Plângere contravenţională. Sentința nr. 8023/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8023/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 8023/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8023
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect plângere contravențională, privind petentul D. M., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră.
La apelul nominal efectuat în ședința publică s-a prezentat petentul, personal și asistat de avocat M. G., cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, la termenul precedent, instanța a încuviințat cererea petentului de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare. În procedura administrativă, intimata a depus la dosar întâmpinare, iar petentul răspuns la întâmpinare.
Instanța acordă cuvântul cu privire la competența Judecătoriei Sectorului 6.
Petentul, prin avocat, arată că instanța sesizată este competentă pentru soluționarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și locul săvârșirii faptei consemnat în procesul-verbal contestat, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Interpelat de instanță, petentul arată că nu are cereri premergătoare de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat un martor pentru lămurirea situației de fapt și anume că în ziua încheierii procesului-verbal se întorcea de la RAR spre firmă pentru a preda actele. Martorul a fost luat în mașină de către petent. Actele au fost predate la firmă. Autoturismul a fost reînmatriculat pe firma Sheriff. Nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de intimată.
Apreciind că proba cu înscrisuri, solicitată de petent și intimată, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este admisibilă și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o încuviințează.
În raport de teza probatorie indicată, instanța respinge proba testimonială solicitată de petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei, traseul petentului ori procedurile interne societății deținătoare a licenței taxi nefiind contestate de intimată.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul plângerii contravenționale.
Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal contestat pentru motivele invocate pe larg în cuprinsul cererii. Deși deținea actele solicitate la control s-a aflat în imposibilitate de a le avea asupra sa, întrucât i-au fost solicitate în vederea schimbării autoturismului pe firma Sheriff. La momentul controlului se întorcea de la RAR și a trebuit să iasă în trafic pentru îndeplinirea planului financiar care trebuia predat la firmă. Sancțiunea aplicată pentru faptul că nu deținea actele asupra sa, s-a făcut în baza unui temei de drept care nu există în legea taximetriei. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii dispuse cu avertismentul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2015, petentul D. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. de Poliție Rutieră, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.02.2015.
În motivare a arătat că, în ziua de 26.02.2015, a fost la RAR, deoarece autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ a fost radiat de pe firma Taxi Drive și reînmatriculat pe firma de taxi Sheriff. A trebuit să se ducă și la metrologie pentru verificarea aparatului de taxat. Întors la firmă, a predat actele solicitate de organele de control pentru îndeplinirea formalităților pentru autoturismele care efectuau activitate de taxi pe licența firma Sheriff. Cum aceste formalități durează, a trebuit să se întoarcă în traseu, deoarece ei, taximetriștii, au de făcut un plan financiar în fiecare zi, care seara trebuie predat la firmă. Actele pe care trebuie să le aibă un taximetrist asupra sa în exercitarea activității de transport de persoane sunt reglementate în art. 12 din Legea nr. 38/2003.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12, art. 55 din Legea nr. 38/2003, art. 16, art. 17, art. 18 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
A atașat cererii introductive, în copie, următoarele înscrisuri: proces-verbal . nr._/26.02.1015, certificat de inspecție tehnică periodică, certificat de înmatriculare nr. B03325232, polița de asigurare nr._/24.02.2015 emisă de Credit Europe Asigurări-Reasigurări, buletin de verificare metrologică nr._/24.02.2015, certificat de agreare . nr._.
Plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței atașate la fila 16 în dosar.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, în fapt, la data de 26.02.2015, ora 11,55, contravenientul a efectuat transport rutier public de persoane în regim de taxi, cu autoturismul având numărul de înmatriculare_, pe . Crângași, iar la controlul efectuat, nu a avut asupra sa certificatul de atestare profesională a conducătorului, certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu anexa ITP și copia certificatului de agreare emis de RAR. Astfel, contravenientul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 52 alin. 3 lit. s din Legea nr. 38/2003, fiindu-i întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.02.2015.
Potrivit art. 52 alin. 3 lit. s din Legea nr. 38/2003, transportatorii autorizați au obligația de a se supune controlului autorităților abilitate și de a prezenta la control, în timpul activității, documentele prevăzute de prezenta lege și de legislația în vigoare.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul-verbal . nr._/26.02.2015 a fost încheiat cu respectarea exigențelor de formă și fond prevăzute de OG nr. 2/2001 și face dovada deplină a situației de fapt și de drept, până la proba contrară.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și art. 16 din OG nr. 2/2001 și 52 alin. 3 lit. s din Legea nr. 38/2003.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar istoricul sancțiunilor aplicate petentului.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat argumentele expuse în cererea introductivă.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 26.02.2015, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, reținându-se în sarcina sa că, în data de 26.02.2015, ora 11:55, a efectuat transport de persoane în regim de taxi, cu autoturismul având numărul de înmatriculare_, iar la controlul executat de polițiștii rutieri pe . Piața Crângași, nu a prezentat certificatul de atestare profesională a conducătorului, certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu anexa ITP și copia certificatului de agreare emis de RAR.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost legal încadrată, raportat la dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. a, b și e din Legea nr. 38/2003 coroborate cu art. 52 alin. 3 lit. s din același act normativ.
Sancțiunea a fost corect stabilită de către agentul constatator, între limitele maxime și minime reglementate de dispozițiile art. 55 alin. 3 lit. a din Legea nr. 230/2003.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea sa.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că petentul nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator. Împrejurarea că sarcina probei revine persoanei sancționate contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ce-l privește pe contestatorul din cauza respectivă, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale. Această sancțiune necesita datorită gravității sale asigurarea, în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților competente ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată până la stabilirea contrariului. De asemenea în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Astfel cum s-a reținut anterior, în speță, prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată, petentul confirmând chiar în cuprinsul cererii introductive situația de fapt reținută de agentul constatator, aspect față de care instanța reține că procesul-verbal este temeinic. Împrejurarea că petentul ar fi fost nevoit să lase actele respective la o anume societate pentru efectuarea unor formalități interne este irelevantă, neconstituind o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, nefiind inclusă în enumerarea limitativă de la art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Față de argumentele cu caracter formal și dilatoriu expuse în cuprinsul cererii, instanța reține că cererea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, formulată cu ocazia concluziilor pe fond, este nejustificată.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul D. M., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Crângași nr. 10, ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. de Poliție Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.MG/4ex./26.11.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 8008/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9682/2015.... → |
|---|
