Plângere contravenţională. Sentința nr. 3382/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3382/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 3382/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3382
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul S. R. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-B. Rutier.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, s-a prezentat contestatorul, personal și asistat de avocat Koszti A., lipsind intimata și martorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Contestatorul, prin avocat, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta unui din martorii a cărui audiere a fost solicitată.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, s-a prezentat contestatorul, personal și asistat de avocat Koszti A., în baza împuternicirii avocațiale ._/2015, pe care o depune la dosar și martorul M. D., lipsind intimata și martorul M. S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța procedează la legitimarea contestatorului S. R., care prezintă CI-CNP_.
În baza art. 131 din noul Cod de procedură civilă instanța pune în discuție verificarea competenței Judecătoriei Sectorului 6 București.
Contestatorul, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză având în vedere că procesele verbale au fost constatate și emise pe raza teritorială a sectorului 6, de către organele aparținând D.G.P.M.B.-B. Rutier.
Instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 4 din noul Cod procedură civilă și art. 32 al. 1 din OG 2/2001.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 din noul Cod de procedură civilă pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Contestatorul, prin avocat, arată că estimează durata cercetării procesului la 2 termene de judecată.
Instanța estimează durata cercetării procesului la 1 an.
La interpelarea instanței, contestatorul, prin avocat, arată că din eroare a fost indicată greșit data încheierii procesului verbal nr._, data corectă fiind 28.12.2014.
Instanța invocă excepția tardivității plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal_/28.12.2014 și pune în discuție unirea cu fondul a acestei excepții.
Contestatorul, prin avocat, solicită respingerea excepției invocate și arată că este de acord cu unirea cu fondul cauzei a excepției menționate.
Instanța dispune unirea cu fondul cauzei a excepției tardivității plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal_/28.12.2014 .
Nemaifiind cereri prealabile formulate, nici excepții invocate, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și a probei cu martori.
Constatând că probele propuse de părți sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează contestatorului proba cu înscrisuri și proba testimonială, constând în audierea martorilor M. S. I. și M. D. și intimatei, probei cu înscrisuri.
Contestatorul, prin avocat, arată că i-a fost comunicat la acest moment, de către contestator personal, faptul că martorul M. S. I. nu se va prezenta în vederea audierii, nici la acest termen de judecată și nici la un termen de judecată ulterior. Precizează că renunță la proba testimonială constând în audierea martorului M. S. I..
Instanța procedează la audierea martorului M. D., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, depune certificat de grefă și afirmă că înainte de a fi sancționat prin cele 3 procese verbale menționate în prezenta acțiune, a mai fost sancționat de către același agent de poliție, cu încă 3 procese verbale de contravenție, printr-unul dintre procesele verbale dispunându-se și sancțiunea luării permisului de conducere. Într-unul din acele procese verbale, întocmite tot pentru oprire neregulamentară, pentru lipsă trusă și alte asemenea fapte, agentul constatator a dispus luarea permisului. Afirmă că era o faptă pentru care nu se putea lua permisul, însă agentul a dispus sancțiunea luării permisului. Arată că a contestat cele 3 procese verbale, a solicitat emiterea acelui certificat de grefă, însă cererea a fost anulată, din cauza birocrației din instanță, respectiv pentru că nu a menționat numele unuia dintre martori (pentru că martorii sunt foarte greu de convins să vină pentru a fi audiați, fiind simpli călători). Arată că nu s-a conformat obligației de a indica numele martorului în termen de 10 zile, ci în termen de 20 de zile, iar instanța a anulat acțiunea, el a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă. Afirmă că respectiva cerere cu privire la cele 3 procese verbale este o cerere în strânsă legătură cu prezenta plângere contravențională. Afirmă că nu este vorba de o simplă plângere contravențională reprezentând saturația sa față de modalitatea în care un agent de poliție poate să-și manifeste atitudinea.