Acţiune în constatare. Sentința nr. 3845/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3845/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 3845/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3845
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, privind pe reclamanții N. A. și N. S. contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primarul General și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat reclamanții, prin avocat, D. R., în baza împuternicirii avocațiale ._/2014, aflată la fila nr. 15 din dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului Municipiului București, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 15.05.2015, prin serviciul registratură, pârâtul M. București a depus precizări, după care
Reclamanții, prin avocat, depun dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 178/2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2014, din data 05.02.2015, un exemplar al sentinței civile nr. 178/05.02. 2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2014, un exemplar al sentinței civile nr. 1452/30.10.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._/3/2013. Arată că a observat că prin adresa comunicată instanței, Primăria Municipiului București menține toate excepțiile invocate. Precizează că nu știe de existența unei alte încheieri, cu privire la excepții, cu excepția încheierii prin care inițial Judecătoria Sectorului 6 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării, excepția lipsei calității dovezii de reprezentant, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția autorității de lucru judecat.
Reclamanții, prin avocat, arată cu privire la excepția netimbrării capătului II de cerere, solicită respingerea acesteia și să se constate că au făcut dovada timbrajului, raportându-se la pretențiile diminuate de ei, în fața Tribunalului București, la termenul de judecată din data de 30.10.2014. Solicită respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant având în vedere că la dosar au fost depuse documentele din care rezultă acordarea de mandat din partea ambilor reclamanți în favoarea doamnei Elenora M. și de asemenea, au făcut dovada raportului contractual.
Instanța pune în vedere reclamanților, prin avocat, să formuleze concluzii în privința excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, și asupra întinderii mandatului acordat de reclamanți mandatarului care ulterior a încheiat contractul de asistență juridică.
Reclamanții, prin avocat, arată că este vorba despre un mandat general prin care reclamanții o împuternicesc pe ruda acestora să desfășoare toate acțiunile pe care le consideră necesare în vederea protejării dreptului de proprietate care decurge din exproprierea apartamentului situat în . privire la excepția inadmisibilității capătului I de cerere, apreciază că acest capăt I de cerere urmează să fie apreciat de către instanță ca o apărare de fond, prin raportare la hotărârea pronunțată anterior, în anul 2006, de către Judecătoria Sectorului 4 București, care a rămas ulterior definitivă și irevocabilă. Cu privire la inadmisibilitatea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, pe revendicare, solicită ca instanța să o respingă, ca neîntemeiată, având în vedere că obiectul capătului de cerere la care s-ar fi referit această excepție, a fost disjuns și soluționat prin aprecierea dispozițiilor Legii 10/2001. Solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat având în vedere prin hotărârea prin care se solicită constatarea intervenirii autorității de lucru judecat se constată doar caracterul nelegal al trecerii imobilului în proprietatea statului și s-a respins cererea în revendicare, iar obiectul prezentei cereri îl reprezintă obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință și a prejudiciului cauzat prin înstrăinarea unui bun cu privire la care s-a făcut dovada că exista o notificare pe rolul Primăriei Municipiului București.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției netimbrării, asupra excepției lipsei calității dovezii de reprezentant, asupra excepția inadmisibilității acțiunii și asupra excepției autorității de lucru judecat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 29.11.2012, reclamanții N. A. și N. S., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat să se constatate că pârâtul nu a acordat reclamanților despăgubiri urmare a trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil; obligarea pârâtului la suportarea prejudiciului cauzat reclamanților urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 48/07.08.1996 cu G. F. si G. B. - C. și obligarea pârâtului la restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul trecut în stăpânirea statului fără titlu valabil, nul absolut, si vândut către terțe persoane, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanți au arătat că sunt moștenitori ai defunctului N. Frederic (soția supraviețuitoare si fiul), proprietar al imobilului situat în București, .. 16 . conform certificatului de moștenitor nr. 220 din 12.02.2002 emis de BNP Z. M. N.. Apartamentul a intrat în patrimoniul defunctului prin moștenire de la părinții săi, Nohamovici R. conform certificatului de moștenitor nr. S143/958 emis de notariatul de stat la 07.05.1958 fiind dobândit de către aceștia prin cumpărare prin contractul autentificat sub nr._/1927 de Notariatul de stat al Tribunalului Ilfov si înscris în Cartea funciara nr._ /1940.
