Plângere contravenţională. Sentința nr. 1348/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1348/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1348/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1348
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. A. S.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul F. N. B., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimata prin consilier juridic P. I. cu delegație la fila 42 în dosarul cauzei, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Instanța, constatând că se află la primul termen de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 Cod proc.civ, procedează la verificarea competenței sale, acordând cuvântul intimatei în acest sens.
Intimata, prin consilier juridic, apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 Cod proc.civ și art. 32 alin.1 din O.G. 2/2001.
Instanța constată că este competentă competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 Cod proc.civ și art. 32 alin.1 din O.G. 2/2001, raportat la locul săvârșirii contravenției.
În continuare, în temeiul art. 238 Cod proc.civ., acordă cuvântul intimatei cu privire la estimarea duratei de soluționare a cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, estimează durata de soluționare a cauzei ca fiind de 3 luni.
Instanța, față de împrejurările cauzei și susținerile reprezentantului convențional al intimatei, estimează durata de soluționare a cauzei ca fiind de 3 luni.
Instanța acordă cuvântul intimatei pe aspectul probatoriului.
Intimata, prin consilier juridic, arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de către contestator, iar în apărare, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu planșele foto efectuate la fața locului.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, în temeiul art. 255, 258 Cod proc.civ., apreciind aceste probe utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei și proba cu planșele foto pentru intimată, potrivit art. 341 Cod proc.civ. apreciind aceste probe utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea pe cale de consecință ca legal și temeinic procesul-verbal de contravenție, față de considerentele invocate pe larg în cursul întâmpinării. Învederează faptul că, contestatorul nu a invocat vreun motiv de nulitate absolută a procesului- verbal, invocând în schimb mai multe cazuri prevăzute sub sancțiunea art. 16, respectiv nulitatea relativă a procesului-verbal. Intimata apreciază că a demonstrat caracterul netemeinic al cazurilor invocate de către contestator. Astfel, referitor la susținerile contestatorului că fapta ar fi insuficient descrisă, arată că s-a precizat expres faptul că agentul constatator a făcut o descriere suficientă a faptei, cu indicarea modelului vehiculului staționat neregulamentar, a mărcii, a numărului de înmatriculare, a intervalului orar în care acesta a staționat.
În ceea ce privește lipsa mențiunii cu privire la ocupația și locul de muncă al contestatorului, arată că în H.G nr 31/1996 nu sunt prevăzute aceste mențiuni, întrucât procesul s-a întocmit după identificarea persoanei care a utilizat vehiculul, astfel cum reglementează disp.art. 39 din O.G.195/2002.
Apreciază procesul-verbal ca fiind temeinic având în vedere că situația de fapt constatată de agentul constatator este confirmată de planșele foto efectuate la fața locului cu un aparat foto certificat, precum și de faptul că petentul nu a făcut dovada contrară a acestei situații de fapt.
Referitor la solicitarea cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, solicită respingerea acesteia față de faptul că petentul nu a recunoscut și regretat fapta, precum și faptul că nu a făcut dovada vreunei conduite regulamentare anterioare, prin depunerea unui cazier contravențional.
Cu privire la obligarea intimatei la reparearea prejudiciului material în cuantum de 676,32 de lei, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, având în vedere că petentul nu a făcut dovada răspunderii civile delictuale a intimatei în sensul că obligarea petentului la achitarea taxei de ridicare este un efect al emiterii dispoziției de ridicare, act administrativ necontestat în prezenta cauză. Emiterea procesului-verbal de constatare nu a avut ca efect obligarea contravenientului la plata taxei de ridicare, transport și depozitare.