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal nr._/28.12.2014 și pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, arată că este adevărat că procesul verbal întocmit la data de 28.12.2014, față de data formulării cererii, respectiv 02.02.2015, se pare că a depășit termenul de 15 zile, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția invocată. Pe fondul cauzei, solicită admiterea în parte a plângerii contravenționale, având în vedere aspectul menționat anterior cu privire la cel de-al doilea proces verbal. Cu privire la celelalte 2 procese verbale, solicită anularea acestora ca fiind netemeinice, în primul rând și nelegale, raportat la motivele pe care le-a învederat și în subsidiar, solicită ca instanța să aibă în vedere modalitatea în concret a săvârșirii faptei, astfel cum a arătat și a încercat să dovedească parțial cu martori, atitudinea agentului rutier și, în subsidiar, să se dispună înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul. Arată că este vorba de 2 procese verbale (de fapt, 3 procese verbale, în funcție de soluția pe care instanța o va adopta cu privire la excepția invocată), pe care le-a contestat având în vedere că niciunul dintre ele nu este conform cu dispozițiile legii în ceea ce privește încheierea proceselor verbale conform O.G. 2/2001 și a arătat pe larg faptul că în niciunul din procesele verbale nu este făcută o descriere completă, concretă a faptei, nu este identificată poziția autoturismului (microbuzului), nu sunt menționate gravitatea și pericolul public (sau rutier) pe care l-a săvârșit contestatorul în momentul în care ar fi săvârșit acea faptă. Menționează că folosește sintagma „ar fi săvârșit acea faptă”, pentru că din probatoriul pe care l-a administrat, este convins de lacunele pe care le are, însă aceste lacune pot fi completate de către instanță, prin analizarea în ansamblu a tuturor probelor și a susținerii sale care reprezintă o declarație din dosar, în ceea ce privește plângerea contravențională. Solicită și analizarea întâmpinării formulate de intimată, din care se va observa că în susținerile cu privire la primul proces verbal nu este trecut, în mod corect, nici numărul autoturismului. Solicită ca instanța să analizeze în totalitate și în general, raportat la cele 3 procese verbale, atitudinea contestatorului, fapta care s-ar fi săvârșit conform susținerii intimatei și să se aibă în vedere și pericolul social. Cu privire la primul proces verbal contestat, întocmit la data de 24.01.2015, arată că a arătat că nu a oprit în mod voluntar microbuzul. Afirmă că a opri sau a nu opri voluntar microbuzul este o situație de realitate față de aglomerația din zona Autobazei Militari față de migrația persoanelor din zona Militari în satele și localitățile învecinate și față de modalitatea în care călători sunt urcați și coborâți din microbuz. Există o rută prestabilită, un orar la care microbuzele trebuie să se alinieze, există un plafon pe care nu îl pot încălca cu privire la stațiile în care trebuie să oprească, însă realitatea este că uneori, nu toți pasagerii ajung în autogările și stațiile stabilite și de multe ori, acești pasageri fac semn pe drum, pentru ca șoferul să oprească pentru a se urca în microbuz și alți pasageri care nu mai doresc să se deplaseze până la o anumită stație, vor să coboare între stații. Este o practică și a șoferilor R.A.T.B. Arată că nu dorește să afirme că această practică este incorectă, însă pentru orice lucru există o gravitate și astfel cum orice faptă contravențională este analizată, orice faptă trebuie să aibă o justificare motivată. Arată că instanța va observa „pomelnicul” de încălcări rutiere (pe care nu îl contestă), depus de intimată din care rezultă că a fost sancționat de nenumărate ori pentru fapte de același gen (opriri voluntare (80% din fapte), 2 sancțiuni pentru depășiri de viteză, cu 10 km/oră, 2 sancțiune pentru nepurtarea centurii de siguranță a șoferului în microbuz). Modalitatea de amendare a șoferilor de microbuz reprezintă (sau, cel puțin, reprezenta, în perioada respectivă), o sursă de câștig atât pentru agenții de poliție, cât și pentru bugetul lor. Agenții de poliție îi „hăituiau” efectiv pe șoferii de microbuz care plecau dinspre autobaza Militari și se întorceau în acest loc, justificând că „ei fac ordine”. Arată că în acest mod s-a procedat și cu el și afirmă că