S/a învederat că imobilul a făcut obiectul Deciziei nr. 56/17.01.1976 emise în baza Decretului 223/1974 prin care a fost trecut în mod ilegal în proprietatea statului.
Prin sentința civilă nr. 4943 pronunțată în ședința publică din data de 24.06.2010 de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul numărul_/4/2009, definitivă si irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a admis acțiunea acelorași reclamanți din prezenta cerere și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 56/17.01.1976 constatând totodată ca trecerea apartamentului în proprietatea statului s-a realizat fără titlu valabil.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 56/17.01.1976 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București s-a decis preluarea cu plata în proprietatea statului a apartamentului de la etajul 1 compus din 3 camere, bucătărie, vestibul, hol, baie, camera de mansarda și pivnița, situate în imobilul din .. 16 sector 5 (în prezent sector 4) care a aparținut numitului N. Frederic, căruia i s-a aprobat și a plecat definitiv din țară în anul 1970.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 48/07.08.1996 încheiat cu SCAVL Berceni SA în calitate de vânzător, G. F. si G. B. – C., au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului proprietatea reclamanților.
Prin sentința civilă nr.4943/24.06.2010, cu putere de lucru judecat, o instanță națională a statuat că titlul în baza căruia statul a preluat în stăpânire imobilul proprietatea reclamanților este lovit de nulitate absolută.
Cu toate acestea, în cadrul aceleiași cauze, s-a apreciat că actualii posesorii fără titlu ai imobilului sunt de bună credință și, pe acest temei a fost respinsă solicitarea reclamanților privind revendicarea imobilului și evacuarea actualilor locatari.
Prin această interpretare ce a intrat în sfera autorității de lucru judecat, o instanță națională a constatat valabilitatea titlurilor reclamanților dar a lipsit de orice efect sancțiunea nulității absolute intervenite asupra titlului pretins de stat.
Reclamanții au arătat că prin notificarea înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr.752/06.08.2001 au solicitat, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 restituirea prin echivalent a imobilului din ..16, etaj 1, ., trecut în proprietatea statului fără titlu valabil.
Prin aceeași hotărâre s-a reținut că dispozițiile decretului de expropriere contravin Declarației Universale a Drepturilor Omului din Decembrie 1948 care la art.17 alin.1 și 2 prevede că orice persoană are dreptul la proprietate și nimeni nu poate fi lipsit,în mod arbitrar de proprietatea sa astfel cum prevede și pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prin care li se garanta persoanelor fizice ocrotirea deplină a acestor drepturi la art.5 potrivit căruia nicio restricție sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice țară, în virtutea unor legi, convenții, regulamente sau cutume nu poate fi admisă decât o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Reclamanții au solicitat analizarea prezentei acțiuni în raport cu art. 480 C.civ. potrivit căruia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinante de lege, precum si cu art. 1 alin. 1 din primul Protocol la Convenția Europeana a Drepturilor Omului ce dispune ca orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitatea publica si în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.
Speța dedusă judecații comportă o interpretare extensivă a textelor amintite coroborată cu soluția pronunțată de o instanța națională ce a constatat cu putere de lucru judecat că titlul statului este nul absolut caz în care reclamanților li s-a recunoscut, în mod retroactiv, dreptul de proprietate asupra imobilului arătat dar fără a asigura o dreaptă despăgubire pentru paguba creată în patrimoniul acestora prin lipsirea de prerogativele dreptului de proprietate în condițiile în care acțiunea în revendicare a fost respinsă pe considerentul că actualii posesori au fost de bună credința la momentul contractării.
O astfel de vânzare, realizată de către stat către chiriașul care s-a pretins de buna credința, anterior confirmării pe cale judiciară, în mod irevocabil, a dreptului de proprietate al reclamanților, reprezintă o privare de bun ceea ce constituie o ingerința in dreptul de proprietate al reclamanților.
S-a învederat că urmare a acestei soluții, reclamanții nu au în prezent posibilitatea de a intra în posesia imobilului sau de a dispune de acesta ceea ce constituie privarea de proprietate in sensul primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1.
O interpretare similară a fost făcută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o . cauze împotriva României precum: Padurare, Porteanu, R., Stain si alții).
