Contestaţie la executare. Sentința nr. 109/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 109/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 109
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI AOSCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N. și M. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător, Ș. M., care depune delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 16.12.2014 a întâmpinării formulate de intimați BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI AOSCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N. și M. A. și în data de 17.12.2014 a dosarului de executare nr. 1284/2014 de către BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI AOSCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N. și M. A..
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Contestatoarea prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 713 alin. 1 și art. 650 alin. 1 Cod proc.civ., având în vedere sediul debitoarei care este în raza sector 6.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Contestatoarea prin apărător estimează durata soluționării dosarului la 2 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 2 luni.
Instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI AOSCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N..
Contestatoarea prin apărător în privința excepției arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI AOSCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N., având în vedere că executorul nu este parte în raportul execuțional și chiar dacă contestația la executare vizează și cheltuielile de executare, având în vedere că în final cheltuielile se suportă de către debitor, executorul tot nu devine parte în acest raport, realizează doar o activitate de interes public dată în sarcina sa. Prin urmare, executorul judecătoresc nefiind parte în acest raport, nu se justifică în cauza de față calitatea sa procesuală pasivă, motiv pentru care excepția este admisă de instanță.
Instanța acordă cuvântul pe excepția netimbrării contestației la executare, invocată de intimatul M. A..
Contestatoarea prin apărător solicită respingerea excepției netimbrării contestației la executare, fiind instituție de interes public și este scutită.
Instanța constată că petenta C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE este scutită de obligația de plată a taxei de timbru, potrivit art. 30 alin. 1 ultima teză din OUG nr. 80/2013, care prevede că cererile formulate de instituții publice sunt scutite de taxă de timbru, când au ca obiect venituri publice. Instanța apreciază că scutirea se referă atât la cererile având ca obiect direct astfel de venituri, cât și când obiectul este indirect, în sensul că se urmărește a se preîntâmpina o situație în care s-ar diminua veniturile publice, cum este cazul de față. De altfel, instanța reține că sunt incidente și prevederile art.7 din OG 22/2002, care prevăd scutirea de plată a taxelor de timbru și a cauțiunilor atunci când este vorba de cereri formulate de instituții publice și care privesc executarea silită a unor creanțe stabilite prin hotărâri judecătorești, cum este cazul de față, motiv pentru care respinge excepția netimbrării acțiunii. În temeiul aceluiași text, instnața constată că petenta nu are nici obligația de plată a cauțiunii pentru cererea de executare silită.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatoarea prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond și pe capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Contestatoarea prin apărător solicită admiterea contestației la executare, având în vedere că a plătit până în februarie 2011 sumele din cererea de chemare în judecată formulată, ulterior instanța a admis și a pronunțat sentința civilă, motiv pentru care solicită admiterea contestației la executare, arătând că aceste plăți au fost efectuate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2014, contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI B. ȘERBAU C. ȘI D. N., și intimatul M. A., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1284/2014,
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 4303/02.09.2011, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 137/AS/2012, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. A., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/01.01.2011 și menținerea deciziei de pensionare emisă de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr.164/2001.
În fapt, în perioada 2010-2013, s-a desfășurat etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale,
În prima etapă, potrivit art.4 alin.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010.
Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritat, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Contestatoarea a subliniat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011).
Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultra activând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire ia existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective”.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 9 din data de 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri”.
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr.119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea deciziei nr.323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii”.
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la data de 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 4303/02.09.2011.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr.119/2010, anexând buletinul de calcul pentru B. C..
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 4303/02.09.2011, reclamantul a încercat, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Reclamantul a încercat acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art. 1 stabilește că ,,pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor si ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, potrivit încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, este, în opinia contestatoarei, exagerat de mare și neconformă cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare. Din această perspectivă, solicităm instanței de judecată să cenzureze onorariul acestuia.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1284/2014 al Biroului E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a anexat în copie, somație din data de 09.10.2014, încheiere de stabilire cheltuieli executare din data de 07.10.2014, sentința civilă nr.2456/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția pentru Conflicte de muncă și asigurări sociale, încheierea de ședință din data de 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, buletin de calcul.
La data de 18.11.2014 intimatul M. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, netemeinică și nefondată.
În primul rând, raportat la dispozițiile art. 10 alin 2 din OUG nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru, contestatoarea are obligația să achite taxa judiciară de timbru.