recunoaște amenzile aplicate, iar dintre acestea 6 amenzi au fost contestate. Afirmă că nu a contestat sancțiunile cu privire la care a apreciat că nu are dreptate, însă modalitatea abuzivă a organului de poliție, Ghimeuș A., care apare în toate procesele verbale și apare, la solicitarea expresă a contestatorului, și în procesul verbal întocmit în data de 24.01.2015, deși organ emitent este S. M.. Arată că la momentul încheierii procesului verbal, el a afirmat că nu va semna procesul verbal dacă nu se menționează persoana care l-a însoțit pe agentul S. M.. Agentul Ghimeuș A. este persoana care pentru o răzbunare personală a avut o purtare abuzivă pentru că în fiecare proces verbal a încălcat aspecte legale care duc la netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal, chiar și având în vedere că nu a fost indicată nici locul exact în care a oprit microbuzul, fiind menționat doar că microbuzul a oprit în stația R.A.T.B. este menționat, de fapt, că a oprit după stația R.A.T.B., fără a fi menționată distanța de stație, la care a oprit microbuzul. Toate afirmațiile sunt la nivel general, fără nicio susținere și fără niciun fel de dovadă. Consideră că pe minimul de probatoriu pe care l-a administrat în dosar, instanța poate reține concluzia că procesele verbale nu sunt temeinice. În subsidiar, cu privire la măsura avertismentului, consideră că ar putea fi aplicabilă, raportat la aspectele pe care le-a menționat, respectiv că nu s-ar dovedi nelegalitatea proceselor-verbale, însă din modalitatea de săvârșire a faptei, din modalitatea greșită a reținerii, de fapt, a lipsei caracterului concret a pericolului social, faptele pe care le-a săvârșit nu sunt de o gravitate care să necesite menținerea amenzii aplicate. Precizează că, de fapt, amenzile din autobază se achită în baza unor chete care se fac între șoferi, însă nu a mai dorit să mai plătească aceste amenzi pentru că agentul de poliție îi va da amenzi continuu și pentru fapte pe care nu le săvârșește. Menționează că la încheierea unuia dintre procesele verbale, agentul de poliție Ghimeuș A., a stat în spatele microbuzului, așteptând să oprească microbuzul și observând că nu oprește, a oprit mașina de poliție în fața microbuzului, s-a urcat în microbuz, i-a solicitat trusa medicală și i-a spus că este incompletă, respectiv că o fașă are dimensiunea de 5 cm, în loc de 3 cm. Solicită ca instanța să aprecieze asupra tuturor aspectele menționate și să coroboreze și cu celelalte procese verbale contestate.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015, sub nr._, contestatorul S. R. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- B. Rutier, plângere contravențională împotriva proceselor-verbale ..P. nr._, emis în data de 24.01.2015, ..P. nr._, emis în data de 25.01.2015 și ..P. nr._, emis în data de 28.01.2015, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea proceselor verbale menționate, precum și a punctelor de penalizare stabilite prin procesele verbale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în calitate de șofer pe microbuz de transport persoane, efectuează curse conform graficului de circulație pe ruta Autogara Militari, București-Cascioarele, jud. G..
În data de 24.01.2015, efectuând cursa de întoarce spre Autogara Militari, în momentul în care a făcut curba dreapta prin alveola de pe Bvd. luliu M. spre Valea Cascadelor, doi calatori i-au solicitat să oprească pentru a coborî, având în vedere că vis-à-vis era în stație un autobuz RATB pe care vroiau sa-l ia spre a merge în centru.
Contestatorul a învederat că a încetinit mașina, îndreptându-se spre bordura dreaptă, în condiții de totală siguranță pentru pasageri, moment în care a văzut mașina de poliție în spatele său și, având experiențe negative în acea zona, a anulat oprirea, continuându-și încet drumul. Imediat a fost depășit de către echipajul de poliție care i-a făcut semn să oprească, moment în care a văzut că acesta este format din doi polițiști printre care și agentul Ghimeus A..
Referitor la acest agent de poliție, a arătat că pe rolul Judecătoriei Sector 6 există înregistrat dosarul nr._/303/2014, dosar prin care a contestat trei procese verbale cu serii consecutive, emise de agentul de circulație Ghimeus A., care a menționat că se va ține de capul său până se lasă de șoferie.
Tot în acest sens, a arătat că acesta este motivul pentru care procesul verbal sus-menționat a fost emis de insp. S. M. care, la solicitarea sa expresă, l-a menționat prezent și pe agentul Ghimeus A., cel care în fapt a emis procesul verbal.
