Plângere contravenţională. Sentința nr. 8472/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8472/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 8472/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8472
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea R. C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător Ormenisanu A.-Florența, cu delegație la dosar, fila 69, și administrator O. I. M., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 23.10.2015 a unei cereri formulate de contestatoare.
Instanța procedează la legitimarea administratorului contestatoarei, O. I. M., care prezintă CI . nr._ CNP_.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea prin apărător solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, să se aibă în vedere indicarea greșită a temeiului de drept, respectiv acel art. 64 din Ordinul ANAF 3729/2011, nu poate fi considerată o simplă eroare materială, întrucât temeiul de drept a fost elementul care a circumscris fapta constatată, respectiv vânzarea mărfurilor societății contestatoare în cadrul contravenționalului și a permis aplicarea sancțiunii, deși se încearcă minimizarea efectului încadrării greșite a temeiului de drept, solicită să se aibă în vedere această eroare, ce este reluată și la paragraful unde trebuia indicat exact articolul pe care se întemeiază sancțiunea, fiind indicat art. 221 indice 3 alin. 2, în la acel articol există o enumerare a literelor a-y, în timpul controlului și în momentul premergător redactării procesului-verbal, reprezentantul legal al societății contestatoare a încercat să le spună că termenul de păstrare a mărfii în depozit a fost respectat și termenul acela este de 24 h, agenții nu l-au luat în seamă, au susținut tot timpul că termenul este de 48 h, reprezentantul societății nu a știut să le indice temeiul de drept și acel ordin, ulterior spre sfârșitul controlului văzând că nu mai are argumente să-i convingă că a procedat legal, s-a resemnat și a semnat procesul-verbal. Solicită să se observe că mențiunea nu formulează obiecțiuni îi aparține tot agentului constatator, reprezentantul societății i s-a spus unde să se semneze, consideră că adus dovezi în susținerea plângerii, factura a fost emisă după expirarea termenului legal de 24 h, factură pe care și agenții constatatori o menționează în cuprinsul procesului-verbal, depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța nr. 116/28.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 31.03.2015, sub nr._, contestatoarea R. C. S.R.L, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._ / 40 din data de 19.03.2015 și, pe cale de consecință, să dispună exonerarea sa de la sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum total de 20.000 lei.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că în data de 19.03.2015, la punctul de lucru al contestatoarei din București, Bld. Timișoara nr. 52, sector 6, s-au prezentat inspectorii D. S. și Lazanu L., pentru a efectua un control inopinat în vederea verificării și confirmării datelor din e-DA (D.) corespunzătoare ARC.15NL_347591/09.03.2015, în jurul orelor 11.15-11.30. În acest sens, contestatoarea a precizat că, având în vedere faptul că în data de 18.03.2015 la ora 10.24 a confirmat ajungerea la destinație a produselor care fac obiectul transportului astfel cum a fost identificat anterior, prin accesarea butonului „Anunța sosirea” în cadrul sistemului EMCS, conform procedurilor legale, termenul de maximum 24 de ore prevăzut de legislația în vigoare pentru păstrarea mărfurilor în vederea verificării a expirat în data de 19.03.2015, Ia ora 10.24. Totodată, a arătat că i-a fost comunicat că scopul controlului inopinat era reprezentat doar verificarea mărfurilor din transportul menționat anterior. Contestatoarea a arătat că a anunțat inspectorii că cu aprox. 30 de minute înainte, aceasta marfă părăsise deja depozitul, fiind vândută în integralitatea să unui client care deținea un spațiu comercial în zona Centrului Vechi al capitalei. Față de faptul că livrarea a fost efectuată atât de rapid, contestatoarea a învederat inspectorilor faptul că accesul cu marfă pentru clientul zona Centrul Vechi, este supus unor restricții orare, astfel ca livrarea a fost realizată foarte repede, un motiv în plus fiind și insistențele clientului, deoarece transportul extern al mărfurilor respective întârziase deja o zi, iar posibilitățile de recepție ale acestuia erau limitate doar la ziua respectivă.