Față de toate cele menționate mai sus a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, contestatorul F. N. B. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat anularea procesului-verbal . nr_ din data de 12.09.2014, încheiat de Direcția Generala de Politie Locala Sector 6 și, pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare cu 5 puncte-amendă, în valoare de 425 lei și cu 3 puncte de penalizare și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în aceasta materie. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că în data de 13.05.2014, la ora 13.40, a staționat voluntar autoturismul cu nr_ pe ., în sectorul 6. La ora 13.50, s-a întors la locul staționării autoturismului, unde a constatat ca acesta dispăruse, s-a interesat unde sunt depozitate mașinile ridicate în sectorul 6 și s-a îndreptat de urgență la acea adresa în vederea recuperării autoturismului. Acolo, a fost întâmpinat de un agent de poliție care i-a înmânat dispoziția de ridicare și o comunicare, în sensul că autoturismul a fost depistat staționând în mod neregulamentar. Ulterior semnării acestei comunicări, a fost informat că, pentru a i se elibera autoturismul, este necesara achitarea pe loc a unei taxe de 677,32 lei, ceea ce a și făcut. Prin procesul-verbal mai sus amintit, a fost sancționat cu 5 puncte de amendă în cuantum de 425 lei și 3 puncte de penalizare, fără a se menționa în cuprinsul său faptul că a fost dispusă măsura ridicării autoturismului.
Contestatorul a mai arătat că potrivit art. 16 alin. (1) teza a IlI-a din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: “ocupația și locul de muncă al contravenientului”. Astfel, în cadrul procesului-verbal contestat lipsesc mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia, fiind vorba de nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
În al doilea rând, un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în niciun fel, conform art. 16 alin. (7) teza a Il-a din O.G. 2/2001.
În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor care susține că ar fi fost săvârșite și nu făcut vreo mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită încălcând asftel dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Contestatorul a mai menționat că, chiar și în condițiile în care s-ar reține în sarcina sa nerespectarea vreunei dispoziții legale, acesta nu a avut în mod obiectiv posibilitatea de a adopta o altă conduită din cauza lipsei locurilor de parcare din zonă și că modul în care a parcat nu a determinat niciun fel de îngreunări ale traficului în zonă și nu a împiedicat circulația nimănui.
S-a mai învederat că procesul-verbal contestat nu menționează nicio menținue referitoare la măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului, această măsură fiind astfel lipsită de orice temei juridic, determinând astfel ca suma de bani achitată în vederea eliberării autoturismului să fie nejustificată din punct de vedere juridic și să determine o micșorare a patrimoniului fără existența unui temei legal. Față de această împrejurare, contestatorul a solicitat angajarea răspundeii civile delictuale a intimatei pentru prejudiciul material provocat și obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu.
În subsidiar, contestatorul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu măsura avertismentului, precizând că a avut o conduită corectă până în prezent și având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu 73,5 lei (filele 20 și 27).
În dovedirea plângerii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat în copii certificate pentru conformitate cu originalul (fielel 8-11).
La data de 18.11.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că în data de 13.05.2014, în jurul orelor 13:46, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar pe colțul intersecției . cu alee acces. Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit.a) coroborat cu art. 142 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. (2) coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată cu 5 puncte amendă, în cuantum de 425 lei și 3 puncte penalizare.
S-a mai arătat că din planșele foto efectuate la fața locului în data de 13.05.2014, în intervalul orar 13:39-13:46, cu un aparat foto certificat, reiese faptul că autoturismul marca Mercedes, având nr. de înmatriculare_, a staționat neregulamentar pe colțul intersecției . acces.
În ceea ce privește argumentul contestatorului care invocă lipsa mențiunilor referitoare la locul de muncă al contravenientului din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, precizează că aceste mențiuni nu se regăsesc în forma procesului- verbal Anexa nr. 1D din H.G. nr. 1391/2006, specific cazului reglementat de art. 181 din același act, respectiv în ipoteza în care fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate. precizând că procesul-verbal de contravenție . nr._/ 10.09.2014 a fost întocmit în termenul legal, prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.G nr. 2/2001, respectiv de 6 luni de la data săvârșirii faptei, fiind comunicat contravenientului în data de 18.09.2014, cu respectarea termenului de art. 25 alin, (2) din O.G nr. 2/2001.
Menționează faptul că petentul nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, întrucât acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului, ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, astfel cum este reglementată această procedură de dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002.
Chiar dacă s-ar admite faptul că i-a fost încălcat dreptul contestatorului de a formula obiecțiuni, precizează că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, nulitatea procesului-verbal fiind condiționtă de indicarea și probarea vreunei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, fapt reținut și de I.C.CJ. prin Decizia nr. 22/2007.
Argumentul contestatorului, care invocă insuficienta descriere a faptei este neîntemeiat, întrucât agentul constatator a efectuat o descriere completă a faptei, cu indicarea locului săvârșirii faptei, a datei și intervalului orar a staționării neregulamentare, a mărcii și numărului de înmatriculare al vehiculului, precum și a modalității în care a staționat vehiculul.