Cu privire la motivele de netemeinicie ale procesului verbal . nr._, contestatorul a precizat că nu a oprit voluntar microbuzul, descrierea în fapt fiind neconformă cu realitatea, încetinirea nu a cauzat niciun prejudiciu circulației pe drumurile publice a celorlalte autovehicule ori a pietonilor, eventuala oprire nu ar fi deranjat circulația pe segmentul respectiv de drum existând suficient spațiu pe cealaltă bandă, organul de politie nu a identificat în niciun fel poziția autoturismului față de drum, mențiunile privind descrierea faptei săvârșite sunt insuficiente pentru a se constata și identifica în mod corect cele întâmplate, iar organul de control nu a făcut mențiuni privind împrejurări ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Ca atare, organul constatator nu a identificat în mod exact locul în care contravenientul a circulat și oprit microbuzul pentru poziționarea sa exactă pe drumul rutier, în vederea aplicării unei sancțiuni corespunzătoare, ci a identificat doar în mod generic zona în care s-a constatat fapta.
Față de cele indicate, petentul a considerat că au fost încălcate disp. art.16 din O.G. nr.2/2001.
Referitor la procesul verbal . nr._, contestatorul a învederat că situația este similară primului proces verbal, cu mențiunea că în data de 25.01.2015, cu ocazia cursei de la ora 17.00, a observat, încă din momentul plecării din autogara Militari, că mașina de politie rutieră în care se afla și agentul Ghimeus A. se ținea după el.
În momentul în care a ajuns în dreptul stației RATB, de unde în mod normal călătorii întârziați sau care nu au apucat să ajungă în Autogara Militari îi făceau semn să îi ia și pe ei, văzând probabil că a încetinit, fără să oprească întrucât era conștient de urmări, agentul de politie a depășit, i-a făcut semn să oprească și i-a cerut actele, pe care petentul le-a înmânat râzând de situație și spunându-i că în felul acesta o să tot dea amenzi pe care le va contesta.
A mai arătat că agentul de poliție i-a spus că la o cursă anterioară a oprit microbuzul în loc nepermis pentru a urca pasagerii, motiv pentru care contestatorul contravenient i-a replicat că ar fi trebuit să-i dea amenda atunci. Agentul de politie i-a mai spus că amenda o poate da când vrea și a emis procesul verbal.
Petentul a considerat ca fiind netemeinică măsura sancționării având în vedere că atitudinea organului de poliție denotă clar un abuz, aspectele de fapt putând fi dovedite cu martori. Atitudine acestuia, coroborat cu faptul că a fost amendat pentru o fapta săvârșită la un alt interval de timp, fără a se face în vreun fel dovada abaterii săvârșite, reprezintă un abuz clar și o nelegalitate a procesului verbal emis.
A mai arătat că organul de control nu a făcut mențiuni privind împrejurări ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, precum și faptul că mențiunile privind descrierea faptei sunt insuficiente pentru a j se constata și identifica în mod corect cele întâmplate.
Contestatorul a apreciat că, având în vedere ca nu a semnat de recunoașterea faptei și contestă prin chiar obiecțiunile din procesul verbal cele întâmplate, organul de politie ar fi trebuit sa consemneze datele unui martor care să fi văzut cele reținute, lipsa acestui martor neîndeplinind condiția de legalitate și prezumție relativă a procesului-verbal.
Față de aceste aspecte, a solicitat a se constatata netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal de sancționare, cu consecința anulării acestuia.
Cu privire la procesul verbal . nr._, petentul a învederat că în data de 28.01.2015, efectuând cursa de întoarce spre Autogara Militari, în momentul în care a făcut curba dreapta prin alveola de pe Bvd I. M. spre Valea Cascadelor, a încetinit microbuzul având în vedere aglomerația din trafic, moment în care același echipaj de politie i-a solicitat să tragă pe dreapta.
A considerat netemeinică măsura sancționării, având în vedere că organul de control nu a făcut mențiuni privind împrejurări ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, mențiunile privind descrierea faptei săvârșite sunt insuficiente pentru a se constata și identifica în mod corect cele întâmplate, iar organul constatator nu a identificat în mod exact locul în care a fost săvârșită fapta reținută, neidentificând decât în mod generic zona în care s-au constatat faptele.
