Contestaţie la executare. Sentința nr. 8934/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8934/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 8934/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8934
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul M. București prin Primar General în contradictoriu cu intimata M. M. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, reprezentată de avocat Bobangă A., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reprezentantul intimatei consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 651 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza având în vedere sediul debitorului la data sesizării organului de executare.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Reprezentantul intimatei consideră că procesul poate fi soluționat la un singur termen de judecată.
Față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, „contestație la executare”, precum și faptul că în cauză intimata nu a formulat întâmpinare, prin urmare îi sunt aplicabile dispozițiile art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, iar probele solicitate de contestatoare sunt doar înscrisurile, instanța apreciază că cererea poate fi soluționată la un singur termen de judecată.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de contestator.
Reprezentantul intimatei arată că nu se opune încuviințării pentru contestator a probei cu înscrisuri.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri. Având în vedere că acesta nu a indicat că ar fi vorba de alte înscrisuri în afara celor existente la dosar, în speță înscrisurile din dosarul de executare, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației la executare având în vedere faptul că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în mod legal față de dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției, executorul s-a prezentat și la imobil, a dispus evacuarea celor din imobil. Consideră că onorariul a fost stabilit în mod corect. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.08.2015, contestatorul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu intimata M. M. E., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actelor de executare aferente dosarului de executare nr. 2027/2015, respectiv a somației de plată emise la data de 30.07.2015, a încheierii emise la data de 30.07.2015 privind creanța și cheltuielile de executare, prin care s-a învederat obligația de plată a sumei de 7192 de lei, reprezentând cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 2027/2015 întocmit de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P.. Totodată, contestatorul a solicitat instanței să dispună exonerarea sa de la plata cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, iar, în subsidiar, a solicitat instanței să dispună micșorarea cuantumului acestora, apreciindu-le ca exagerat de mari. De asemenea, contestatorul a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite a somației de plată menționata până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației, contestatorul a aratat că prin somația de plată emisă la data de 30.07.2015 și comunicată contestatorului la data de 3.08.2015, i s-a pus în vedere să aducă la îndeplinire sentința nr._/06.11.2011 în dosarul_ soluționat de Judecătoria Sectorului 2 București și, totodată, i s-a adus la cunoștință faptul că avea obligația de plată a sumei de 7192 de lei, compusă din: 6200 de lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, și 992 de lei, reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite.
Contestatorul a solicitat instanței să dispună diminuarea cheltuielilor de executare, având în vedere faptul că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexă la Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/14.11.2006. În acest sens a făcut trimitere la considerentele care stau la baza edictării acestor limite maximale și a necesității evidențierii în mod distinct a cheltuielilor ocazionate cu executarea silită pe tipuri de activitate, reținându-se următoarele: „față de faptul că dispozițiile codului de procedura civilă reglementează în linii foarte generale cheltuielile ocazionate cu executarea silită, iar absența unor criterii clare de determinare a sumelor constituie cheltuieli care generează disfuncționalități grave în activitatea executărilor judecătorești, se considera că stabilirea nivelului unor cheltuieli de executare silită pe tipuri de activități este benefică atât pentru executorii judecătorești, cât și pentru părțile implicate în activitatea de executare silită, Împiedica eventuale abuzuri ce ar putea fi săvârșite de unii executori judecătorești și asigură o mai mare transparentă a procesului de calcul a cheltuielilor de executare silită.” Astfel, întrucât procesul-verbal analizat nu respecta exigențele impuse de normele de citate cu privire la evidențierea tuturor categoriilor de executare, ceeea ce împiedică verificarea respectării limitelor maximale percepute pentru activitatea desfășurată de executor, a solicitat instanței să dispună anularea proceselor-verbale de cheltuieli de executare.
Totodată, referitor la onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 6200 de lei, contestatorul a apreciat că acesta a fost stabilit nelegal, fiind exagerat și nejustificat, având în vedere că prin anexa Hotărârii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și dispozițiile Legii nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/C/2006 al Ministerului Justiției, se precizează că onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești în cazul notificării și comunicării actelor de procedură sunt între 20-400 lei. În cauză, contestatorul a arătat că a fost emisă o simplă somație și o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, deși onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
În acest sens, contestatorul a făcut trimitere la dispozițiile art.622 N. c.proc.civ., conform căruia partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Totodată, a arătat că, în conformitate cu alin.3 din același articol sumele care urmează să fie plătite se stabilesc de către executor, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, pentru sumele astfel stabilite procesul – verbal constituind titlu executoriu, potrivit alin.4. Astfel, poate fi declanșată executarea silită împotriva debitorului și cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executor prin procesul – verbal, însă doar în măsura în care sunt evidențiate într-un atare înscris și care au fost realizate efectiv de către creditor, căzând în sarcina debitorului urmărit doar cheltuielile suportate efectiv de către partea care a solicitat executară silită și dovedite în mod corespunzător. În concret, contestatorul a arătat că la dosarul de executare nu există dovada efectuării plații, onorariul de avocat neavând natura unor cheltuieli de executare.