În acest context, contestatoarea a arătat că mărfurile au fost livrate imediat după expirarea celor 24 de ore, conform Facturii RNO nr._/19.03.2015, emisă la ora 10.28 și a însoțit marfa la clientul contestatoarei, fiind ștampilată de reprezentantul acesteia. În ciuda explicațiilor date, contestatoarea a învederat instanței faptul că agenții constatatori au susținut că aceasta nu a respectat prevederile legale în materie și că, drept urmare, alături de sancțiunea pe care o vor dispune, vor solicita și suspendarea Autorizației de destinatar înregistrat.
În aceste condiții, contestatorul a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, fără verificare, la indicația expresă și directă a inspectorilor. Din lipsă de experiență, contestatoarea a arătat că nu a înțeles să facă obiecțiuni pe procesul-verbal, ci în contestație, motiv pentru care agentul constatator a consemnat „nu formulez obiecțiuni”. În acest sens, contestatoarea a invocat dispozițiile art. ART 20633.
În continuare, contestatoarea a învederat instanței faptul că este indicat ca și temei de drept al sancționării contravenționale a actului normativ prin care se stabilește contravenția, acesta fiind art. 64 din Ordinul ANAF nr. 3729/2011, temei care însă contestatoarea a apreciat că nu mai era valabil la data controlului, valabilitatea să încetând la data de 27.05.2014, temeiul de drept trebuind să fie reprezentat de art. 65 din Ordinul ANAF nr. 1136 din 2014. În acest sens, contestatoarea a invocat și dispozițiile art. 2215 din Legea nr. 571/2003 și art16 din O.G. nr. 2/2001 modificată, în temeiul căruia procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre alte mențiuni și indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și indicarea actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția, ceea ce presupune indicarea cu claritate, fără echivoc, a textului de lege sancționator, prin aceasta realizându-se încadrarea în drept a faptei contravenționale.
Mai mult, contestatoarea a învederat instanței faptul că în procesul-verbal a fost indicată în mod greșit ora 09.00 ca oră a controlului, deși agenții constatatori prezentându-se după ora 11.15. Totodată, a arătat că s-a reținut în mod eronat textul art. 64 din Ordinul ANAF nr. 3729/2011, acesta prevăzând un termen de păstrare a mărfurilor de 48 de ore. Cu privire la erorile strecurate în cuprinsul procesului verbal, contestatoarea a apreciat că s-a urmărit prin acestea de către agenții constatatori sancționarea sa contravențională, fără temei legal, livrarea fiind realizată cu respectarea tuturor procedurilor legale de către contestatoare.
În aceste condiții, contestatoarea a apreciat că intimata a comis un abuz, iar pentru a acoperi acest abuz au indicat și textul de lege care prevede termenul de 48 de ore, inspectorii coroborând în mod nelegal, în opinia intimatei acest articol cu dispozițiile Codului fiscal. În acest sens, contestatoarea a apreciat că indicarea unui text de lege abrogat și nu a textului care prevede în mod concret contravenția săvârșită și în baza căreia se aplică sancțiunea, reprezintă un viciu al procesului-verbal care atrage nulitatea acestuia, deoarece instanța nu are posibilitatea să analizeze temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicate.
