Contestaţie la executare. Sentința nr. 9051/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9051/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 9051/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9051
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatorul V. M., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și B. S. I. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 714 și 651 Cod procedură civilă, apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură, civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 3 luni de zile.
Instanța ia act de renunțarea contestatorului la capătul de cerere având ca obiect suspendare executare silită, față de cererea depusă de contestator la fila nr. 10 din dosarul declinat.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestator prin cererea de chemare în judecată și proba cu înscrisuri, solicitată de intimată, prin întâmpinare, ca, fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Din oficiu, instanța invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. I. C..
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. I. C., asupra excepției inadmisibilității, invocată de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 15.07.2015, sub nr._, contestatorul V. M., în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A – Direcția Regională De Drumuri Și Poduri București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării silite până ia soluționarea contestației la executare și, totodată, să dispună admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare silită dispuse în Dosarul de executare silită nr. 1135/B/2015, anularea executării însăși, iar în subsidiar, a solicitat instanței să dispună cenzurarea cheltuielilor de executare silită apreciate ca vădit disproporționate în raport de suma ce face obiectul executării silite și de complexitatea cauzei.
În motivarea contestației în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că, prin Somația și încheierile din data de O8.06.2015 pronunțate în Dosarul de executare nr. 1135/B/2015 de B. E. Judecătoresc S. lleana C. s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 28 Euro la cursul de schimb al BNR, conform titlului executoriu, reprezentat de Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012, și la plata sumei de 387,87 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, calculate conform dispozițiilor Ordinului nr. 2550/C/2006, din care 124,00 lei taxe poștale, 15,87 lei onorariu executor judecătoresc și 248,00 lei onorariu consultanță executare
Contestatoarea a mai precizat că, deși a formulat plângere împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012, prin care s-a dispus sancționarea sa contravențională cu amendă contravențională în valoare de 250 lei și plata unui tarif de despăgubire în valoare de 122..61 lei echivalentul a 28 de euro, respectivul proces – verbal nu i-a fost niciodată comunicat de către intimată, comunicarea fiind făcută odată cu transmiterea Somației și a încheierii din data de 08.06.2015 de către B. E. Judecătoresc S. I. C.. Totodată, a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/ 10.04.2012 a fost emis electronic și transmis pe suport de hârtie, fără a fi semnat olograf de către agentul constatator, acesta fiind lovit de nulitate absolută, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 6/2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție care a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului.
Mai mult contestatorul a apreciat că, față de data comunicării procesului verbal, 02.07.2015, în cauză a intervenit prescripția termenului de comunicare a procesului verbal de la data aplicării sancțiuni, termenul fiind de o lună, precum și prescripția termenului de aplicarea sancțiunii care este de 6 luni de la dată săvârșirii faptei.
Față de cele învederate, contestatoarea a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite până ia soluționarea contestației la executare și, totodată, să dispună admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare silită dispuse în Dosarul de executare silită nr. 1135/B/2015, anularea executării însăși, iar în subsidiar, a solicitat instanței să dispună cenzurarea cheltuielilor de executare silită apreciate ca vădit disproporționate în raport de suma ce face obiectul executării silite și de complexitatea cauzei. Totodată, a solicitat instanței să dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. . 569,700, 711 și următoarele, din Codul de procedură civilă.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: încheierea de încuviințare a executării silite din data de 08.06.2015, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 08.06.2015, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/ 10.04.2012.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.04.2015, intimata C.N.A.D.N.R. S.A prin Direcția Regională De Drumuri Și Poduri București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: admiterea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, admiterea excepției inadmisibilității contestaței la executare în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlurile executorii; precum și respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către B. E. Judecătoresc S. I. C. în baza titlului executoriu PVCC . nr._/10..04.2012, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică. Totodată, a solicitat menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Cu privire la excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, intimata a solicitat instanței ca, în temeiul art. 713 alin. 1 NCPC coroborat cu art. 650 alin1 NCPC, să admită excepția invocată față de faptul că domiciliul contestatorului este în București, ., ., și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Sectorului 6 București . totodată, intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, în acest sens învederând instanței faptul că în prezenta cauză executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin urmare, a apreciat că motivele invocate de către contestatoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC, a căror aplicarea a solicitat instanței să o facă. Așadar, a solicitat instanței să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate că are la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la n momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii pozițiilor OG nr. 2/2001.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator, intimata a solicitat instanței să o respingă ca nefondată. În acest sens, a considerat că nu se impune ordonarea acestei măsuri provizorii întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, și nu se creează o pagubă iminenta care nu se poate repara. Mai mult decât atât, a învederat instanței de judecată faptul că de la data comunicării procesului verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie creanța stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acesteia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale,respectiv dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC.
