță de executare – este dator să manifeste o atenție sporită atunci când cercetează comunicarea acestuia, întrucât numai de la comunicarea efectuată în mod legal curge termenul de 15 zile a cărui expirare marchează devenirea acestuia titlu executoriu. În acest sens a arătat că, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției se efectuează în conformitate cu dispozițiile art. 19 și 27 din OG 2/2001, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, afișare ce se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar din aceleași act normativ dispozițiile OG 2/2001 se completează cu dispozițiile Codului de procedura Civilă. Având în vedere acest aspect precum și Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10 din 10 iunie 2013, art.27 teza I raportat la art.14 alin (1), art. 25 alin. (2) și art.31 alin (1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenților, cu modificările și completările ulterioare, contestatorul a învederat instanței faptul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul contravenientului, este subsidiara comunicării prin poștă, cu aviz de primire. În acest sens a arătat că intimata nu a încercat comunicarea procesului verbal nr._/31.01.2012 prin poștă, cu aviz de primire, astfel ca procedând direct la comunicarea actului sancționator prin afișare la fostul domiciliul al petentei, intimata nu a procedat la o comunicare legală, contestatorul neprimind un proces-verbal și lipsind mențiunile referitoare la datele personale ale unui martor.
De asemenea, contestatorul a arătat că procesul - verbal i-a fost comunicat, în realitate o dată cu somația de executare, ceea ce a considerat că face ca acesta să nu constituie titlu executoriu întrucât nu a expirat termenul de 15 zile de la comunicarea sa. Totodată, având în vedere aceste nelegalități ale executării silite, contestatorul a apreciat că aceasta este nulă în condițiile art. 703 raportat la 174 și următoarele din Codul de procedura civilă. În aceste condiții, a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite ca nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedura civilă. în acest sens a invocat dispozițiile art. 711 alin. (3) din Codul de procedura civilă și art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedura civilă. În plus, a precizat că intimata, potrivit statului ei lor nu poate aplica amenzi, acestea având numai calitatea de agenți constatatori. Totodată, a considerat că procesul verbal nu constituie titlu executoriu întrucât acesta nu i-a fost comunicat în termenul de o lună prevăzut de art. 14 din OG 2/2001, iar la data emiterii încheierii de încuviințare nu îmi fusese comunicat legal, pentru a putea fi considerat că ar constitui titlu executoriu.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să admită contestația la executare și să dispună anularea tuturor actelor de executare, a proceselor verbale de contravenție, a încheierii de încuviințare a executării silite și a executării silite însăși, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei și onorariu de avocat. De asemenea a arătat că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. În acest sens a învederat instanței faptul că, deși în subsolul Procesului verbal se face referire la faptul că acest document ar fi electronic, în tot cuprinsul OG 2/2001 nu exista nici o referire la aceasta modalitate de întocmire electronică a proceselor verbale de contravenție, precum și faptul că temeiul legal invocat de către pârâtă este unul foarte fără indicarea precisă a articolului/alineatului care i-ar permite acesteia să semneze un astfel de document, fiind în mod intenționat făcută astfel încât să dea impresia unei legalități. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
Pe de altă parte, contestatorul a învederat instanței faptul că la data de 15.01.2010, a vândut autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , numitului V. lonut, fiind totodată radiat din evidenta Serviciului Public Finanțe Publice Locale Sector 6. La rândul său, numitul V. lonuț a vândut autoturismul numitului P. C. L., însă, față de faptul că, contestatorul nu a întreprins demersurile în vederea radierii din circulație a vehiculului menționat, se poate ca la data faptei reținută în procesul-verbal, contractul de vânzare-cumpărare era opozabil terților, conform - art. 14, 19, 27 și 37 din OG 2/2001, art. 10 din OG 15/2002, art. 665, 706 și 711 din Codul de procedura civilă, Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10 din 10 iunie 2013.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14, 19, 27 și 37 din OG 2/2001, art. 10 din OG 15/2002, art. 665, 706 și 711 din Codul de procedura civilă, Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10 din 10 iunie 2013.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: înștiințare, somație, încheierea pronunțata în dosarul de executare nr. 791/2015 din data de 26.02.2015, încheierea din data de 06.05.2015, încheierea din data de 17.02.2015, proces- verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.06.2015, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI a solicitat instanței să dispună: admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestator, ca nefondată; respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu PVCC . nr._/22.02.2012 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala și netemeinica. În fine, intimata a solicitat instanței să dispună menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În motivarea întâmpinării intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu. În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu altul decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică - pentru desființarea lui. Prin urmare, a apreciat că motivele invocate de către contestator constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, a arătat că atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecata să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712, alin. 2 NCPC, să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării silite formulată de către contestator, apreciind că nu se impune ordonarea acestei măsuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, și nici nu se creează o pagubă iminenta care nu se poate repara. Mai mult, a învederat instanței de judecată faptul că de la data comunicării procesului –verbal de contravenție și până la data demarării procedurii executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC .
În plus, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că a dat dovada nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă, așteptând ca partea contestatoare să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu. Mai mult decât atât, a arătat că, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama contestatorului a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deținând un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat. În acest sens a precizat că cel lezat și prejudiciat este însuși creditorul și nicidecum debitorul care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale. De asemenea, intimata a solicitat instanței să constate faptul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării. În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată de către contestator ca nefondată.
Tot cu privire la fondul cauzei, intimata a învederat instanței faptul că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 30,08.2011 ora 17:12, pe DN1, Romanești, județul Prahova, vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând contestatorului a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. În plus, a invocat dispozițiile art. 8, alin. 1 și alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 în baza căruia a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză. În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data întocmirii.