Totodată, contestatoarea a apreciat că indicarea eronată a datei și orei la care a fost constatata fapta de către agenții constatatori constituie un alt motiv de nulitate a procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât, în lumina prevederilor legale aplicabile, contestatoarea a considerat că nu a săvârșit o contravenție prin vânzarea mărfurilor după intervalul de 24 de ore. În plus, contestatoarea a solicitat instanței să ia act de faptul că sancțiunea dispusă împotriva sa nu a fost întemeiată în drept fiind indicat în procesul verbal la paragraful destinat sancțiunilor doar art. 2213 alineat 2. acest articol având în acest alineat 2 de la litera a la litera y, nefiind totodată indicată în cuprinsul procesului verbal nici instanța competentă să soluționeze o eventuală contestație a acestuia. În aceste condiții, contestatoarea a apreciat că intimata a dat dovadă de rea – credință, prin întocmirea unui act sancționator cu numeroase erori materiale, sugerând, în opinia contestatoarei, faptul că scopul controlului a fost sancționarea cât mai drastică a acesteia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, contestatoarea a invocat prevederile art. 6 din CEDO, care face parte din dreptul intern în baza art. 11 in Constituția României și are prioritate în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, în baza căruia contestatoarea beneficiază de prezumția de nevinovăție, intimata fiind partea procesuală care trebuie să dovedească săvârșirea contravenției și să răstoarne prezumția de nevinovăție, dovedind în mod indubitabil săvârșirea contravenției. Cu toate că intimata susține un fapt pozitiv determinant, contestatoarea a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, prin invocarea unor acte abrogate și nu reflectă realitatea, fapta contravențională reținută în sarcina sa nefiind dovedită cu niciun mijloc de probă.
Față de cele învederate contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._ / 40 din data de 19.03.2015 și, pe cale de consecință, să dispună exonerarea sa de la sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum total de 20.000 lei. Totodată, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 16, 17, 31, 32, 33 din O.G. nr. 2/2001 și dispozițiile legislației europene aplicabile.
În susținerea plângerii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Extras EMCS pentru ARC15NL_347591/09.03.2015; Dispoziția 194/2013; Factura RNO nr._/19.03.2015 și Raport emitere din programul de gestiune; proces verbal ./200 nr._/ 40 din data de 19.03.2015, proba foto.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.05.2015, intimata a învederat instanței faptul că, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție nr.40/19.03.2015, acesta a fost întocmit cu respectarea întocmai a dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atrag nulitatea acestuia. Având în vedere că legiuitorul, după ce a prevăzut mențiunile ce trebuie să fi cuprinse obligatoriu într-un proces verbal de contravenție, la art.16 din OG nr.2/2001 a evidențiat separat acele mențiuni a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului constatator și care, deci, nu pot fi complinite ulterior, la art.17 din ordonanța, lipsa din procesul verbal a altor mențiuni decât cele prevăzute de art.17, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci una relativă, condiționată de producerea celui ce o invoca, a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel și care nu se poate confunda cu interesul juridic al contestatoarei și anume, anularea procesului verbal de contravenție. Astfel, intimata a arătat că mențiunile privind obligativitatea organului constatator de a indica unele consemnări prevăzute la art.16 din OG nr.2/2001, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative și nu absolute .
Pe cale de consecință, intimata a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile contestatorului privind cauzele de nulitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.40/19.03.2015, având în vedere faptul că indicarea OPANAF 3729/2011 în loc de OPANAF 1136/2014 reprezintă o simplă eroare materială ce nu poate conduce la anularea actului sancționator cât timp agenții constatatori au indicat corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția ca fiind Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal ai României ,cu modificările și completările ulterioare. Mai mult, intimata a învederat instanței faptul că și inspectorii vamali au avut în vedere dispozițiile art.65 din OPANAF nr 1136/2014 privind termenul de 24 de ore ( și nu de 48 de ore ) în care petentul trebuie să păstreze produsele accizabile la locul de recepție pentru verificarea acestora de către autoritatea vamală competenta, aspect ce rezultă din faptul că partea contestatoare a fost sancționată pentru nerespectarea termenului de 24 ore .
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, intimata a apreciat că acesta face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, contestatoarei revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției. În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că echipa de control a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.40/19.03.2015 întrucât fapta săvârșită de contravenient a fost constatata și săvârșita la ora 9 :00 până la expirarea celor 24 de ore, așa cum reiese din actul sancționator ce a fost semnat și ștampilat de reprezentantul societății fără obiecțiuni.