A considerat ca fiind un abuz din partea organului de poliție rutieră modalitatea în care a fost amendat, contestând corectitudinea întocmirii proceselor verbale și mențiunilor în fapt din cadrul acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Cod civil.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, și a depus la dosarul cauzei procesele verbale contestate în original.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 06.03.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de către contestator și menținerea proceselor verbale întocmite.
Intimata a invocat excepția tardivității introducerii plângerii împotriva procesului verbal . nr._, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la data de 28.12.2014, ca urmare a încălcării de către petent a dispozițiilor art. 142 lit. a) din RAOUG nr.195/2002, rep., iar acesta a depus plângerea la data de 02.02.2015.
Cu privire la legalitate proceselor verbale atacate, intimata a considerat că acestea întrunesc condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravențiilor cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
De asemenea, a arătat că faptele au fost constatate în mod direct de către agenții constatatori, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesele-verbale de contravenție, fiind întocmite în urma constatării nemijlocite a unor situații de fapt de către agenții constatatori, învestiți cu exercitarea prerogativelor de putere publica, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28.06.2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate din 13.03.2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
Intimata a mai învederat că procesele-verbale de constatare și sancționare contravențională fac dovada deplină a situațiilor de fapt consemnate prin încheierea lor, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actelor de constatare a contravențiilor, simpla negare a petentului în sensul că faptele reținute în sarcina sa nu corespund realității, nescutindu-l pe acesta de consecințele săvârșirii contravențiilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 142 lit. a) și lit.) g din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep., precum și art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesele-verbale . nr._/28.12.2014, . nr._/24.01.2015 și . nr._/25.01.2015, precum și istoricul de sancțiuni al petentului.
Instanța a încuviințat, pentru contestator, proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorului M. D. și M. S. I., iar pentru intimată proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 08.05.2015, instanța a procedat la audierea martorului M. D., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La același termen de judecată contestatorul a renunțat la administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului M. S. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/28.12.2014, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 99 alin 2, art. 108 alin. 1 lit. a și art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 28.12.2014 a oprit voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ neregulamentar pe . Cascadelor, în raza de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” și, de asemenea, la controlul efectuat conducătorul auto nu a prezentat trusa medicală a autoturismului.
Potrivit procesului-verbal întocmit pe data de 28.12.2014 (f. 10), procesul-verbal contestat a fost comunicat contestatorului pe data de 28.12.2014, fiindu-i înmânat acestuia.
Din rezoluția de primire a plângerii contravenționale (f. 1), rezultă că petentul a depus plângerea contravențională la data de 14.07.2009.
Conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, termen care se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 Cod de procedură civilă, pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Analizând, în lumina dispozițiilor legale anterior citate, data la care a fost comunicat procesul-verbal contestatorului (28.12.2014) și data la care contestatorul a depus plângerea (02.02.2015), instanța constată că plângerea a fost formulată cu încălcarea termenului de decădere instituit prin art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 .
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite excepția tardivității plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal_/28.12.2014 și va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal_/28.12.2014, ca tardiv formulată.
Prin procesul-verbal . nr._/24.01.2015, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 24.01.2015, ora 16.40, a oprit voluntar pe Valea Cascadelor nr. 1-3, autovehiculul cu numărul_ și nu a indicat semnificația indicatorului „oprirea interzisă”.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța apreciază că, acesta nu a fost întocmit fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Astfel, instanța reține că dispozițiile art. 17 prevăd că “lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
În ceea ce privește noțiunea de „faptă săvârșită”, aceasta vizează o scurtă descriere a faptei în concret, astfel încât să fie reținute informațiile esențiale cu privire la această faptă, precum și identificarea legală a acesteia, prin trimiterea făcută de agentul constatator la textul legal care o incriminează.
Dacă fapta nu este descrisă în mod suficient, instanța se află în imposibilitate de a verifica temeinicia aplicării sancțiunii. Formalitatea descrierii faptei săvârșite este necesară (prin prisma respectării dreptului la apărare al contravenientului) pentru că numai astfel instanța poate să aprecieze caracterul contravențional al comportamentului persoanei sancționate, să verifice încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, putând astfel să verifice și dacă sancțiunea a fost dozată corespunzător.