În aceste împrejurări, reclamanții au solicitat admiterea prezentei acțiuni prin asigurarea unei modalități reparatorii fata de reclamanții pentru ingerința în dreptul de proprietate al reclamanților fără titlu valabil în lipsa oricărei despăgubiri juste si prealabile.
Așadar, urmează să se constate că reclamanții sunt îndreptățiți a solicita restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru lipsirea de prerogativele dreptului de proprietate in mod ne valabil.
Urmează ca valorile pecuniare solicitate să fie stabilite printr-o expertiză evaluatoare si precizate ulterior.
Având în vedere că toate capetele de cerere sunt legate de aplicarea Legii nr. 10/2001, respectiv de un bun ce face obiectul acesteia, imobilul în litigiu făcând parte din categoria imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, apreciază că acțiunea este scutită de taxe de timbru.
În drept, au fost invocate disp. art. 1073, art. 1084, art. 1341, art. 1344, art. 1898 C .civ., art. 48, art. 50 din Legea nr. 10/2001.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie sentința civilă nr.4943/24.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2009.
La data de 28.03.2013, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, învederând că temeiurile de drept indicate nu sunt aplicabile în speța, respectiv art.1073 c.civ. dispune cu privire la dezdăunări ale vânzătorului ce trebuie date cumpărătorului în cazul neîndeplinirii obligației, art. 1341 reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, art.1344 prevede restituirea prețului si excedentele valorii in timpul evicțiunii, art.48 din Legea nr.10/2001 consfințește dreptul chiriașilor la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamanților având în vedere dispozițiile Legii nr.105/1992 motivat de faptul ca reclamanții nu au domiciliul in România ci în străinătate, iar reprezentantului îi trebuie o procură specială de semnare și reprezentare în prezenta acțiune, care să poarte Apostila de la Haga. Conform art. 1532 și următ. C.civ., mandatul este un contract prin care o persoana, mandatar, se obliga să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama altei persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire și pe care îl reprezintă. Mandatul este constatat în speță în formă scrisă, art. 1533 c.civ., printr-un înscris. Obiectul mandatului trebuie să fie determinat, posibil si licit, ca la orice contract. În ceea ce privește întinderea acestuia, mandatul poate fi special sau general conform art. 1535 C.civ. El este special când se dă pentru o singură operație juridică sau pentru anumite operații juridice determinate și general când privește împuternicirea de a se ocupă de toate treburile mandantului. Pentru actele de dispoziție se cere un mandat special așa cum dispune art.1536 alin.2 c.civ. și art.69 c.proc.civ. Astfel, contractul de asistență juridică depus la dosarul cauzei nu este special în sensul definit de art.1536 c.civ., puterile conferite fiind supuse unei interpretări restrictive, ceea ce explică grija legiuitorului față de interesele mandantului, care ar putea fi păgubit în cazul redactării imprecise, echivoce a procurii. S-a apreciat că potrivit art. 1537 c.civ. mandatarul nu poate face nimic afară de limitele mandatului său, trebuind să se încadreze în limitele împuternicirii primite.
Pârâtul a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 6 pe cap 3 de cerere raportat la dispozițiilor art. 26 alin 3 și 4 competența aparține secției civile a tribunalului secția civila.
În recursul în interesul legii nr IX din 20.03.2006 al ICCJ s-a stabilit că « instanța căreia îi revine competența de soluționare a cererilor formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție de restituire motivată este secția civilă a tribunalului în a cărui rază își are sediul persoana juridică respectivă. Art. 26 alin 3 din Legea 10/2001 arată că « decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare"
Pornind de la cele arătate în cuprinsul recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că tribunalul are plenitudine de competență în materia respectivă și anume de contestare a unei decizii /dispoziții, pentru rațiuni de simetrie se constată că și în cazul în care se solicită desființarea deciziei/dispoziției de restituire în natură a unui imobil pentru că au fost fraudate dispozițiile legale la momentul emiterii acestora, competența aparține tot secției civile a tribunalului.