Pe cale de consecință, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea probei cu planșe foto, prin care contestatorul vrea să dovedească faptul că mașina vămii, în care se aflau organele de control a intrat pe poartă de acces la ora 11:19, adică după expirarea termenului de 24 de ore, ca nefiind pertinentă deoarece la cea ora mașina vămii intra în curte pentru a doua oară și mai mult decât atât nu e o certitudine faptul că nu s-a intervenit asupra aparatului pentru modificarea orei.
Totodată, intimata a apreciat ca nefondate susținerile contestatoarei conform cărora marfa fusese scoasă din depozit în urmă cu o jumătate de ora -10,45 ,aceasta fiind livrata în Centrul Vechi al Capitalei, întrucât Normele privind organizarea și funcționarea teraselor sezoniere în perimetrul Centrului Istoric București, aprovizionarea unităților în Centrul Vechi este permisă doar în orele 6: 00 și 10 :00. În aceste condiții, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a învederat instanței faptul că la data de 19.03.2015 a efectuat un control pentru a verifica dacă contestatoarea a respectat termeni de 24 ore de păstrare a produselor accizabile (bere) la locul de recepție a mărfurilor sosite din Olanda, în vederea verificării și certificării de către autoritatea vamală a datelor din documentul administrativ electronic - 15NL_34759 din data de 09.03,2015.
În cadrul controlului, intimata a arătat că s-a constat faptul că a fost anunțată sosirea produselor accizabile la data de 18.03.2015 ora 10:24:32 urmând a le păstra 24 ore pentru a fi verificate de autoritatea vamală. În acest sens, a precizat că partea contestatoare, în calitate de destinatar înregistrat conform autorizației nr.RO001000YYOO/06.07.2007, ce permite ca, în regim suspensiv de la plata accizelor, să recepționeze produsele accizabile menționate în autorizație, a primit din Olanda diverse sortimente de bere.
Totodată, la primirea produselor intimata a arătat că partea contestatoare nu a respectat condițiile impuse de legiuitor la art.20633 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal al României, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, intimata a arătat că partea contestatoare a vândut marfa înainte de sosirea autorității vamale, drept pentru care fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei si confiscarea sumei de 20.997,48 lei în conformitate cu dispozițiile art. 2213 alin2 lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal al României ,cu modificările si completările ulterioare pentru fapta prevăzută la art.2213 alin.(2) lit.j) din aceiași act normativ.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate contestatorului, intimata a învederat instanței faptul că la stabilirea în concret a gravitații faptei contravenționale, în funcție de care s-a stabilit amenda contravențională, autoritatea vamală, a avut în vedere criteriile stabilite de legiuitor prin art.21 alin(3) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând în acest sens sancțiunea amenzii minime în cuantum de 20.000 lei. Scopul agenților constatatori a fost acela de a descuraja acest gen de fapte și de a proteja normele autohtone și ale Uniunii Europene, iar anularea procesului verbal de contravenție, ar fi o sancțiune prea blândă ce ar putea crea un precedent periculos și ar duce la încălcarea frecvență a acestor dispoziții legale. Fapta săvârșită este un act de indisciplină în respectarea legislației fiscale și aduce atingere autorității instituțiilor statului.
Față de cele învederate, intimata a apreciat că situația de fapt descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este conformă cu realitatea, contestatoarea nefăcând proba contrară în acest sens. Pe cale de consecință, a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii contravenționale formulată de contestatoare ca neîntemeiată, și drept urmare, să mențineți procesul-verbal de contravenție nr.40/19.03.2015, ca legal și temeinic întocmit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 Noul Cod de procedura civilă, OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ,cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal ,cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitata încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: notă recepției și constatare diferențe, autorizație de destinatar înregistrat, factura fiscală . RNO_/19.03.2015, istoric mișcări.