Din conținutul contestației se reține ideea că, potrivit dispozițiilor art.30 alin.1 din aceeași ordonanță, instituțiile publice sunt scutite de la plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Pentru a nu exista niciun fel de interpretare, chiar legiuitorul în alin. 2 al aceluiași art.30 din OUG nr. 80/2013, precizează în mod expres ce venituri se includ în categoria veniturilor publice ori, în cazul de față, raportat la obiectul titlului executoriu, pensia de serviciu nu reprezintă venit public.
Deci, raportat la dispozițiile legislative menționate, intimatul a considerat că, atât obligația plății taxei de timbru, cât și a cauțiunii, se menține în sarcina contestatoarei, situație în care a invocat excepția anulării contestației ca netimbrată.
Pornind de la același raționament, pensia de serviciu a unui pensionar militar nu reprezintă venit public, contestatoarea, în cazul în care-și va menține cererea de suspendare a executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, are obligația de a achita și cauțiunea potrivit dispozițiilor art. 718 Noul Cod de procedură civilă.
Legat de cauțiune, s-a susținut de contestatoare că, potrivit art. 718, alin.4 Noul Cod de procedură civilă, cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 632 alin.1 Noul Cod de procedură civilă „Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”, iar la (2) ,,Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Prin încheierea dată în ședința din camera de consiliu din data de 10.09.2014, Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2014, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. B. Ș. C. și D. N., a încuviințat executarea silită începută în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2456/2012 din data de 18.09.2012 a Tribunalului Argeș în dosarul nr._, autorizând creditorul să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
Deci, potrivit încheierii mai sus menționate, „Instanța constată că, în cauză, creditorul deține un titlu executoriu valabil, constând în sentința civilă nr. 2456 din data de 18.09.2012 a Tribunalului Argeș... ”.
Potrivit dispozițiilor art. 712 alin.1 Noul Cod de procedură civilă „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în prima instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.
Așa cum rezultă din conținutul celor două hotărâri judecătorești, intimatul a fost înscris la pensie de serviciu prin decizia nr._/12.02.2009 emisă în baza Legii nr.164/2001, iar în anul 2010 s-a trecut la recalcularea pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor în temeiul reglementărilor Legii nr. 119/2010 și HG nr.735/2010, afectând pensia intimatului.
În urma contestației formulate de intimat, la decizia nr._/01.01.2011 de recalculare a pensiei emisă de MApN, adresată Comisiei de contestații din cadrul MApN, aceasta a emis decizia nr. 1791/24.02.2011 de respingere a contestației, fără a ține cont că recalcularea pensiei s-a făcut în condițiile în care, în data de 28.09.2010, Curtea de Apel Cluj pronunțase o hotărâre de suspendare a executării HG nr.735/2010. Ulterior, măsura suspendării a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 38/07.01.2011.
Prin urmare, raportându-se la succesiunea în timp a apariției cadrului legislativ privind recalcularea pensiilor și hotărârea dată de Curtea de Apel Cluj, confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost suspendată definitiv HG nr.735/2010, în mod corect, atât instanța de fond cât și cea din recurs au constatat că recalcularea pensiei în ceea ce îl privește pe intimat a fost nelegală, decizia de recalculare emisă la data de 01.01.2011 fiind dată în perioada suspendării hotărârii de guvern.
Motivarea contestatoarei referitor la cele trei etape pe care le-ar fi parcurs procesul de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat sunt simple apărări pe o situație de fapt pe care sub o altă formă le-a invocat contestatoarea atât pe parcursul judecării în fond a cauzei în dosarul nr._ cât și în motivele de recurs susținute în calea de atac care, potrivit dispozițiilor art.712 alin.1 Noul Cod de procedură civilă nu pot fi invocate în cadrul prezentei contestații.
Cu toate acestea, etapele invocate de C. de P. Sectorială a MApN nu au temei legal, ele fiind doar speculații, deoarece, după cum s-a mai arătat, pe data de 28.09.2010, Curtea de Apel Cluj a pronunțat sentința civilă nr.338 prin care a suspendat executarea HG nr.735/2010. Această măsură a suspendării a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 38/07.01.2011.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 14 alin.7 prevede faptul că „Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării (în această situație suspendarea fiind definitivă).
