Contestaţie la executare. Sentința nr. 5273/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5273/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 5273/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5273/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorul M. B. - PRIN PRIMAR GENERAL și pe intimata A. DE P. . obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 25.06.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 29.06.2015, în aceeași compunere hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 14.11.2010, sub numărul_, contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. . instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedura civilă, să e dispună anularea actelor de executare silită emise precum și a actelor de executare ce se vor emite în dosarul execuțional nr. 3390/2014 ale B. ASOCIAȚI D. G., L. G. ȘI M. P., și încetarea executării silite înseși. În temeiul art. 718 alin. 1 Cod de procedura civilă, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, în temeiul art. 669 alin 4 teza a ll-a Cod de procedura civilă, a solicitat cenzurarea cheltuielilor de executare ; iar în temeiul dispozițiilor art. 451 Cod procedura civilă, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, contestatorul a arătat că prin adresa din 10.11.2014 înregistrată Ia direcție sub nr._/12.11.2014 i s-a comunicat faptul că s-a declanșat urmărirea silită împotriva acestuia pentru suma de 1200 Iei - debit și 2180,84 lei - cheltuieli de executare, având în vedere titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2724R/18.11.2013 pronunțata de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă, în dosarul nr._ . În acest sens a menționat că nu i-a fost comunicata încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, în cuantum de 2180,84 Iei. Contestatorul a apreciat acest cuantum ca fiind exagerat de mare, având în vedere prevederile Ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției - Anexa 1 și în consecința, a solicitat, în principal, verificarea modului de stabilire a onorariului executorului judecătoresc.
Totodată, contestatorul a învederat instanței faptul că prin titlul executoriu a fost obligaț la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, însă a arătat că suma reprezentând cheltuieli de executare depășește plafonul maxim prevăzut de Ordinului nr. 2550/2006. Astfel, conform pct. 3 lit. a din anexă la Ordinului nr. 2550/2006 onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. În consecința, onorariu maxim ar fi trebuit stabilit la 120 lei. Având în vedere că aceste cheltuieli sunt angajate pe bani publici, a considerat că onorariile executorilor judecătorești stabilite în contradictoriu cu instituțiile publice ar trebui să fie plafonate la valoare minimă prevăzută de Ordinul 2550/2006. În speța de față, conform pct. 3 lit a onorariul minim ar fi de 79 lei. În aceste condiții a arătat că nu poate fi de acord cu plata acestor sume, întrucât potrivit art. 1 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificată prin Legea 110/2007 “creanțele stabilite prin titlurile executorii ir, sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora ...” și, prin urmare, a considerat că nu este nici etic, nici moral și nici legal să fie obligat la plata unor creanțe nejustificate, din banii publici.
De altfel, având în vedere prevederile Ordinului nr. 1792/24.12.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielile instituțiilor publice plata cheltuielilor judiciare presupune o procedură specială însoțiți de o întreagă documentație, respectiv propunere de angajare a unei cheltuieli, angajament bugetar și ordonanțare de plată, iar ordonanțarea de plată trebuie să conțină în mod obligatoriu anumite date, printre care: datele de identificare a beneficiarului plați s modalitatea de plată (în caz de plată prin cont bancar, indicarea contului bancar). Atât timp cât intimata nu s-a adresat mai întâi cu o cerere către instituția noastră, părere prin care să indice toate aceste date obligatorii pentru efectuarea plații, considerăm că NU suntem în culpă cu privire la executarea de bunăvoie a titlului executoriu.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să dispună admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 711 și urm. N.C.proc.civ.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: înștiințarea privind măsura popririi, decizia civilă nr. 2724 R/ 18.11.2013, încheierea de încuviințare a executării silite.
La data de 09.02.2015, B. ASOCIAȚI D. G., L. G. ȘI M. P. au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, dosarul de executare nr. 3390/2014 (filele 21- 66).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.02.2015, pârâta ASOCIAȚIA DE P. . instanței să dispună respingerea contestației la executare formulată de contestator caă neîntemeiata și menținerea în integralitate a tuturor actelor și de executare întreprinse de B. D. G., L. G. și M. P. în Dos.nr. 3390/2014. Totodată a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării având în vedere că această măsură este una vremelnică și excepționala și trebuie justificată prin existența unui prejudiciu ce s-ar cauza debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa.