La data de 11.06.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 28.10.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/40 încheiat în data de 19.03.2015, contestatoarea a fost sancționată cu amenda de 20.000 lei.
S-a reținut în procesul-verbal că în data de 19.03.2015, orele 09.00, în urma verificărilor la punctul de lucru al societății din București, ., sector 6, s-a constatat că societatea nu a păstrat produsele accizabile primite cu ARC 15NL_34759/09.03.2015 în vederea verificării și certificării datelor din D. de către autoritatea competentă, vânzând marfa conform facturii . nr._/19.03.2015, încălcându-se astfel prevederile art.20633 alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 coroborat cu art.64 din Ordinul ANAF nr.3729/2011, faptă sancționată de art.2213 alin.2 lit.j din Codul Fiscal.
Prin procesul-verbal s-a dispus și confiscarea contravalorii mărfurilor conform facturii . nr._/19.03.2015, în sumă de 20.997,48 lei, în temeiul art. art.2213 alin.3 lit.a din Codul Fiscal.
Instanța constată că procesul-verbal nu este legal. Astfel, instanța reține că, potrivit art.20633 alin.1 lit. b din Codul fiscal din 2003, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, 19.03.2015, contestatoarea avea obligația să păstreze produsele în vederea verificării și certificării datelor din documentul administrativ electronic de către autoritatea competentă.
Textul menționat nu precizează termenul de păstrare a produselor, dar alineatul 2 al articolului menționat prevede că termenul de păstrare este prevăzut prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin urmare, textul din Codul fiscal trebuie coroborat cu ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care este prevăzut termenul de păstrare a produselor, ambele constituind temeiul juridic al sancționării contravenționale.
Conform art.16 alin.1 din OG 2/2001, procesul-verbal trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Instanța reține că se sancționează cu nulitatea procesului-verbal nu doar lipsa indicării textelor incriminatoare și sancționatoare ale contravenției, ci și indicarea greșită a actelor normative prin care se stabilește și se sancționează contravenția, care se asimilează lipsei indicării lor.
În speță, trebuia ca intimata să indice ambele temeiuri de drept ale sancționării contravenționale, întrucât doar prin coroborarea acestora se poate reține săvârșirea unei fapte contravenționale în sarcina contestatoarei, respectiv art.20633 alin.1 lit. b din Codul fiscal din 2003 și ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care este prevăzut termenul de păstrare a produselor
În procesul-verbal a fost menționat drept temei de drept art.64 din anexa la Ordinul ANAF nr.3729/2011, prin care se prevedea un termen de păstrare a produselor de 48 de ore.
Însă instanța constată că ordinul menționat în procesul-verbal, nr.3729/2011, era abrogat din 27.05.2014 - anterior controlului exercitat de intimată – astfel că nu putea fi reținut drept temei de drept în procesul-verbal.
Prin urmare, întrucât în procesul-verbal s-a indicat un temei de drept greșit, procesul-verbal este nelegal încheiat, conform art.16 alin.1 din OG 2/2001, ceea ce atrage anularea actului.
Chiar dacă s-ar trece peste motivul de nelegalitate menționat mai sus, apreciindu-se că procesul-verbal este valabil încheiat chiar în cazul indicării greșite a unuia dintre temeiurile de drept, instanța apreciază că se impune anularea actului.
Instanța reține că la momentul controlului era aplicabil Ordinul nr.1136/2014, care în art.65 din anexă prevede un termen maxim de păstrare a produselor de 24 ore. Or, din probele administrate în dosar rezultă că de fapt contestatoarea respectase termenul de 24 ore pentru păstrarea produselor (nu și pe cel de 48 ore prevăzut de actul normativ indicat de agentul constatator în procesul-verbal, însă acest termen nu poate fi opus contestatoarei, întrucât actul nu mai era în vigoare la acel moment).