În aceste condiții, intimata a apreciat că contestatorul a dat dovadă de rea – credință refuzând în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale și încercând prin solicitarea de suspendare a executării silite să inducă în eroare instanța. În ceea ce o privește, intimata a apreciat că a dat dovadă nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca partea contestatoare să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, a considerat că, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat. Pe cale de consecință, intimata a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată de către contestator, ca nefondată.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în 20.11.2011 ora 17:40, pe DN1, Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că fapta respectivă constituie contravenție și este sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 250 de lei. În plus, potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 28 Euro. Au fost prin urmare întocmite procese verbale, a căror emitere și comunicare a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii,cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, intimata a învederat instanței faptul că, comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză s-a făcut conform art. 27 din OG nr. 2/2001, operațiune confirmată prin semnătura de primire a martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. Prin urmarea, a apreciat ca neîntemeiată orice susținere conform căreia procedura de comunicare a proceselor - verbale de fost viciata sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
În plus, intimata a învederat instanței faptul că de la data comunicării proceselor - verbale și până la data încuviințării executării silite. contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită conform dispozițiilor legale, respectiv art. 622 alin. 1 și 2 NCPC. De asemenea, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luarea la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționai plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Pe cale de consecință, intimata a apreciat că a dat dovadă nu numai de bună credință dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca partea contestatoare să își execute de bună voie obligația stabilită prin titlurile executorii.
În continuarea, intimata a precizat că prin încheierea din data de 21.04.2015 instanța de executare a dispus învestirea cu formula executorie a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/10.04.2012. De asemenea, în temeiul art. 640 NCPC instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să nuna în executare titlul executoriu în cauză, constatând totodată faptul că procesele verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la susținerile contestatorului referitoare la generarea și semnarea electronică a procesului - verbal contravenție, intimata a apreciat, în temeiul art. art 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că partea contestatoare a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, însă nu a înțeles să facă acest lucru, motiv pentru care până la desființarea acestuia,titlul executoriu își menține puterea executorie. În plus, intimata a apreciat că executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare, motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și nu pot fi luate în considerare, având în vedere că, în legătură cu aceste aspecte, legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin urmare, a considerat că motivele invocate de către contestatoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind legalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe ea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC. În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecata să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. VCPC și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001. Astfel, a apreciat că, atâta timp cât procesele verbale de contravenție adresate pe seama debitoarei nu au fost contestate în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestora, subscrisa deține titluri executorii apte de executare silită pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actele sancționatoare, care au intrat în putere de lucru judecat.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitoare, intimata a apreciat că se încadrează în limitele legale admise de O.M..J. nr. 2561/2012. În acest sens, intimata a arătat că suma datorată acesteia de către contestatoare este compusă din: 28 euro reprezentând contravaloare tarife de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plății: 387,87lei reprezentând onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului. Față de acest aspect, intimata a apreciat că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza 669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata și ale Ordinului M.T nr.2561/2012. a stabilit e executare până la acest moment procedural.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței respingerea contestației la executare, ca nelegala și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către de B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 NCPC, precum și pe dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: titlul executoriu procesul verbal . 12 nr._/10.04.2012 și dovada comunicării acestuia.
Prin sentința civilă nr._/2015 pronunțată în data de 08.09.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2015.
În baza art.248 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinare:
În privința excepției inadmisibilității, instanța reține că nu toate motivele invocate de contestator pot fi analizate exclusiv în cadrul plângerii contravenționale. Dimpotrivă, intervenirea unei legi mai favorabile și prescripția executării pot fi invocate pe calea contestației la executare.
În consecință, instanța va respinge excepția inadmisibilității, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. I. C., invocată din oficiu, conform disp. art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Rolul instanței constă numai în verificarea identității dintre cel chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului.
Calitatea procesuală pasivă este traducerea procesuală a calității de subiect obligat în raportul de drept material dedus judecății, în virtutea căreia paratul stă în justiție. Așadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
În speță, executorul judecătoresc nu este parte în raportul juridic obligațional (pus în executare silită), având doar atribuții specifice în cadrul procedurii de executare.
Astfel, instanța va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. S. I. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Conform art. 713 alin. 2 Cod de Procedură, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că în situația în care este prevăzută de lege o altă cale de desființare a titlului executoriu (în speță, procedura plângerii contravenționale), pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări de fond împotriva acestuia și nu se poate invoca pretinsa nelegalitate ori netemeinicie a acestuia.
Instanța învederează că nu va analiza susținerile privind semnarea procesului verbal de către agentul constatator, celelalte critici de fond ale procesului verbal, deoarece acestea puteau fi valorificate doar în procedura plângerii contravenționale.
În consecință, instanța va analiza doar aspectele ce țin de executarea silită. În speță, creanța urmărită este de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 1135/B/2014 al B. S. I. C..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În același timp, instanță apreciază întemeiate susținerile contestatorului privind prescripția executării sancțiunii.
Potrivit art. 26 alin. 3 din O.G. 2/2001 (forma în vigoare la data constatării faptei și întocmirii procesului verbal), în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Conform art. 27 din O.G. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Instanța constată că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului verbal în condiții procedurale, contestatorul arătând că acesta nu i-a fost comunicat prin scrisoare recomandată (proces verbal de afișare, f. 23 ds.declinat).
Pentru aceste motive, instanța constată că procedura de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este viciată, astfel că se va reține că îndeplinirea comunicării nu s-a realizat până în prezent în condiții procedurale.
Mai mult, prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Înalta Curte a considerat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă. Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite. Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, Înalta Curte a stabilit că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Pentru motivele arătate, în baza art. 720 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși.
Față de soluția dată contestației la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. S. I. C., invocată din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul V. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimatul B. S. I. C., cu sediul în București, ., nr. 7A, Complex Alia Apartaments, corp B, ., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul V. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 1135/B/2015 al B. S. I. C..
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. A.P.
05 exemplare/09.12.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9066/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9099/2015.... → |
|---|