În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că măsura vizează interesele legitime ale părților implicate în cadrul procesual, respectiv dacă interesele contestatoarei ar fi grav și iremediabil vătămate prin continuarea executării pe durata soluționării contestației la executare, ceea ce a apreciat că nu se aplică în cazul de față, întrucât contestatorul nu a indicat și nu a probat în nicun fel împrejurări de fapt care să justifice dispunerea unei astfel de măsuri de către instanță. Totodată a considerat că formularea a unei astfel de cereri nu conduce decât la tergiversarea îndeplinirii obligației stabilită printr-un titlu executoriu, sens în care a arăat ca însăși Curtea Europeană a statuat că și executarea unei sentințe face parte integrantă dintr-un proces, iar raportat la art 6 alin. 1 din Convenție, orice cauză trebuie soluționata într-un termen rezonabil . prin urmare, a considerat că admiterea cererii de suspendare a executării ar duce la grava vătămate a intereselor sale prin lipsa temporară de finalitate a titlului executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită.
În cuprinsul întâmpinării, intimata a înțeles să invoce excepția tardivității formulării contestației la executare, învederând instanței că nu a fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 714 pct. (2) din codul de procedură civilă în care se prevede în mod expres că împotriva încheierilor executorului judecătoresc se poate face în termen de 5 zile de la comunicare, termen care în prezenta cauză a fost depășit.
Pe fondul cauzei, intimata a învederat instanței faptul că în ceea ce privește stabilirea onorariului executorului judecătoresc, acesta a fost determinat conform prevederilor Ordinului 2550/2006 neimpunându-se reducerea acestuia. Totodată a arătat că legiuitorul nu distinge între onorariile pe care executorii judecătorești le percep în cazul prestării muncii pentru creanțe de recuperat de la instituțiile publice și onorariile celorlalte categorii de debitori. În plus, a arătat că partea contestatoare avea cunoștința de cuantumul creanței datorate intimatei și cu toate acestea, stat în pasivitate, generând pornirea executării silite.
Față de cele învederate intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației la executare formulată de contestator.
În susținerea cererii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5977 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în data de 11.05.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cu același număr de dosar, la data de 12.06.2015.
Analizând, cu prioritate, excepția tardivității introducerii contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, invocată de intimată instanța reține că aceasta este întemeiată și va fi admisă.
Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere că în cauză executarea silită a început la data de 19.09.2014, prin înregistrarea cererii de executare silită, așa cum prevăd dispozițiile art. 622 alin. 2 NCPC (devenit art. 923 după republicarea codului de procedură civilă în data de 10.04.2015).
În conformitate cu art.3 din Legea nr. 76/2012, (1) Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. (2) Procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată. În speță, executarea silită fiind începută anterior intrării în vigoare a legii nr. 138/2014 care a modificat codul de procedură civilă, sunt aplicabile prezentei contestații la executare dispozițiile codului de procedură civilă așa cum erau în vigoare anterior datei de 19.10.2014, când a intrat în vigoare legea nr. 138/2014.
În conformitate cu art. 713 alin. (2) NCPC (în forma de la data de 19.09.2014, devenit art. 714 după republicarea codului), Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare, iar potrivit art. 669 alin. (4) NCPC (devenit art. 670), Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Rezultă din coroborarea dispozițiilor legale anterior-menționate că împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare se putea formula contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Așa cum reiese din dovada de comunicare atașată la fila 34, Încheierea din data de 16.10.2014, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare (fila 33) a fost comunicată debitorului la data de 20.10.2014, contrar susținerilor acestuia din motivele de contestație (fila 2) că această încheiere nu i-a fost comunicată. Prin urmare, de la data de 20.10.2014 a început să curgă termenul de 5 zile de introducere a contestației la executare împotriva acestei încheieri, termen care, calculat conform art. 184 rap. la art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC s-a împlinit la data de 27.10.2014.
Din mențiunile cererii rezultă că aceasta a fost transmisă Judecătoriei Sectorului 4, inițial prin fax la data de 20.11.2014, iar ulterior prin poștă, nerecomandat, la data de 12.11.2014. Ca atare, la data de 20.11.2014 când a fost transmisă prin fax contestația la executare, termenul de 5 zile era deja împlinit din data de 27.10.2014. Așa fiind, față de prevederile art. 185 alin. (1) NCPC, contestatorul este decăzut din dreptul de a mai formula contestație împotriva încheierii din data de 16.10.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, iar contestația depusă la data de 20.11.2014 este tardiv formulată.
Pe cale de consecință, excepția tardivității invocată de intimată este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii contestației împotriva încheierii din data de 16.10.2014 ca tardiv formulată.