S-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru considerentul ca numai Legea nr. 10/2001 prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent în situația în care imobilul a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare si nu exista reglementare pe dreptul comun. În speța, reclamanții sunt notificatori în condițiile legii speciale. Prin Titlului VII art. pct.1 din Legea nr.247/2005 se reglementează procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001
Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate având în vedere adresa nr._/19.03.2013 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 care precizează ca dosarul este incomplet, astfel ca nu se pot retine refuzul acordării despăgubirilor.
Totodată, imobilul a fost preluat de către stat în baza Decretului nr.223/1974, cu plată, astfel ca susținerile reclamanților nu pot fi reținute.
Referitor la obligarea pârâtului la suportarea prejudiciului cauzat ca urmare a înstrăinării imobilului a solicitat să se rețină că imobilul a fost vândut cu respectarea art.9 din Legea nr. 112/1995. Prejudiciul invocat nu este dovedit si nici nu s-a precizat în ce consta acesta.
Cu privire la obligarea la restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, pârâtul a arătat că acest capăt de cerere trebuia formulat în sensul obligării la soluționarea notificării formulate în condițiile legii speciale, competent a se pronunța este Tribunalul București.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat ca în situația admiterii acțiunii să dispună obligarea reclamanților la restituirea despăgubirii acordate la plecarea din tară sau în baza unor acorduri internaționala, suma ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plații efective.
În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 c.proc.civ., Legea nr.l0/2001, Legea nr.247/2005.
În dovedire pârâtul a depus în copie adresa nr.6343/18.03.2013, decizia nr.56/17.01.1976, adresa nr.7185/25.03.2013, proces verbal de predare – primire încheiat la 09.02.1976, contract de vânzare – cumpărare nr.48/07.08.1996.
La data de 29.03.2013, prin serviciul registratură, pârâtul a înaintat la dosar în copie actele pentru care a fost formulată notificarea nr.752/2001.
La termenul de judecată din data de 19.04.2013 au depus la dosar cerere precizatoare, prin care au menționat că temeiul de drept al capătului 3 de cerere în reprezintă Legea nr.10/2001, art.26, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 4329/19.04.2013, Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București.
La data de 29.04.2013, reclamanții au depus o cerere precizatoare (f. 18 dos. Tribunalul București), prin care au învederat că în cadrul capătului 2 de cerere solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 40.000 de euro reprezentând prejudiciul cauzat reclamanților ca urmare a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 48/07.08.1996.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 1349-1371 NCC.
La data de 29.07.2013, pârâtul a depus întâmpinare (f. 31 dos. Tribunalul București) prin care a invocat excepția netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
La data de 04.09.2014, pârâtul a depus note de ședință (f. 38 dos. Tribunalul București), prin care a invocat excepția necompetenței materiale în privința capătului 2 de cerere, apreciind că revine Judecătoriei Sectorului 4 București competența de soluționare a cauzei, precum și autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 4943/24.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2009.
Totodată, pârâtul a invocat inadmisibilitatea capătului 1 al cererii de chemare în judecată, inadmisibilitatea acțiunii reclamanților întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil și inadmisibilitatea capătului 2 de cerere referitor la lipsa de folosință.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
În dosarul nr._/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București, la termenul de judecată din data de 30.10.2014, reclamanții depus cerere de precizare a acțiunii introductive (f. 54 dos. Tribunalul București) în sensul că prin cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ euro compusă din:_ euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru apartamentul situat în mun. București, .. 16, ., sector 4, pentru perioada cuprinsă între 07.04.2011 și data redactării sentinței Tribunalului București, până la data plății efective a despăgubirilor, și 500 euro reprezentând prejudiciul moral constând în suferința cauzată prin decepția suferită ca efect al manierei nelegale în care statul român a expropriat imobilul în litigiu, a manierei nelegale în care a vândut imobilul, cunoscând că a trecut în proprietatea sa nelegal și având cunoștință despre intenția fermă a reclamanților, ce au notificat restituirea în natură a imobilului.
La termenul din data de 30.10.2014 (f. 57 dos. Tribunalul București), instanța a luat act de temeiul de drept invocat de reclamanți, respectiv art. 998-999 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1452/30.10.2014 pronunțată de Tribunalul București, față de precizările reclamanților, s-a dispus disjungerea capătului 1 și 3 din cererea precizatoare ce se întemeiază în baza Legii 10/2001, ca urmare a notificării întemeiate în baza acestei legi, formându-se un alt dosar având ca obiect aceste cereri. În ceea ce privește capătul doi de cerere instanța a dispus declinarea competenței materiale privind soluționarea cererilor având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință și daune morale, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și a constatat conflictul negativ de competență, înaintând dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționare.