Referitor la argumentul petentului care susține că vehiculul staționat neregulamentar nu a îngreunat traficul în zonă, intimata a menționat faptul că vehiculul, prin modul de staționare, a constituit un obstacol pentru vizibilitatea conducătorilor auto care circulau pe . urmau să se asigure in vederea efectuării virajului la dreapta pe .> Referitor la argumentul petentului care afirmă faptul că procesul-verbal de contravenție nu încorporează nicio mențiune cu privire la măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului staționat neregulamentar, astfel cum prevede art. 180 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, menționează faptul că modelul procesului-verbal prevăzut de dispozițiile articolului mai sus-menționat este inaplicabil în prezenta speță. A arătat faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului staționat neregulamentar a fost dispusă prin dispoziția de ridicare .. nr._/ 13.05.2014, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, în forma aplicabilă prezentei spețe, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art. 181 din H.G. nr. 1391/2006. și care se regăsește în Anexa nr. 1D la H.G. nr. 1391/2006 specifică, cazului în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat.
În ceea ce privește solicitarea petentului cu privire la reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, intimata a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că lipsa consecințelor negative a faptei contravenționale, invocate ca și motiv de reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale, nu este de natură să se facă abstracție de starea de pericol generată de staționarea neregulamentară a vehiculului, stare care putea constitui o premisă pentru un accident rutier, având ca și cauză neasigurarea conducătorilor auto la pătrunderea în intersecție și că nu s-a făcut dovada unei conduite regulamentare anterioară săvârșirii contravenției care face obiectul prezentei prin depunerea unui cazier contravențional. În ceea ce privește capătul de cerere în pretenții, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, intimata a solicitat respingerea ca fiind neîntemeiat, având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada existenței faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției, precum și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Astfel, procesul-verbal care face obiectul prezentei cauze nu a avut ca efect prejudiciul invocat de către petent, întrucât a născut doar un raport de drept material contravențional, care a avut ca efect sancționarea contravențională a contestatorului.
În drept, s-au invocat dispozițiile Codului de proc. Civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010. O.U.G. nr. 195/2002. H.G nr. 1391/2006.
Intimata a anexat planșe foto (filele 39-40) și înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (fielele 34-38, 41).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.09.2014, contestatorul N. G. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. a) coroborat cu art. 142 lit. f) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată potrivit art. 100 alin. 2 și art. 108 lit. b pct. 7 din O.U.G. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 13.05.2014, pe . cu alee acces, petentul a staționat voluntar neregulamentar autovehiculul marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, în intervalul orar 13:39 și 13:46 pe colțul intersecției.
Sub aspectul legalității actului de sancționare, se observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat. În acest sens, sunt neîntemeiate susținerile petentului legate de pretinsa încălcare a art.16 din OG nr.2/2001, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În legătură cu sancțiunea care ar putea interveni în cazul nerespectării cerințelor cuprinse în textele legale menționate, își găsește incidența decizia în interesul legii nr.22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art.517 alin.4 C.pr.civ. Astfel, în motivarea deciziei invocate, instanța noastră supremă a arătat că „în raport cu acest caracter imperativ – limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Aplicând aceste dispoziții legale situației din speță, rezultă că neîndeplinirea obligațiilor instituite de art.16 din OG nr.2/2001 poate atrage nulitatea procesului-verbal numai în măsura producerii unei vătămări pentru petent prin neregularitățile invocate și apoi cu condiția ca respectiva vătămare să nu poate fi înlăturată în alt mod.
În privința descrierii faptei, instanța apreciază că în procesul-verbal s-a făcut o descriere detaliată a faptei și a împrejurărilor acesteia, fiind menționat clar locul staționării- pe colțul intersecției.
Pe de altă parte, dispoziția de ridicare . nr._ cuprinde toate mențiunile necesare pentru identificarea faptei și a autoturismului, astfel încât petentul nu a suferit nicio vătămare prin întocmirea procesului-verbal ulterior și prin nemenționarea în procesul verbal de contravenție a măsurii tehnico-administrative dispuse de agentul constatator, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 179 C.pr.civ.