Astfel, intimata a arătat că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 30.08.2011 și data emiterii procesului - verbal de contravenție, nu depășește termenul de 6 luni, iar comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr.2/2001, în data de 12.03.2012, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent, și depusă în termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC și a precizat că datele pe care acesta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvarsirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului - verbal de contravenție în cauza în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV. În aceste condiții, a apreciat că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
De asemenea, intimata a considerat că afirmațiile contestatorului prin care susține faptul că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale sunt total eronate, întrucât dispozițiile art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu au aplicabilitatea în speța, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii. Mai mult decât atât, a învederat instanței faptul că de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data demarării procedurii executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC și art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În această situație, intimata a considerat că a dat dovada nu numai de bună-credința, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu. În plus, a arătat că prin încheierea din data de 17.02.2015 instanța de executare a dispus cu formula executorie a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/22.02.2012, invocând în acest sens dispozițiile art. 6401 alin. 1 NCPC în baza cărora, în mod legal și temeinic, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză, respectiv procesul – verbal anterior menționat. A mai apreciat că în situația în care instanța de executare constata faptul ca titlu executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi dispus investirea sa cu formula executorie și nu ar fi ordonat punerea în executare.
În ceea ce privește aspectele legate de transmiterea dreptului de proprietate al autoturismului în cauză, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că în speța de fata executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. În acest sens intimata a arătat că procesul - verbal de constatare a contravenției contestat, întocmit pentru circulația vehiculului cu nr. de înmatriculare_ pe rețeaua de drumuri naționale din România fără rovinieta valabilă, a fost emis pe numele contestatorului întrucât, la data săvârșirii contravenției, figura ca deținător al acestuia în baza de date a DRPCIV.
De asemenea, a precizat că datele de identificare ale contravenientului sunt datele pe care acesta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului - verbal de contravenție în cauza în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV. În acest sens intimata a invocat dispozițiile art. 2. alin. (1) și alin. (2) din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 24, alin.2, litera d) din același act normativ și art. 12, alin. (2) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la aceste dispoziții, intimata a considerat că faptul că, în cazul de față, cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligația înscrierii autovehiculului în evidentele MAI și nici vânzătorul nu a urmărit îndeplinirea acestei obligații, aceste aspecte nu îl absolvă pe vânzător de obligația instituită prin titlul executoriu. Mai mult decât atât, a învederat instanței faptul că contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, atât posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, cât și posibilitatea formulării unei acțiuni civile împotriva cumpărătorului prin care să solicite instanței de judecată, în temeiul art. 998 -999 Cod Civil, obligarea cumpărătorului la plata contravalorii amenzii și a tarifului de despăgubire datorat în baza procesului - verbal de contravenție în cauză, ca urmare a neîndeplinirii de către cumpărător a înmatriculării pe numele său a autovehiculului în cauză, în evidențele MAI. Acesta nu a apelat la aceste căi procesuale și prin urmare a apreciat că până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie, iar contestatorul are față de intimată calitatea de debitor.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator, intimata a apreciat că acestea sunt nefondate, invocând dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, a arătat că partea contestatoare a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, însă nu a apelat la această cale procesuală și prin urmare până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie. Față de acest aspect, intimata a solicitat instanței de judecata să ia act de faptul că în speța de fata executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept ale fondului dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu vot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lor. Așadar, intimata a apreciat că motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de întocmirea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie ridicate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC. În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecata să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin.2 NCPC și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001. Prin urmare,a arătat că atât timp cât procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestuia, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Cu privire la invocarea dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de către ICCJ, având în vedere dispozițiile art. 27 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, intimata a învederat instanței faptul că contravenția continua poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea. Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane. Contravenția continua este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale. Instituția contravenției continue are o importanță relevanță în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale. A mai apreciat că aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând în acest sens Decizia nr. 2570/18.04.2005, precum și dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la cele învederate, intimata a apreciat că în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederam instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiara. Prin urmare, rezulta că cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza 1 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferința între ele (din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției “sau” conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă).
Pe cale de consecința, a arătat că efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (de la data publicării acesteia în ML Of.), de către autoritățile implicate în activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, acestea trebuind să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabile să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind să fie, în același timp, accesibilă. Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua, astfel cum este definită și reglementata de OG nr. 15/2002, precum și ca legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
În lumina celor expuse, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ. Prin urmare, a apreciat că aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale. Aceasta fiind situația de fapt, intimata a solicitat instanței să constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv și, pe cale de consecință, să dispună respingerea contestației la executare, ca nelegala și netemeinica, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: titlul executoriu - PVCC . nr._/22.02.2012; dovada comunicării procesului - verbal contestat.
La data de 09.07.2015 B. T. B. O. a depus la dosarul cauzei dosarul de executre nr. 791/2015, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
În temeiul art. 137 alin. 1 C.p.c. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța va analiza cu prioritate excepția netimbrării invocată din oficiu de către instanță:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin. 3 din aceeași lege, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Instanța constată că prin rezoluția de primire a cererii (fila 17), contestatorului i-a fost pusă în vedere obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 84,31 lei, reclamantul fiind citat cu această mențiune (fila 18).
Având în vedere că până la termenul din 02.07.2015, contestatorul nu a plătit taxa de timbru, instanța urmează să admită excepția netimbrării cererii și să anuleze cererea ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării cererii.
Anulează cererea formulată de contestatorul P. F. – G., cu domiciliul în București, ., sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în cu sediul în București, .. 401A, sector 6,înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_, ca netimbrată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. TDIL/ Tehnored. PAS
4 ex/ 12.08.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5467/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5457/2015. Judecătoria... → |
|---|