Analizând excepția tardivității împotriva contestației la executarea silită însăși, invocată din oficiu, instanța reține că potrivit art. 714 alin. (1) pct. 3 NCPC (devenit art. 715 NCPC după republicare), contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă, sub forma contestației la executarea silită însăși, se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare atașată la fila 31, încheierea de încuviințare a executării din data de 14.10.2014 (fila 30) a fost comunicată debitorului la data de 20.10.2014, împreună cu somația din data de 16.10.2014 (fila 32), încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 33) și de copia titlului executoriu. Prin urmare, față de modul de redactare a art. 714 alin. (1) pct. 3 NCPC, contestatorul trebuia să formuleze contestația la executarea silită însăși în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de încuviințare a executării silite, adică în termen de 15 zile de la data de 20.10.2014, termen care, calculat conform art. 184 rap. la art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC, s-a împlinit la data de 05.11.2014. Cum contestația la executare a fost transmisă prin fax la data de 20.11.2014, așadar cu mult după data de 05.11.2014, rezultă că a fost depășit termenul de 15 zile de introducere a contestației la executarea silită însăși în dosarul de executare nr. 3390/2014, iar debitorul este decăzut, conform art. 185 alin. (1) NCPC, din dreptul de a o mai formula.
Prin urmare, instanța va admite excepția tardivității introducerii contestației la executarea silită însăși, invocată din oficiu, și va respinge această contestație ca tardiv formulată.
În ceea ce privește contestația împotriva măsurii înființării popririi, dispusă prin adresa din data de 10.11.2014, aceasta a fost introdusă în termenul de 15 zile, față de prevederile art. 714 alin. (1) pct. 2 NCPC (înșțiințarea privind înființarea popririi fiind comunicată debitorului la data de 12.11.2014, potrivit dovezii de înmânare atașate la fila 55), însă cu privire la contestarea acesteia, instanța a invocat excepția lipsei de interes.
Analizând excepția lipsei de interes cu privire la contestația împotriva măsurii înființării popririi, dispusă prin adresa din data de 10.11.2014, instanța urmează a o admite, având în vedere că folosul practic urmărit de contestator prin contestarea acestei măsuri nu mai poate fi atins, de vreme ce împotriva măsurii înființării popririi se invocă motive comune de contestație cu cele invocate împotriva încheierii privind cheltuielile de executare silită și contestația la executarea silită însăși, iar acestea au fost respinse ca tardiv formulate. Prin urmare, analizarea motivelor ce țin de legalitatea stabilirii cheltuielilor de executare și de aplicarea dispozițiilor OG nr. 22/2002 nu mai poate fi reluată în contestația împotriva măsurii înființării popririi, întrucât ar echivala cu eludarea efectelor sancțiunii decăderii din dreptul de a mai supune cenzurii instanței aspectele ce țin de legalitatea stabilirii cheltuielilor de executare și demarării executării silite înseși, de vreme ce aspectele invocate de contestator nu vizează modalitatea de înființare a popririi, ca act de executare privit individual, ci demararea executării însăși și creanța ce se recuperează cu titlu de cheltuieli de executare, care au fost tardiv formulate.
Prin urmare, contestația formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI împotriva măsurii de înființare a popririi din data de 10.11.2012 va fi respinsă ca lipsită de interes.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, aceasta va fi respinsă ca rămasă fără obiect, față de prevederile art. 718 alin. (1) NCPC (devenit art. 719 după republicare), potrivit cu care o astfel de măsură poate fi dispusă numai până la soluționarea contestației la executare, iar aceasta a fost soluționată, textul neprevăzând că măsura se dispune până la rămânerea definitivă a soluției pronunțate în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității introducerii contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, invocată de intimată.
Respinge, ca tardiv formulată, contestația la executare în dosarul nr. 3390/2014, al B. G., formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, C._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. . în București, .. 21, ., . în ceea ce privește Încheierea din data de 16.10.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
Admite excepția tardivității contestației la executarea silită însăși, invocată din oficiu.
Respinge, ca tardiv formulată, contestația împotriva executării silite însăși, pornită în dosarul de executare nr. 3390/2014.
Admite excepția lipsei de interes în formularea contestației împotriva măsurii înființării popririi, prin adresa din data de 10.11.2014.
Respinge, ca lipsită de interes, contestația formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. .> Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.
Constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
Președinte, Grefier,
F. – C. M. V. – A. M.
Tehnored. P.A.S. / 02.07.2015
Red. FCM/20.07.2015
2 ex originale
Comunicat 2 exemplare părți VAM.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5260/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5252/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