Intimatul a menționat că la solicitarea punerii în executare a sentințelor civile similare, C. de P. Sectorială a MAI a comunicat petenților că sentința civilă va fi pusă în executare.
În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aceasta conține prevederi de natură tehnică, ce reglementează modalitatea concretă de revizuire a noilor pensii (foste pensii militare de stat). Prin acest act normativ, legiuitorul delegat, potrivit motivării sale, a urmărit “instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a și b din Legea nr.119/2010”.
Dar Legea nr.119/30.06.2010 precizează, în art. 1, că „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;... ”
Reglementarea este clară: din momentul intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat nu mai existau, ele devenind pensii de asigurări sociale.
Totuși, se impune sublinierea că ordonanța de urgență, în ciuda terminologiei diferite utilizate, respectiv „revizuire” în loc de „recalculare”, reia, în esență, prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 735/2010.
În practică, adoptarea acestei ordonanțe de urgență a sporit confuzia legislativă în ceea ce privește recalcularea pensiilor de serviciu, a încărcat casele de pensii cu noi recalculări (revizuiri) și a aglomerat instanțele de judecată în condițiile în care pensionarii cu hotărâri judecătorești irevocabile prin care li s-au menținut pensiile de serviciu au fost nevoiți să se adreseze, din nou, instanțelor de judecată pentru aceeași problemă.
Având în vedere că decizia de recalculare a fost emisă către mine la data de 01.01.2011, iar instanțele de judecată au anulat-o, efectul Legii nr.263/2011 nu poate produce efecte asupra mea, instanța stabilind fără echivoc că menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr.164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
Anularea Legii nr.164/2001 nu înseamnă că anulează dreptul intimatului la pensie născut în baza prevederilor acestei legi. Legea trebuie să-și producă efectul asupra acestuia, deoarece a stat la baza nașterii dreptului său de pensie, acesta nemaiputând să fie reevaluat la fiecare modificare a condițiilor de pensionare.
Aspectele mai sus menționate se regăsesc și în Raportul Special al Avocatului Poporului din 2013, privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu, care arată că problemele create ca urmare a eliminării pensiilor de serviciu îndreptățesc o analiză specială a acestora, pentru că această categorie de persoane a devenit vulnerabilă, pe fondul practicii neunitare și contradictorii a autorităților abilitate cu aplicarea legii, precum și a instanțelor judecătorești.
De asemenea, Curtea Constituțională prin decizia nr.20 din 2 februarie 2000, referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a art.41 alin.2 din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Publicată în Monitorul Oficial nr.72 din 18.02.2000, reținea: „Curtea Constituțională reține că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații.
Contestatoarea refuză să înțeleagă că decizia de recalculare contestată a fost lipsită de temei juridic, determinată de faptul că HG nr.735/2010 - pe baza căreia a fost emisă decizia, a fost suspendată prin hotărârea nr.338/2010 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr._, fără să aibă nici o legătură cu întinderea în timp a efectelor Legii nr.119/2010 și Legii nr.164/2001.
Având în vedere durata de aplicabilitate limitată a Legii nr.119/2010 (efectul ei încetând la data de 31.12.2010), după anularea Deciziei de recalculare nr._/01.01.2011 emisă de MApN, intimatul nu a mai primit o altă decizie de recalculare care să poată fi revizuită legal de OUG nr. 1/2011. Cu toate acestea, C. de P. Sectorială a MApN a continuat abuziv acțiunea de revizuire a pensiei intimatului de serviciu, ajungând în situația de față când, a revizuit în mod repetat ceea ce era anulat de instanțele de judecată.
Faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii nu face opozabilă decizia acesteia pentru pensionarii militari cu sentințe civile irevocabile, deoarece a fost judecat la data de 10.06.2013 (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din data de 26.07.2013), iar sentința civilă nr. 2456 /2012 era irevocabilă din data de 18.09.2012, având deja putere de lucru judecat.
Intimatul a depus la dosar o situație comparativă între pensia plătită și cea cuvenită prin sentința civilă nr. 2456/2012 din data de 18.09.2012 și a unei copii după cuponul de pensie din luna decembrie 2010, dovada celor afirmate de acesta fiind chiar Buletinul de calcul pentru acesta, anexat de către contestatoare la cererea de suspendare a executării. Pentru comparație, intimatul a atașat copia cuponului de pensie din luna decembrie 2010.
