Contestaţie la executare. Sentința nr. 1901/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1901/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1901/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1901
Ședința publică de la data de 10 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a posibilitatea părților să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 650 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la trei luni de zile.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 noiembrie 2014, sub nr._, contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 24.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, emisă în dosarul nr._/303/2014; anularea somației mobiliare din 11 noiembrie 2014, precum și a tuturor actelor de executare silită subsecvente efectuate de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în dosarul nr. 4013/a/2014 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011 al intimatei, aceasta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.(l) din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Contestatoarea a arătat că prin același proces-verbal, în baza art. 8 alin,(3) din OG nr, 15/2002, a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro,
În continuare, contestatoarea a menționat că în data de 13.11.2014, i-a fost comunicată prin poștă Somația emisă în dosarul de executare nr. 4013/a/2014 al B. Asociați B. C. și M. A. M., împreună încheierea de încuviințare din 24.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, emisă în dosarul nr._/303/2014, prin care i se pune în vedere că în termen de o zi de Ia primire, să achite suma de 28 Euro (la cursul de schimb al BNR) și suma de 357,78 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Contestatoarea a învederat că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15//2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea acesteia la plată despăgubirilor de 28 Euro de euro, conform Somației din 11,11.2014.
A mai arătat că potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de țrecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr, 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează.
Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, a precizat contestatoarea.
Contestatoarea a învederat instanței de judecată că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și art. 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile acesteia, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de către aceasta, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
De asemenea, contestatoarea a menționat că prin decizia nr. 228/13 martie 2007 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în M.Of. nr. 283 din 27 aprilie 2007, s-a stabilit că: „Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început”.
Contestatoarea a solicitat, în aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, să se constate că nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația societății de a plăti suma de 28 Euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Față de aceste considerente, contestatoarea a precizat că intimata nu mai avea posibilitatea legală să solicite declanșarea formelor de executare silită pentru plata sumei de 28 euro, cererea acestuia fiind admisă în mod nelegal de către Biroul Executorului Judecătoresc, cât și de către Judecătoria Sectorului 6 București, care a dispus în mod nelegal încuviințarea executării silite prin încheierea din 24.10.2014, emisă în dosarul nr._/303/2014. În cauza de față, contestatoarea a menționat că instanța de executare a Judecătoriei Sectorului 6, în temeiul art. 665 alin. 5 punctul 7 Cod procedură civilă, ar fi trebuit să procedeze la respingerea cererii intimatei de încuviințare a executării silite.
Pentru aceste considerente, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 24.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, emisă în dosarul nr._/303/2014, anularea Somației mobiliare din 11 noiembrie august 2014, precum și a tuturor actelor de executare silită subsecvente efectuate de către B. Asociați B. C. și M. A. M. în dosarul de executare nr. 4013/a/2014, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: încheierea din data de 24 octombrie 2014 dată în dosarul nr._/303/2014, somație imobiliară din data de 11.11.2014, încheierea 4013/11.11.2014, dovadă primire fila 9 din dosar, proces-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/07.11.2011, proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, certificat constatator nr._/27.11.2014.
Prin compartimentul registratură, la data de 29 decembrie 2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat: schimbarea citativului în sensul de a preciza că intimata este CNADNR SA prin DRDP București, și nu CNADNR SA- CESTRIN. În acest sens, a solicitat instanței să constate faptul că în toate actele dosarului de executare nr. 4013/a/2014 aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. se menționează ca fiind creditor CNADNR – SA prin DRDP București; respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în baza titlului executoriu PVCC . nr._/07.11.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în baza titlului executoriu menționat și continuare executării silite.
Intimata a invocat excepția nulității acțiunii privind lipsa semnăturii conform art. 196 NCPC. În ceea ce privește această excepție, intimata a precizat faptul că contestatoarea a depus contestație împotriva executării silite efectuată de către Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M., însă aceasta nu a semnat cererea.
În situația în care contestatoarea nu semnează cererea cel mai târziu până la primul termen de judecată acordat de instanța, intimata a solicitat instanței să facă aplicabilitatea art. 196 NCPC și să se constate nulitate acțiunii în ceea ce privește lipsa semnăturii contestatorului.
În continuare, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 13.05.2011 ora 10:38, pe DN2Akm 113+500, Giurgeni, jud. Ialomița, vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând . SRL a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă.