Mai mult, contestatorul a apreciat că, cuantumul cheltuielilor de executare este exagerat față de munca îndeplinită de acesta în faza de executare silită până la momentul încheierii procesului – verbal, constând exclusiv în redactarea cererii de executare silită, având în vedere criteriile prevăzute de art.132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, și anume: complexitatea cauzei, durata cazului, timpul și volumul de munca solicitată pentru executarea mandatului primit, natura și dificultatea cauzei. Pe de altă parte, în temeiul art. 451 N.c.proc.civ., contestatorul a apreciat că pentru identitate de rațiuni aceste dispoziții pot fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta, întrucât, acolo unde există aceleași rațiuni se aplica același principia. Or, activitatea prestată de executorii judecătorești a considerat că este similară activității prestate de avocați, executarea silită fiind o etapă a procesului civil. Contestatorul a mai considerat că în această fază, se apreciază în ce măsură onorariul părții care solicita punerea în executare trebuie suportat de debitor.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.451, 452, 453 și art.711 N. cod procedură civilă și următoarele.
În susținerea contestației, contestatorul a depus la dosar în copie Dispoziția Primarului General nr.1808/17.12.2006, somația nr. 1844/3.08.2015, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 30.07.2015, încheierea din data de 22.11.2011, sentința civilă nr._/6.12.2011, încheierea din 09.09.2014, decizia civilă nr. 1341/23.09.2014, încheierea din 17.01.2014, decizia civilă nr. 120A/31.01.2014 si încheierea din 17.07.2015.
La data de 21.09.2015, B. D. G., L. G. și M. P. a depus la dosarul cauzei inscrisurile din dosarul de executare silită nr. 2027/2015, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 62 -147)
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține urmatoarele:
Prin sent. civ. nr._/06.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti a fost admisa în parte cererea formulata de intimata în contadictoriu cu contestatorul M. Bucuresti prin Primar General, instanța dispunand sistarea starii de coproprietate asupra imobilului construcție situat în Bucuresti, ., sector 2, formarea a doua loturi, lotul I fiind atribuit intimatei, iar lotul II contestatorului.
De asemenea, a fost mentinuta starea de coproprietate asupra spatiilor comune și asupra terenului în suprafața de 523 mp, iar contestatorul a fost obligat la plata sumei de 98.261,03 euro, cu titlu de sulta, și a sumei de 1780 de ei, cheltuieli de judecată, către intimata.
Prin decizia civila nr.120A/31.01.2014 a Tribunalului Bucuresti, aceasta hotărâre a fost schimbată în parte în sensul ca în lotul intimatei au fost incluse și alte spatii din imobil, iar obligatia contestatorului de plata a sultei a fost înlăturată.
Prin decizia civila nr.1341/23.09.2014 a Curții de Apel Bucuresti-sectia a III-a, decizia civila nr.120A/31.01.2014 a Tribunalului Bucuresti a fost modificata în parte, contestatorul fiind din nou obligat la plata către intimata a sultei de_ de euro, echivalent în lei la data platii.
În baza celor trei hotarari, la data de 17.07.2015, intimata pornește executarea silita a contestatorului, formandu-se dosarul de executare nr.2027/2015 al B. D. G., L. G. și M. P..
Prin incheierea din data de 30.07.2015, executorul judecatoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 7192 de lei, formate din 6200 de lei, onorariu executor judecatoresc (TVA inclus), și 992 de lei, cheltuieli necesare desfasurarii executarii silite conform art.670 alin.3 Cod procedura civila.
Totodata, la aceeași data, executorul judecatoresc a emis somatia prin care a pus în vedere contestatorului ca în termen de 8 zile de la primirea sau lasarea somatiei la sediul sau sa predea imobilul situat în Bucuresti, ., sector 2, lotul I și sa achite cheltuielile de executare.
În conformitate cu dispozitiile Ordinului nr.2550/C/2006, pentru executarile directe constand în puneri în posesie, predari de bunuri, onorariul maximal este de 5200 de lei pentru debitor persoana juridica. Adaugand c/val TVA-ului la aceasta suma rezulta un onorariu maxim de 6448 de lei, astfel încât onorariul de 6200 de lei incluzand TVA, stabilit de excutor se inscrie în valoarea maxima a onorariului prevăzut de lege.
Instanța nu poate reține poziția contestatorului potrivit careia onorariul executorului trebuia stabilit în raport de cel prevăzut de Ordinul nr.2550/C/2006 pentru notificari și comunicarea actelor de procedura, intre 20 și 400 de lei, obligatia din titlurile executorii fiind o obligație directa, de predare a unui imobil, iar nu o obligație de a face care nu poate fi adusa la îndeplinire decât de către debitorul însuși, pentru a fi incidente prevederile art. 906Cod procedura civila, situație în care actele de executare se limitează doar la emiterea somației de executare.
Prin urmare, instanța apreciaza ca onorariul executorului a fost stabilit în mod corect, astfel încat va respinge contestatia la executare ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în Bucuresti, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, cod fiscal_, în contradictoriu cu intimata M. M. E., CNP_, cu domiciliul în București, ..33-35, ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8950/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9196/2015. Judecătoria... → |
|---|
