Contestaţie la executare. Sentința nr. 7472/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7472/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 7472/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7472
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect contestație la executare/suspendare a executării silite, privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați „B. Ș. C. și D. N.” și D. M..
La apelul nominal efectuat în ședința publică s-a prezentat contestatoarea, prin consilier juridic R. R., lipsind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina a fost suspendată la data de 19.01.2015, termenul de astăzi fiind acordat pentru discutarea repunerii pe rol.
Instanța pune în discuție repunerea pe rol a cauzei.
Contestatoarea, prin consilier, arată că este de acord.
În temeiul dispozițiilor art. 415 Cod procedură civilă, având în vedere că motivele care au dus la suspendarea judecății nu mai subzistă, instanța dispune repunerea cauzei pe rol.
Instanța invocă excepția litispendenței și pune astfel în discuție reunirea dosarului nr._ înapoi la dosarul nr._ .
Contestatoarea, prin consilier, învederează că este de acord.
Față de calificarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție cererii disjunse, ce face obiectul dosarului nr._, instanța reține că soluționarea distinctă a celor două dosare nu se mai justifică, astfel încât admite excepția litispendenței, invocată din oficiu, și dispune în consecință reunirea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. E. Judecătorești Asociați „B. Ș. C. și D. N.”.
Contestatoarea, prin consilier, arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța reține excepția în pronunțare.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de suspendare a executării silite.
Contestatoarea, prin consilier, solicită admiterea cererii de suspendare a executării silite.
Instanța reține în pronunțare cererea de suspendare a executării silite și acordă cuvântul pe probe.
Contestatoarea, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de intimatul D. M..
Apreciind că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează contestatoarei și intimatului D. M..
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru concluzii pe fond cât și pe cererea formulată de executor, cu privire la cheltuielile de transmitere a copiei dosarului de executare silită.
Contestatoarea, prin consilier, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost motivată în scris și anularea actelor de executare emise de către executor. Nu se opune cererii executorului în ce privește achitarea cheltuielilor de transmitere a copiei dosarului de executare silită. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014, sub nr._, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați „B. Ș. C. și D. N.” și D. M., suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse în dosarul execuțional 1270/2014.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 2514/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. M., s-a dispus anularea deciziei de pensionare emise de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale. În perioada 2010-2013 s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare, în pensii de asigurări sociale. În prima etapă recalcularea pensiilor s-a produs într-o perioadă de 5 luni. Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001. Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011, iar în majoritatea cazurilor, începând cu luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării. În etapa a doua desfășurată începând cu luna februarie 2011, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv pensiile ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești. Începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 230/2010, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr. 164/2001. A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr. 241/2013, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, calculat potrivit Legii nr. 164/2001. Astfel, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010, începând cu luna februarie 2011 până în luna decembrie 2011, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011. Prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale a obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001. Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare prevederile OUG nr. 1/2011, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001. Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, ÎCCJ s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10.06.2013. Potrivit acestei decizii, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit sunt supuse revizuirii și pensiile ce au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri. Soluția pronunțată de ÎCCJ este aplicabilă, mutatis mutandis și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010. De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10.06.2013 la situația pensiilor militare de serviciu recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a – b din Legea nr. 119/2010 a fost evidențiată și de Curtea Constituțională în motivarea Deciziei nr. 323 din 10.06.2014. Prin aplicarea actelor normative menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată, așa cum de fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2514/18.09.2011. Prin punerea în aplicare a sentinței civile nr. 2514/18.09.2011 reclamantul încearcă de fapt să înlăture aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011, invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul B. E. Judecătorești Asociați „B. Ș. C. și D. N.” a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Intimatul D. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, contestatoarea afirmă în mod absolut tendențios și fără temei legal că prin hotărârea pronunțată instanța de judecată a vizat aplicabilitatea Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010. Temeiul legal al sentinței civile nr. 2514/2012 nu este Legea nr. 164/2001, așa cum sugerează C. de P. Sectorială a MApN și instanța nu a judecat dacă Legea nr. 119/2010, respectiv Legea nr. 164/2001 sunt aplicabile sau nu, ci faptul că MApN prin C. de P. Sectorială a încălcat Legea nr. 554/2004. Așadar reclamantul a inventat un temei legal care nu există. Pe de altă parte durata suspendării este infinită întrucât decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a ÎCCJ a suspendat definitiv HG nr. 735/2010. De asemenea decizia civilă nr. 38/07.01.2004 a ÎCCJ are ca temei legal art. 2 alin. 1 lit. s și art. 14 din Legea nr. 554/2004, temei legal care este de asemenea în vigoare, deci subzistă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului D. M., prin care a arătat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a MApN o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile OUG nr. 1/2011, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001. Prin aplicarea actelor normative mai susmenționate, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum în fapt a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2514/18.09.2012. Prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2514/18.09.2012, s-a înlătura aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2001.
Contestatoarea a formulat de asemenea răspuns la întâmpinarea intimatului B. „B. Ș. C. și D. N.”, prin care a arătat că acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză având în vedere că a emis somația de plată și a întreprins toate demersurile necesare punerii în executare a sentinței civile nr. 2514/18.09.2011 a Tribunalului Argeș.
La termenul de judecată din data de 19.01.2015, contestatoarea a arătat că a învestit instanța de judecată și cu o contestație la titlu, astfel încât instanța a dispus disjungerea capătului de cerere respectiv, fiind format dosarul cu numărul_, pe care l-a declinat către Tribunalul Argeș – Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
În aceeași ședință, instanța a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului declinat, nr._ .