Astfel, esențial în procedura luării măsurii ridicării autoturismului este constatarea, de către agentul constatator, a staționării neregulamentare, aprecierea acestuia că se impune luarea măsurii și manifestarea de voință a agentului competent în sensul dispunerii ridicării autoturismului, neavând relevanță sub ce formă se materializează această dispoziție. În speță, agentul de poliție a constatat staționarea neregulamentară a autoturismului cu nr._, dispunând ridicarea acestuia prin dispoziția de ridicare.
Pe cale de consecință, atâta vreme cât un agent constatator din cadrul poliției locale a constatat personal staționarea neregulamentară a autoturismului și a dispus luarea măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea autoturismului astfel staționat, instanța apreciază că faptul că măsura a fost dispusă prin dispoziția de ridicare anterior menționată, iar nu prin procesul-verbal de contravenție contestat, încheiat ulterior, nu este de natură a produce contestatorului nicio vătămare.
De asemenea, lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contestatorului, nu sunt de natură a produce o vătămare ce ar duce la anularea procesului-verbal.
Cât privește imposibilitatea contestatorului de a formula obiecțiuni la procesul verbal, instanța constată că nu se poate reține vreo vătămare a drepturilor contestatorului prin faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, cu consecința imposibilității pentru acesta de a formula obiecțiuni, atâta timp cât petentul a avut deschisă procedura plângerii contravenționale în instanță, ocazie cu care a avut posibilitatea să expună toate criticile la adresa procesului-verbal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (cauza A. contra României, par. 58 și 59).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku c. Franța/7.10.1988, par. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolga și Vulic c. Suedia/23.07.2002, par. 113.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la aprecierea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul – cauza Bosoni c. Franța/7.09.1999.
Astfel, instanța apreciază că fapta petentului constatată prin procesul-verbal în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 lit. b pct. 7 O.U.G. nr. 195/2002.
În acest sens, instanța constată că petentul a staționat autoturismul cu nr. de înmatriculare nr._, în intervalul orar 13:39 și 13:46, pe colțul intersecției dintre . alee de acces, aspect confirmat de petent în plângerea contravențională formulată, consemnările din procesul-verbal fiind susținute de planșele foto depuse la dosar, care au stat la baza încheierii procesului-verbal.
Instanța nu va lua in considerare faptul că nu erau locuri de parcare în zonă sau că petentul a apreciat în acel moment că nu va îngreuna traficul în zonă, având în vedere că aceste aspecte nu reprezintă cauză exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001 și că petentul trebuie să respecte toate regulile de circulație indiferent de aprecierile sale subiective.
În aceste condiții, instanța va reține că evenimentele s-au desfășurat în sensul în care ele sunt descrise în cuprinsul procesului verbal.
Față de dispozițiile legale amintite anterior, instanța urmează să rețină că sancțiunile aplicate petentului sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, așa cum se impune prin art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Cat privește cererea petentului de înlocuire a sancțiunii aplicate cu avertisment, instanța retine că acesta, deși recunoaște săvârșirea faptei, apreciază că nu este vina acestuia, ci a lipsei locurilor de parcare și că nu a avut loc niciun accident, dar din toate susținerile sale reiese că nu a înțeles că a greșit și că nu va mai avea pe viitor a asemenea conduită, astfel încât instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunilor dispuse.
Având în vedere considerentele arătate, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._/10.09.2014.
Reținând faptul că suma de 677,32 de lei solicitată cu titlu de despăgubiri de către contestator a fost achitată pentru serviciile de ridicare, transport și depozitare auto executate în baza dispoziției de ridicare . nr._/13.05.2014, instanța apreciază că solicitarea sumei de 677,32 lei este neîntemeiată, de vreme ce dispoziția agentului constatator, nedesființată, produce efecte juridice, ceea ce împiedică a se califica plata sumei de 677,32 de lei de către contestator drept plată nejustificată, de natură a produce prejudicierea acestuia și de a determina obligarea intimatei la repararea prejudiciului.
Față de motivele expuse mai sus, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul F. N. B. cu domiciliul în .. 6, ., ., sectorul 2 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sectorul 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. S. M. A. S. P.
Red.ASM/Thred. EV
4 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3858/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3138/2015. Judecătoria... → |
|---|