Conform dispozițiilor art, 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), intimata a arătat că fapta săvârșită de către . SRL a constituit contravenție și s-a sancționat cu amendă contravenționala în valoare totală de 250 lei.
Intimata a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenienta, respectiv contestatoarea, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției în cauză. Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesul-verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de șase luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 13.05.2011 și data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 07.11.2011 nu depășește termenul de șase luni.
Conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat atentului, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, în data 28.11.2011, fără a se depuși de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătură martorului prezent.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecata să aibă în vedere și dispozițiile art. 273 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Mai mult decât atât, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că. comunicarea procesului-verbal de contravenție s-a efectuat la aceeași adresă (sediu) ca și cea menționata în contestația formulată, astfel, neputându-se susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
De asemenea, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plată creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC, prevăd faptul ca obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu executa de bună voie obligația să, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, intimata a arătat că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Totodată, intimata a arătat că prin încheierea din camera de consiliu din data de 24.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorul 6 București, în dosarul nr._/303/2014 instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/07.11.2011.
De asemenea, intimata a arătat că în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Intimata a mai arătat că instanța de judecată în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 NCPC a constat faptul că procesul – verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Totodată, intimata a arătat că în situația în care instanța de executare constata faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare. De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește trimiterile contestatoarei la prevederile Legii nr. 144/2012, intimata a învederat instanței de judecată faptul că acestea sunt nefondate.
Astfel, intimata a arătat că emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 13.05.2011 și data emiteri procesului - verbal de contravenție, respectiv 07.11.2011 nu depășește termenul de 6 luni, iar comunicarea acestuia s-a făcut în data 28.11.2011, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
La momentul săvârșirii contravenției, respectiv în anul 2011, art, 8 alin 3 din O,G. nr. 15/2002 prevedea faptul că „Contravenientul are obligația de a achita, pe lunga amenda contravenționala, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”.
Ulterior, intimata a arătat că prin Legea nr, 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, alin 3 al art. 8 din O.G. 15/2002 a fost abrogat.
Astfel, intimata a arătat instanței de judecata să constate faptul că dispozițiile astfel modificate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, intimata a învederat că în ceea ce privește procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11,2011, dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate întrucât fapta contravențională a fost săvârșită în data de 13.05.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
De asemenea, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012.
Intimata a precizat că reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanța tarifele de despăgubire. Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”, intimata a solicitat instanței să constate susținerile contestatorului ca nefondate.
De asemenea, intimata a învederat faptul că începând cu data comunicării procesului-verbal în cauză, respectiv cu data de 28 noiembrie 2011, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora în conformitate cu dispozițiile OG 2/2001.
A învederat faptul că partea contestatoare nu a apelat la această cale procesuală, deși comunicarea procesului-verbal în cauză s-a făcut conform dispozițiilor și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atâta timp cât procesul-verbal de contravenție emis pe numele debitorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, aceasta deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, car a intrat în putere de lucru judecat.
Mai mult decât atât, întrucât legea trebuie interpretată atât în litera, cât și în spiritul ei, intimata a arătat că încuviințarea executării silite nu poate fi privită ca o modalitate suplimentară de desființare a titlului executoriu, atât timp cât legea nu permite o astfel de distincție.
De asemenea, intimata a precizat că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces-verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, intimata a menționat că Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Având în vedere cele prezentate, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că susținerile contestatorului cu privire la aplicarea Legii nr. 144/2012 sunt nefondate și să le respingă în consecință.
Intimata a solicitat instanței să constate faptul că în speța de față executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, și prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/07.11.2011, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.11.2011.
Prin compartimentul registratură, la data de 10 februarie 2015, a fost depus dosarul de executare nr. 4013/A/2014, în copie conform cu originalul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 4013/a/2014 al B. B. C. și M. A. M..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 4013/a/2014 al B. B. C. și M. A. M..
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va admite, urmând a obliga intimata la plata către reclamantă a sumei de 39 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (f.2).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare, formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în București, .. 4, ., ., J_, CUI RO7704909, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată sub nr. J_, CUI_.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 4013/a/2014 al B. B. C. și M. A. M..
Obligă intimata la plata către reclamantă a sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 650 alin. 3 coroborat cu art. 717 Cod procedură civilă.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED. CIC/then. PO
4 ex. 23.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1889/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1687/2015. Judecătoria... → |
|---|