Astfel, conform mențiunii din procesul-verbal, produsele au fost primite conform documentului electronic ARC 15NL_34759/09.03.2015. Iar acest document (f.7) indica primirea mărfurilor pe 18.03.2015, ora 10.24, astfel că petentei îi revenea obligația păstrării mărfii până în 19.03.2015 ora 10.24 (24 ore), conform art. art.20633 alin.1 lit. b din Codul fiscal din 2003 coroborat cu art.65 din anexa la Ordinul nr.1136/2014. Contestatoarea a vândut marfa conform facturii fiscale nr.1225/19.03.2015, menționate de intimată în procesul-verbal și depusă de intimată la dosar odată cu întâmpinarea (f.46-47). Or, conform dovezii aflate la fila 16 dosar, necontestată de către intimată, emiterea facturii menționate a avut loc la data de 19.03.2015, ora 10.28. Mărfurile au fost livrate însoțite de factura fiscală, deci în 19.03.2015 ulterior orei 10.28, aspect dovedit prin faptul că factura fiscală, prezentată agenților intimatei, era ștampilată de primire de către clientul .. Or, față de momentul livrării mărfii de către petentă, 19.03.2015 ora 10.28, termenul de păstrare a mărfii de 24 ore apare ca fiind respectat.
Simplul fapt că reprezentantul petentei a semnat fără obiecțiuni procesul-verbal nu echivalează cu recunoașterea săvârșirii faptei. Semnarea procesului-verbal se explică prin faptul că, din mențiunile din procesul-verbal, rezulta că fapta care se imputa contestatoarei consta în nerespectarea termenului de 48 ore de păstrare a mărfii, iar marfa nu fusese, într-adevăr, păstrată 48 ore. Însă normele în vigoare nu mai impuneau păstrarea acesteia decât 24 ore, astfel cum a reținut instanța anterior, astfel că eventuala recunoaștere a nerespectării termenului de 48 ore (dedusă din lipsa obiecțiunilor la procesul-verbal) nu poate fi reținută ca recunoaștere și în ce privește termenul legal de păstrare, de 24 ore, și nu produce nicio consecință cu privire la acesta, mai ales că prin prezenta contestație petenta a dovedit respectarea obligației ce-i incumba la acel moment.
Instanța a înlăturat și apărarea intimatei, care a susținut că agenții săi ar fi venit la control la ora 09.00. Contestatoarea a depus la dosar foto după înregistrarea camerelor de luat vederi din parcare (f.18), unde apare mașina cu care s-au deplasat agenții intimatei intrând în parcare la ora 11.19, iar nu la ora 09.00. Intimata nu a contestat că vehiculul ce apare în imagine este cel cu care s-au deplasat agenții intimatei la controlul efectuat cu acea ocazie, iar în explicațiile date de intimată f.40 -41 precizează că la ora 11.19 mașina vămii intra pentru a doua oară în curte, fără a prezenta nicio explicație de ce a venit pentru a doua oară mașina vămii în curte, în condițiile în care din nicio mențiune a procesului-verbal sau a actelor anexate acestuia odată cu întâmpinarea, nu rezultă că agenții intimatei s-ar fi deplasat a doua oară în locația respectivă în ziua controlului.
Prin urmare, din considerentele expuse anterior, constatând că în sarcina contestatoarei nu se poate reține săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/40 încheiat în data de 19.03.2015.
În temeiul art.453 c.proc.civ., instanța va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 720 lei cheltuieli de judecată, constând în 700 lei onorariu de avocat și 20 lei taxa de timbru aferentă cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatoarea ., cu sediul în municipiul București, ..6, ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura în București, Bulevardul Timișoara nr. 52, sectorul 6, având J40/_/2006, C.U.I._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul pentru comunicarea actelor în București, ., sector 2, CU_.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/40 încheiat în data de 19.03.2015.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 720 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/ Tehnored. PAS/4 ex/
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8624/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI → |
|---|