Intimatul a învederat că, este normal să treacă la executarea unei hotărâri care nu a fost dusă la îndeplinire de bună-voie de contestatoare, hotărârea fiind limpede, stabilind în mod concret întinderea titlului executoriu, iar temeiul legal al dispozițiilor OUG nr. 1/2011 nu-și găsește aplicabilitate în cauza de față.
În sprijinul celor afirmate mai sus, intimatul a invocat totodată practica judiciară a instanțelor Judecătoriei Sectorului 6 București care, dintr-un total de 64 de cereri identice de încuviințare a executării silite, în condițiile existenței unor dosare și titluri executorii cu conținut identic, au pronunțat soluții de încuviințare, în totalitate sau în parte, pentru 47 de cereri (73%) și practica judiciară a instanțelor Tribunalului București care, până la această dată, a admis apelurile formulate de cadrele militare în rezervă la încheierile pronunțate de Judecătoria sectorului 6 București, prin care au fost respinse sau admise în parte solicitările executorului de încuviințare a executării silite, în dosarele nr._/303/2014;_/236/2014;_/303/2014;_/303/2014, așa cum rezultă din tabelul și din extrasele de pe portalul Tribunalului București, anexate.
Cu privire la cheltuielile de executare, acestea sunt justificate prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.10.2014 de către biroul executorilor, deci raportat la cenzurarea onorariului acestora urmează să se pronunțe o soluție de respingere.
În concluzie, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1284/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 din Noul Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimatul a anexat în copie, titlul executoriu: sentința civilă nr.2456/2012, încheierea Judecătoriei sector 6 București de încuviințare a executării silite în dosarul nr.1284, recursul respins al MApN împotriva sentinței civile nr. 2456/2012 (titlul executoriu), în dosarul nr._, tabelul și extrase cu soluții ale Tribunalului București de admitere a apelurilor, adresa nr._/23.05.2014 transmisă de CPS a MAI dlui V. I., cupon de pensie din luna decembrie 2010, situație comparativă între pensia aflată în plată în decembrie 2010 și cea plătită de CPS a MapN.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea intimatului M. A., prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și admiterea actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1284/2014.
Prin contestația la executare formulată de C. de pensii sectorială, aceasta a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1284/2014 (incluzând onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare).
Totodată, C. de pensii sectorială a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare.
Așa cum s-a arătat prin contestația la executare, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă.
În susținere, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 30 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dispozițiile art. 62, alin. 1, lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și dispozițiile art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice.
Totodată, contestatoarea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 718, alin.4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Așa cum s-a subliniat și în cuprinsul contestației la executare, sunt numeroase aspecte de natură să creeze o serioasă îndoială în ceea ce privește legalitatea titlului executoriu invocat.
Contestatoarea a considerat că, prin punerea în executare a sentinței civile contestate, s-ar produce o pagubă majoră pentru bugetul instituției militare ce va fi greu de reparat.
Față de aceste aspecte și de motivele dezvoltate pe larg în contestația la executare, contestatoarea a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării.
În ceea ce privește fondul cauzei, contestatoarea a arătat că, pentru a îndeplini obligațiile stabilite în sarcina sa, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în baza dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, l-a repus în plată pe reclamant cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Așadar, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ud aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011).
Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, ultra activând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, intimatului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată.
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile necontestate, s-ar înlătura aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei), în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Acest lucru nu este posibil în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art.1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1284/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
Urmare solicitării instanței, la data de 17.12.2014, prin compartimentul registratură, B. B. Ș. C. și D. N. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.1284/2014 (filele 67-80).
La termenul de judecată din 14.01.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. ASOCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N., motiv pentru care contestația formulată în contradictoriu cu acest intimat va fi respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La același termen, instanța a respins excepția netimbrării contestației, ca neîntemeiată și a constatat că în cazul de față contestatoarea este scutită și de obligația de consemnare a cauțiunii pentru cererea de suspendare a executării silite.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 21.08.2014 M. A. a solicitat B. Asociați B. Ș. C. și D. N., punerea în executare silită a titlului executoriu – sentința civilă nr.2456/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind înregistrat și deschis dosarul de executare silită nr.1284/2012, prin încheierea din 21.08.2014.
