Contestaţie la executare. Sentința nr. 7994/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7994/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 7994/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7994
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatorul M. București, prin Primarul General în contradictoriu cu intimatul G. T. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În baza art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă, art. 651 Cod procedură civilă și art. 714 Cod procedură civilă, forma în vigoare la momentul declanșării executării silite.
În temeiul art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului 6 luni.
Constatând că proba cu înscrisuri de contestator este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează contestatorului proba cu înscrisuri.
Nemaifiind probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.03.2015, contestatorul M. București prin Primar General, în contradictoriu cu intimatul G. T. A., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare, a somației și a proceselor verbale și a încheierilor întocmite în dosarul de executare nr.165/2015 de către B. G. C.; exonerarea de plata cheltuielilor în sumă de 6.634,00 lei ori, în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatorul a învederat că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel, citând dispozițiile art. 371 ind. 1 alin.l C.proc.civ.
S-a învederat că prin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina contestatorului o obligație de a face intuitu personae.
Prin urmare, îndeplinirea în natură a obligației se realizează doar prin executarea prin faptul personal al debitorului, neputându-se considera că se poate realiza o executare silită directă a obligației cuprinse în titlul executoriu în sensul de a fi posibilă executarea prin “mâna” (puterea) executorului, cum se întâmpla, de pildă, în situația predării unui bun din mâna deținătorului nelegitim către creditorul obligației.
În acest sens, reclamantul a invocat Decizia nr. 3/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
Astfel, în concret, executorul judecătoresc a emis doar o somație, demersul său încheindu-se aici și neputând să folosească forța de constrângere a statului, cu care este învestit în mod normal, pentru a aduce la îndeplinire prevederile din titlul executoriu referitoare la obligația de a face.
În acest context, contestatorul a apreciat că nu este corectă încadrarea activității executorului judecătoresc între cele efectuate în cadrul executării silite directe prin puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri si altele, astfel cum se prevede la pct. 2 subpunctul 4 din Ordinul 2550/2006 al MJ, motiv pentru care nu se justifică onorariul perceput de executor.
În atare situație, a considerat, că activitatea efectuată de către executorul judecătoresc care a emis doar o somație prin care i-a pus în vedere contestatorului să se conformeze titlului executoriu cu privire la obligația de a face, poate fi încadrată la pct. 12 din Ordinul 2550/2006 și anume “orice alte acte sau operațiuni date prin lege”, pentru care onorariul cuvenit este de 200 de lei, la care se adăuga TVA de 24%.
Onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de executor stabilit, contestatorul a menționat că modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește în mod necesar interesul debitorilor, suma în discuție fiind una superioară complexității derulării unor formalități minime pentru punerea în executare a titlului executoriu.
Pe de altă parte, în condițiile în care, în ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați, există un text legal constituit de dispozițiile art.274. alin.4 C.proc civ.., a apreciat că pentru identitate de rațiuni aceste dispoziții pot fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc.
S-a invocat și faptul că onorariul stabilit nici nu a fost plătit anticipat, iar în atare situație, intimații creditori nici nu ar fi avut vreun interes să procedeze la o eventuală negociere a onorariului ce urma a fi perceput si care oricum ar fi fost recuperate de la debitor.
Raportat Ia prevederile Legii nr.188/2000 si ale O.M.J. nr.2550/2006. onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
În consecință, contestatorul a solicitat anularea procesul-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată. Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificata prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, art.2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.
Prin intermediului procesului-verbal s-au stabilit cheltuieli aferente fazei de executare silita compuse din onorariu executor judecătoresc. Cuantumul acesta a fost liber stabilit de creditor si executor. Sunt aplicabile în faza de executare silita si dispozițiile art.274 alin.3 c.proc.civ.
Contestatorul a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare, având în vedere faptul că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/14.11.2006.
Întrucât procesul-verbal analizat nu respecta exigentele impuse de normele citate cu privire la evidențierea tuturor categoriilor de executare, ceea ce împiedică verificarea respectării limitelor maximale percepute pentru activitatea desfășurata de executor, a solicitat anularea procesului-verbal de cheltuieli de executare întocmite suma reprezentând cheltuieli de executare este exagerat de mare, în raport cu dispozițiile art.39 alin.1 lit.a) din Legea nr. 188/2000.
Onorariul se stabilește conform art.3 din OMJ nr.2550/2006.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711, 712-719 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: înștiințare nr.5300/10.03.2015, somația din 04.03.2015, sentința civilă nr.1129/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._/3/2011, încheierea din data de 04.03.2015.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin compartimentul registratură, B. G. C. a înaintat copia dosarului nr.165/2015.
Prin sentința civilă nr._/11.08.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 22.09.2015, sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1129/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2011, irevocabilă prin nerecurare, s-a admis acțiunea formulată de intimatul din prezenta cauză în contradictoriu cu contestatorul din prezenta cauză și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în condițiile Lg. 247/2005 pentru cota de ½ din imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 225 mp și casă în suprafață de 162,03 mp, în prezent demolată.
În baza acestui titlu executoriu, intimatul a solicitat declanșarea executării silite împotriva contestatorului, formându-se, astfel dosarul de executare 165/2015 pe rolul B. G. C..
Prin încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 04.03.2015 în dosarul de executare anterior menționat s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 6634 lei.
Ca urmare a executării de către contestator a obligației prevăzute în titlul executoriu, prin emiterea Dispoziției nr._/25.05.2015, intimatul a formulat cerere de renunțare la executarea silită (f. 18 –dos. JS3), pronunțându-se de către executorul judecătoresc încheierea din data de 26.06.2015 prin care a dispus încetarea executării silite.
Pe cale de consecință, având în vedere și dispozițiile art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că prezenta contestație la executare a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
Prin rezoluția din data de 28.09.2015 s-a pus în vedere contestatorului să depună dovada achitării sumei de 23 de lei reprezentând costuri de fotocopiere a dosarului de executare, potrivit art. 717 Cod procedură civilă, contestatorul fiind citat cu această mențiune.
Întrucât contestatorul nu a făcut dovada achitării acestor costuri, instanța va menține în sarcina contestatorului obligația de a plăti în favoarea B. G. C. suma de 23 de lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6 în contradictoriu cu intimatul G. T. A., cu domiciliul în București, ., ., etaj 2, apartament 37, sector 6, ca rămasă fără obiect.
Menține în sarcina contestatorului obligația de a plăti în favoarea B. G. C. suma de 23 de lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. R.S./Thred. M.M.
4 ex./2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9681/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2/2015.... → |
|---|