Prin sentința civilă nr. 803/01.04.2015, Tribunalul Argeș - Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și-a declinat competența de soluționare cu privire la dosarul nr._ în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin decizia nr. 1400/20.05.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei disjunse, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La termenul de judecată din data de 05.10.2015, instanța a dispus reunirea dosarului disjuns, nr._ la dosarul inițial, nr._ .
La solicitarea instanței, executorul judecătoresc a transmis copia dosarului de executare silită.
Instanța a încuviințat pentru contestatoare și intimatul D. M. proba cu înscrisuri.
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. Asociați „B. Ș. C. și D. N.”, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Instanța constată că executorul nu este parte în raportul execuțional și, chiar și în condițiile în care contestația la executare vizează cheltuielile de executare, având în vedere că în final cheltuielile se suportă de către debitor, executorul tot nu devine parte în acest raport, întrucât acesta realizează doar o activitate de interes public dată în sarcina sa. Prin urmare, executorul judecătoresc nefiind parte în acest raport, nu se justifică în cauza de față calitatea sa procesuală pasivă, motiv pentru care excepția va fi admisă de instanță, iar contestația formulată împotriva acestui intimat va fi respinsă ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul contestației la executare, instanța reține următoarele:
La data de 20.08.2014, intimatul a solicitat B. Asociați „B. Ș. C. și D. N.”, punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat sentința civilă nr. 2514/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind înregistrat și deschis astfel dosarul de executare silită nr. 1270/2014, conform încheierii executorului judecătoresc din data de 20.08.2014.
Prin sentința civilă – titlu executoriu, s-a admis contestația completată, precizată și restrânsă, formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele contestatorului D. M., s-a anulat decizia nr. 8778/16.03.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a anulat decizia nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale și s-a menținut în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului D. M. în baza Legii nr. 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
Prin încheierea pronunțată la data de 09.09.2014, în dosarul nr._/303/2014, Judecătoria Sectorului 6 a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu menționat.
La data de 08.10.2014, executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare nr. 1270/2014, somația prin care a pus în vedere contestatoarei obligația ca în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, privind menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr. 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010 și să achite cheltuielile de executare în sumă de 1.700,14 lei, stabilite de executor prin încheierea din 08.10.2014.
Instanța constată însă că, la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor, sentința civilă ce constituie titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele.
În acest sens, instanța reține că, în baza art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG nr. 735/2010.
Creditorului i se emisese, în baza acestui act normativ, decizia nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale, de recalculare a pensiei.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată decizia nr._/01.01.2011 a Ministerului Apărării Naționale, de recalculare a pensiei, precum și decizia nr. 8778/16.03.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, prin care se respinsese contestația formulată de creditor împotriva deciziei nr._/01.01.2011.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG nr. 1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea nr. 119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că, începând cu data de 01.10.2013, pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
Deși sentința invocată de creditor este pronunțată ulterior adoptării OUG nr. 1/2011, acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, el nefiind reținut în considerentele hotărârii judecătorești (și nici nu avea cum să fie reținut, din moment ce instanța era învestită cu analizarea legalității emiterii unei decizii în baza altui act normativ, Legea 119/2010, iar nu în baza OUG nr. 1/2011).
Pe de altă parte, instanța reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr. 9/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Este adevărat că decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, însă este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG nr. 59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea nr. 119/2010, diferența fiind doar că OUG nr. 1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG nr. 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea nr. 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr. 9/2013, problema de drept ce formează obiectul judecății vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind revizuirea pensiilor prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, în ipoteza în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu și menținerea în plată a acestei pensii.
Î.C.C.J. stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat de altfel și Curtea Constituțională în decizia nr. 215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". Tot astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1.601 /2010, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.
În interpretarea noțiunilor de „putere de lucru judecat” și de „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiului stabilității raporturilor juridice izvorâte din hotărâri judecătorești irevocabile, Înalta Curte a apreciat că prezintă relevanță și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1.286 /2011, în care s-a precizat că „ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului”, astfel încât „cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita”.
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia nr. 9/2013, că prin OUG nr. 1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr. 241/2013, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza OUG nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii nr. 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că „legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție”. Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că „statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă” (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei „baze rezonabile” pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că „reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii” (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea OUG nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii nr. 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii nr. 241/2013) cu putere de lucru judecat.
ÎCCJ a reținut în decizia nr. 9/2013 că poate fi reținută încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul OUG nr. 1/2011 (în speță contestatoarea a invocat plata acestor sume până în decembrie 2011, iar intimatul creditor nu a contestat acest lucru), nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotărâri judecătorești în detrimentul uneia dintre părți, astfel încât practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei) nu este incidentă.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de „bun” numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG nr. 1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare.
Instanța reține însă că adoptarea Legii nr. 241/2013, chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010, nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită, fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, în temeiul art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1270/2014 instrumentat de B. Asociați „B. Ș. C. și D. N.”, urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
În temeiul art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, în condițiile în care a precizat expres că nu solicită cheltuieli de judecată și că este de acord cu admiterea cererii executorului judecătoresc, contestatoarea va suporta cheltuielile de transmitere a copiei dosarului de executare silită în cuantum de 4,9 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J.A. „B. Ș. C. și D. N.”.
Respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu B.E.J.A. „B. Ș. C. și D. N.”, C._, cu sediul în București, .. 17, sector 3, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu intimatul D. M., CNP_, cu domiciliul în Pitești, ., ., ., județul Argeș.
Anulează toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1270/2014 al B.E.J.A. „B. Ș. C. și D. N.”.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata către B.E.J.A. „B. Ș. C. și D. N.” a sumei de 4,9 lei, cheltuieli de transmitere a copiei dosarului de executare silită.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.10.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.BC/5ex./18.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7506/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7503/2015.... → |
|---|