Prin titlul executoriu menționat, se admisese contestația completată, precizată și restrânsă, formulată în numele contestatorului M. A., s-a anulat decizia nr.1791/24.02.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a anulat decizia nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale și s-a menținut în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
Prin încheierea pronunțată la data de 11.09.2014 Judecătoria Sectorului 6 a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu menționat, în sensul menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
La data de 07.10.2014 executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare somația prin care a pus în vedere contestatoarei obligația ca în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, privind menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010, și să achite cheltuielile de executare în sumă de 1.700,14 lei, stabilite de executori prin încheierea din 07.10.2014.
Instanța reține însă că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor sentința ce constituia titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele.
Instanța reține că în baza art.4 alin.1 lit.a din Legea 119/2010 s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG 735/2010.
Creditorului i se emisese, în baza acestui act normativ, decizia nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Național, de recalculare a pensiei.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată decizia nr._/01.01.2011 a Ministerului Apărării Naționale, de recalculare a pensiei și decizia nr.1791/24.02.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, prin care se respinsese contestația formulată de creditor împotriva deciziei nr._/01.01.2011.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG 1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea 119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. În temeiul Legii 241/2013 s-a emis contestatorului decizia nr._/01.01.2013 – pe care contestatorul, potrivit susținerii acestuia, a contestat-o la Comisia de contestații a Ministerului Apărării Naționale (f.27 dosar).
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
Instanța a avut în vedere, în primul rând, faptul că, deși sentința invocată de creditor este pronunțată ulterior adoptării OUG 1/2011, acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, el nefiind reținut în considerentele hotărârii judecătorești (și nici nu avea cum să fie reținut, din moment ce instanța era învestită cu analizarea legalității emiterii unei decizii în baza altui act normativ, Legea 119/2010, iar nu în baza OUG 1/2011).
În al doilea rând, instanța reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr.9/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Este adevărat că decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, însă este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG 59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea 119/2010, diferența fiind doar că OUG 1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr.9/2013, problema de drept ce formează obiectul judecății vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind revizuirea pensiilor prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, în ipoteza în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-au dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu și menținerea în plată a acestei pensii.
Î.C.C.J. stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat de altfel și Curtea Constituțională în decizia nr. 215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". Tot astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1.601 /2010, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.
În interpretarea noțiunilor de "putere de lucru judecat" și de "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiului stabilității raporturilor juridice izvorâte din hotărâri judecătorești irevocabile, Înalta Curte a apreciat că prezintă relevanță și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1.286 /2011, în care s-a precizat că "ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului", astfel încât "cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii 241/2013) cu putere de lucru judecat.
ÎCCJ a reținut în decizia 9/2013 că poate fi reținută încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 (în speță contestatoarea a invocat plata acestor sume până în decembrie 2011, iar intimatul creditor nu a contestat acest lucru), nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotărâri judecătorești în detrimentul uneia dintre părți, astfel încât practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei) nu este incidentă.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG 1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În prezent este în vigoare Legea 241/2013 și plățile se efectuează creditorului în temeiul deciziei nr._/01.01.2013, care a fostdată în aplicarea acestei legi.
Instanța reține însă că adoptarea Legii 241/2013 – chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010 - nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită. Fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor, legalitatea și temeinicia deciziei nr._/01.01.2013 poate fi cenzurată doar pe calea contestației prevăzute de legea specială, contestație pe care, de altfel, contestatorul a și formulat-o, potrivit propriilor susțineri. Or, dacă în contestația la executare de față, instanța ar trece la verificarea dacă pensia aflată acum în plată, stabilită prin decizia nr._/01.01.2013, este la nivelul pensiei din luna decembrie 2010, ar însemna, practic, să se substituie organelor competente a verifica legalitatea și temeinicia deciziei respective, lucru ce nu poate fi admis.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art.711 coroborat cu art.662 c.proc.civ. va admite contestația și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1284/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 c.proc.civ. (potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă r până la soluționarea contestației la executare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, ..7-9, sector 6, împotriva intimatului B. ASOCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N., cu sediul în București, .. 17, sector 3, C. RO_, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, împotriva intimatului M. A., CNP_, domiciliat în Pitești, .. 177, ., apartament 5, județul Argeș.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1284/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/5 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4505/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 101/2015. Judecătoria... → |
|---|
