Pretenţii. Sentința nr. 7479/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7479/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 7479/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7479
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul G. P. A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție L. Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata, prin consilier juridic M. A., lipsind petentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată. În procedura de regularizare a cererii introductive, instanța a anulat capătul de cerere privitor la anularea dispoziției de ridicare și repararea prejudiciului material. Măsura a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare formulate de petent. Intimata a depus la dosar întâmpinare. Petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
În raport cu mențiunile încheierii din data de 04.05.2015, instanța reține că a rămas învestită cu plângerea contravențională vizând procesul-verbal . nr._/07.04.2015.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Interpelată de instanță, intimata, prin consilier, arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimata, prin consilier, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de petent.
Apreciind că proba cu înscrisuri îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează ambelor părți.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât petentul a staționat neregulamentar pe colțul intersecției . . A., sector 6, încălcând prevederile art. 142 lit. f și art. 143 lit. a din R.A. al O.U.G. nr. 195/2002. Susținerile petentului și încercările acestuia cu privire la descrierea situației de fapt nu trebuie avute în vedere, denumirea de intersecție fiind cea definită de codul rutier. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015, petentul G. P.-A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție L. Sector 6, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 07.04.2015 și a dispoziției de ridicare . nr._ din data de 29.11.2014, precum și repararea prejudiciului material în sumă de 677,32 lei. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare, a arătat că, în zona unde a parcat, nu există un indicator de avertizare ridicări auto și niciun indicator de oprire interzisă. P.-verbal este lovit de nulitate, întrucât nu respectă condițiile de formă impuse de lege.
În cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși există obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care a înțeles să îl atace.
În al doilea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un fel, conform art.16 alin.7 teza a II-a din OG nr.2/2001.
În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal, dat fiind că în cuprinsul acestuia, agentul constatator a realizat o descriere generică și abuzivă a faptelor pe care a susținut că petentul contestator le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită.
Poliția L. Sector 6 nu mai acordă avertismente sau amenzi, ci invocă în mod abuziv lipsa distanței de 25 m față de colțul intersecției cu o stradă laterală, ca motiv pentru aplicarea măsurii tehnico-administrative de ridicare a mașinilor, ignorând voit condiția suplimentară din H.C.L. S.6 nr. 4/2010, ce precizează că se ridică doar autovehiculele „care constituie un obstacol pentru circulație”.
Un alt motiv întemeiat pentru anularea procesului-verbal și pentru suspiciunea de abuz este acela că agentul constatator T. V., în calitate de polițist local în cadrul D.G.P.L.S. 6 și-a depășit competențele în aplicarea sancțiunii de amendă și a măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului, conform H.C.L.S. 6 nr. 4/2010, întrucât Bulevardul 1 Mai, locul în care a staționat cu autoturismul, se află în administrarea Primăriei Municipiului București conform H.C.G.M.B. nr. 43/28.02.2011, ceea ce însemnă, de asemenea, că . SRL nu este abilitată din punct de vedere teritorial de a proceda la ridicarea mașinii.
Aceste lipsuri evidente ale procesului-verbal criticat pun serios sub semnul întrebării aparența minimă de legalitate a acestui act „emanând de la un funcționar ce are dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a făcut”, act care se dorește a fi un act autentic.
În al patrulea rând, procesul-verbal a cărui anulare contestatorul a solicitat-o cuprinde mențiunea: „Nu a fost de față nici un martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic”. În acest sens, contestatorul a învederat instanței că fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată și înregistrată pe suport video, deci prin mijloace tehnice, motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi trebuit să îmbrace o altă formă decât cea care i-a fost comunicată la data de 07.04.2015.
Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, contestatorul a solicitat instanței să constate faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, în consecință, impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea Direcției Generală de Poliție L. Sector 6 la repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat, și anume, plata sumei de 677,32 lei, achitată de contestator în vederea eliberării autoturismului, precum și a plata prejudiciului material cauzat de avaria provocată autoturismului proprietate privată (aripa dreaptă, spate), în timpul procesului de ridicare, transportare și depozitare, în suma estimată de 800 lei.
În drept, petentul a enumerat art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin.1, 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, dispozițiile art.118 din OUG nr. 195/2002, art. 5, 18 din Legea nr.215/2001, HG nr.955/2004, și art. 12-14 ale HCLS 6 nr. 14/29.01.2009.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: proces-verbal . nr._/07.04.2015, ordin de plată electronic, dispoziție de ridicare . nr._/29.11.2014, factura fiscală . nr._/29.11.2014, bon fiscal, comunicare . nr._ din data de 29.11.2014, planșe fotografice.
În procedura de regularizare a cererii introductive, prin încheierea din data de 04.05.2015, instanța a dispus anularea capătului de cerere privitor la anularea dispoziției de ridicare și repararea prejudiciului material. Prin încheierea din data de 18.06.2015, cererea petentului de reexaminare împotriva măsurii anulării a fost respinsă ca neîntemeiată.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, în fapt, în data de 29.11.2014, în intervalul orar 10:40-10:47, o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție L. Sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, utilizat de petent, staționând neregulamentar pe colțul intersecției Bulevardului 1 Mai cu . A., sector 6, încălcând prevederile art. 142 lit. f și art.143 lit. a din R.A. al O.U.G. nr. 195/2002.
În conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar” .
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției” și în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 3 din același act normativ „în cazurile prevăzute la alin.2, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.
Petentul nu se afla la fața locului, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 181 din H.G. nr. 1391/2006 datele de identificare ale contravenientului din procesul-verbal . nr._/07.04.2015, sunt datele trimise instituției intimate de către proprietarul autoturismului, respectiv d-nul. G. P.-A., prin comunicarea . nr._/29.11.2014, aceasta recunoscând că a utilizat autoturismul cu_, în data de 29.11.2014 și implicit că a staționat neregulamentar în locul Bulevardul 1 Mai cu . A., sector 6, pe colțul intersecției.
Fapta a fost înregistrată cu ajutorul mijlocului tehnic marca Nikon seria_, certificat cu nr. 32/17.02.2012. La fața locului au fost efectuate fotografii la un interval de 7 min., respectiv intervalul orar 10:40-10:47 din care reiese cu claritate faptul că autoturismul contestatorului a fost staționat neregulamentar pe colțul intersecției.
Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit. f și de art. 143 lit. a din HG nr.1391/2006 privind aprobarea RA al OUG nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art. 100 alin. 2 și art. 108 alin 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, cu 4-5 puncte amendă și 3 puncte penalizare.
Procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de OUG nr. 195/2002 și de RA al OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din conținutul art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind, conform art. 249 Codul de procedură civilă, contestatorului.
Cât privește sancțiunea aplicată, aceasta a fost individualizată în mod legal și corect fața de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și art. 249 Cod procedură civilă, ale Legii nr.155/2010, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 și OG nr.2/2001.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie, următoarele: proces-verbal . nr._/07.04.2015, comunicare . nr._, dispoziție de ridicare . nr._, notă de constatare . nr._, planșe foto.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că lipsa locurilor de parcare din Municipiul București, face imposibilă respectarea unei distanțe de 25 m față de colțul intersecției. Autoturismul nu constituia un obstacol pentru circulație și nu împiedica virajul la dreapta, pentru că în fața autoturismului parcat mai erau două benzi de circulație. Agentul constatator și-a depășit competențele în aplicarea sancțiunii amenzii și a măsurii tehnico administrative de ridicare, întrucât . află în administrarea Primăriei Municipiului București. Autoturismul a fost parcat practic în zona unei parcări amenajate, făr a pune în pericol, în vreun fel participanții la trafic.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/07.04.2015, întocmit, în baza abilitării oferite de art. 7 lit. h Legea nr. 155/2010, de agenți constatatori din cadrul Direcției Generale de Poliție L. Sector 6, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, însoțită de cea complementară constând în 3 puncte de penalizare, reținându-se că la data de 29.11.2014, în intervalul orar 10:40 – 10:47, a staționat neregulamentar autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, pe colțul intersecției dintre bulevardul 1 Mai și . A., fapta fiind constatată cu ajutorul mijlocului tehnic marca Nikon, seria_.
Fapta constatată constituie contravenție, conform dispozițiilor art. 142 lit. f și art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, fiind sancționată conform art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 16 raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, respectiv art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. f din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
Fapta contravențională reținută prin procesul verbal de contravenție a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 195/2002, ca atare menționarea unui martor în procesul verbal nu era necesară.
În condițiile în care procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, eventualele obiecțiuni ale contravenientului lipsesc în mod obiectiv, acesta uzând însă de posibilitatea contestării actului sancționator în instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care nu poate justifica nicio vătămare.
Lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă, nu este de natură să producă de asemenea o vătămare petentului, criticile formulate în acest sens având un caracter formal și dilatoriu.
În speță nu se pune problema administrării rețelelor stradale, astfel încât argumentul petentului vizând necompetența Direcției Generale de Poliție L. Sector 6 în raport cu Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 43/28.02.2011, este în egală măsură neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că petentul nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator. Împrejurarea că sarcina probei revine persoanei sancționate contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ce-l privește pe contestatorul din cauza respectivă, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale. Această sancțiune necesita datorită gravității sale asigurarea, în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților competente ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată până la stabilirea contrariului. De asemenea în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Astfel cum s-a reținut anterior, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice omologate, conform art. 109 din OUG nr. 195/2002, din planșele fotografice depuse de intimată la filele 51 și 51 din dosar rezultând că, la data de 29.11.2014, în intervalul orar 10:40 – 10:47, autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_, a staționat neregulamentar, pe colțul intersecției dintre bulevardul 1 Mai și . A..
În aceste condiții, instanța apreciază că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, iar procesul-verbal contestat este temeinic.
Văzând argumentele formale, invocate cu scop dilatoriu în cuprinsul cererii introductive, precum și atitudinea petentului față de fapta săvârșită, instanța constată că scopul sancțiunii contravenționale aplicate nu a fost atins, petentul ignorând în continuare importanța normelor rutiere, motiv pentru care apreciază că cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este neîntemeiată.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține astfel că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională privind petentul G. P. A., cu domiciliul în satul Coșești, . și cu domiciliul ales în București, .. 101, ., . cu intimata Direcția Generală de Poliție L. Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.VM/4ex./08.12.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7572/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7506/2015.... → |
|---|