În acest sens, instanța constată că agentul constatator a menționat în procesul-verbal faptul că petentul a oprit voluntar fără a respecta semnificația indicatorului „oprirea interzisă”,
Fără a indica durata manevrei constatate pentru a se stabili dacă a reprezentat în concret „oprire” în sensul art. 63 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 63 alin. 1 din OUG 195/2002, se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare. Conform alin. 2 lit. a al aceluiași articol, nu se consideră oprire imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv.
Or, atâta vreme cât contestatorul desfășura transport de persoane, cu atât mai mult se impunea ca descrierea faptei să cuprindă durata „opririi”, pentru a se putea verifica dacă această manevră constituie oprire în sensul art. 63 din OUG.- 195/2002, dacă perioada a fost necesară pentru îmbarcarea/debarcarea persoanelor, ipoteză în care manevra nu putea fi calificată drept oprire.
Aspectele privind contextul concret în care a fost săvârșite faptele, conduita contestatorului, trebuie să rezulte din descrierea faptei prin procesul-verbal; lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei nu poate fi suplinită prin probe extrinseci actului atacat întrucât, instanța, în cadrul analizei legalității și temeiniciei procesului-verbal trebuie să se raporteze la conținutul acestuia, or, în lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei, instanța se află în imposibilitate de a mai exercita controlul asupra procesului-verbal.
Nefiind descrise împrejurările în care s-a comis fapta, cu arătarea în concret a conduitei contestatorului, instanța nu poate verifica gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, și, pe cale de consecință, nici temeinicia aplicării sancțiunii.
Or, atâta vreme cât modul în care agentul constatator a realizat descrierea faptei împiedică instanța să stabilească cu exactitate fapta reținută în sarcina contestatorului și, pe cale de consecință, să efectueze controlul asupra tuturor elementelor relevante pentru atragerea răspunderii contravenționale, instanța apreciază că aceasta echivalează cu neindicarea faptei săvârșite de către contestator, fiind incidentă o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Pe cale de consecință, instanța va anula procesul-verbal . nr._/24.01.2015.
Prin procesul-verbal . nr._/25.01.2015, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin.2 și 108 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 25.01.2015, ora 17.04, pe . oprit voluntar auto cu nr._ în stația RATB Metrou Militari, stânjenind traficul rutier.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța apreciază că, acesta nu a fost întocmit fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța constată că argumentele expuse cu privire la modalitatea de descriere a faptei cuprinse în procesul-verbal CP nr._/24.01.2015 sunt incidente și în privința descrierii faptei cuprinse în procesul-verbal . nr._/25.01.2015, reținându-se, suplimentar și faptul că agentul constatator nu a menționat manevra concretă și nici alte elemente care să permită verificarea aprecierii agentului constatator în sensul că a fost stânjenit traficul.
Astfel, instanța reține nelegalitatea procesului-verbal.
Analizând, în subsidiar, temeinicia procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit declarației martorului M. D. (f 41), care a perceput personal aspectele relatate, fiind în vehiculul condus de contestator, pe data de 25.01.2015, contestatorul a plecat de la Autogara Militari către Găiseni, iar în zona stației de metrou, unde există și stație RATB, contestatorul a încetinit pentru că era aglomerat, iar ulterior a oprit și în vehicul s-a urcat doar un agent de poliție care i-a solicitat actele pentru control. Martorul a precizat că petentul a oprit când s-a urcat agentul de poliție.
Astfel, instanța constată că din probele administrate rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, în sensul că petentul a încetinit, nu a oprit voluntar, oprirea fiind realizată pentru a permite accesul agentului de poliție în vehicul în vederea efectuării controlului.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța, reținând nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contesta, va admite plângerea formulată împotriva procesului-verbal . nr._/25.01.2015 și va anula acest proces-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal_/28.12.2014.
Admite, în parte, acțiunea formulată de contestatorul S. R., cu domiciliul ales în com. Găiseni, ., jud. G., CNP_, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- B. RUTIER, cu sediul în București, .. 9-15, sect.3.
Anulează procesele-verbale . nr._/24.01.2015 și . nr._/25.01.2015.
Respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal_/28.12.2014, ca tardiv formulată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.S/Thred.EV
5 ex./2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 101/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3858/2015.... → |
|---|