Prin sentința civilă nr. 3F pronunțată în data de 06.01.2015 de către Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La termenul de judecată din data de 24.04.2015, reclamanții au precizat că solicită pretenții împotriva ambilor pârâți, în solidar, menționând că temeiul juridic este același prin raportare și la dispozițiile hotărârii definitive și irevocabile, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, prin care s-a stabilit că imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului și de asemenea, că imobilul a fost vândut de către Primărie, terților considerați de bună-credință, iar această vânzare s-a realizat ulterior momentului la care pârâtul fusese notificat de către reclamanți.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate sub aspectul excepțiilor invocate în cauză, instanța reține următoarele:
Excepția netimbrării acțiunii este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare având în vedere dovada achitării taxei de timbru aferente pretențiilor cu care Judecătoria Sectorului 6 București a fost învestită ca urmare a disjungerii capătului 2 de cerere și declinării competenței de soluționare a acestei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, dovadă atașată la fila 53 din dosarul Tribunalului București.
Deliberând asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, instanța reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost învestită instanța a fost semnată și ștampilată de avocat F. C., în baza Contractului de asistență juridică nr. 7991/02.10.2009, încheiat cu mandatarul reclamanților M. E.-M. (f. 95) potrivit Procurilor speciale autentificate sub nr. 1595/25.06.2007 și 2526/02.07.2007 (f. 90-94).
Modificarea acțiunii cu care Judecătoria Sectorului 6 este în prezent învestită a fost semnată și ștampilată de avocat R. D. (f. 18-25, 54 dosar Tribunalul București), în baza Contractului de asistență . nr._/24.03.2014 (f. 121), încheiat cu mandatarul reclamanților M. E.-M. (f. 95) potrivit Procurilor speciale autentificate sub nr. 1595/25.06.2007 și 2526/02.07.2007 (f. 122-123)
Potrivit art.68 alin.1 Codul de procedură civilă, procura pentru exercițiului dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocațiale.
Conform art.113 din Statutul avocatului dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă, între avocat și client ori mandatarul acestuia.
Astfel, pentru a se putea recunoaște mandatul acordat avocatului pentru declanșarea unui anumit litigiu, trebuie să se constate calitatea persoanei care a angajat avocatul de mandatar al reclamanților.
Or, pe baza Procurilor speciale autentificate sub nr. 1595/25.06.2007 și 2526/02.07.2007 (f. 122-123), instanța constată că reclamanții au acordat numitei M. E. E. mandat doar pentru revendicarea apartamentului situat în .. 16, ., sector 4 București și pentru constarea nulității vânzării de către statul român către chiriași a apartamentului anterior individualizat, limitele mandatului vizând astfel doar cele două tipuri de acțiuni și punerea în executare a hotărârilor pronunțate în privința acestora, menționându-se că pentru aducerea la îndeplinire a procurilor mandatarul va putea semna oriunde va fi nevoie, va putea efectua plăți în numele reclamanților și va putea cerere executarea silită a hotărârii de restituire a apartamentului în proprietatea și posesia reclamanților.
Prin modificarea temeiului de drept al acțiunii, reclamanții au învestit instanța cu o acțiune având ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, acțiune ce excede obiectului mandatului special acordat de reclamanți.
Pe cale de consecință, instanța constată că persoana care a încheiat contractele de asistență juridică în numele reclamanților nu avea calitatea de mandatar al reclamanților pentru formularea unei acțiuni în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, neputând, astfel, să mandateze în mod valabil un avocat pentru declanșarea unui astfel de litigiu.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța constată că acțiunea a fost semnată de o persoană fără calitate de reprezentant al reclamanților, și, în consecință, va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării.
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Respinge acțiunea privind pe reclamanții N. A. și N. S., ambii cu domiciliul procesual ales în București, ..6, ., etaj 7.apartament 75 în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun. București, ., sector 5, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. RS./ Thred.ELD.
6 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2281/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3852/2015.... → |
|---|
