Pretenţii. Sentința nr. 5252/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5252/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 5252/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5252
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul M. R. în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari .> La apelul nominal efectuat în ședința publică s-au prezentat reclamantul, personal și asistat de avocat Părduțu M. și pârâta, prin avocat P. R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află la primul termen de judecată. Pârâta a depus întâmpinare. Reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare.
În raport de dispozițiile art. 266 din Codul Muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011, instanța pune în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției. Apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă pentru soluționarea cererii. Contractul de muncă încheiat între părți a încetat, iar această obligație, chiar dacă a izvorât din derularea contractului de muncă, poate fi soluționată de către judecătorie.
Pârâta, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța reține excepția necompetenței materiale a judecătoriei în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze prin prisma excepției necompetenței materiale a judecătoriei, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 02.03.2015, sub numărul_, reclamantul M. R. a solicitat obligarea pârâtei Asociația de Proprietari . sumei de 1116 lei, pentru perioada februarie 2011 - octombrie 2011, reprezentând plată nedatorată, respectiv impozit pe venit încasat în mod nejustificat de la o persoană cu handicap care beneficiază de scutire legală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de angajat al pârâtei pentru o perioadă de 8 ani și, în această calitate, a depus la angajator dovada handicapului de care suferă, respectiv certificatul de handicap, motiv pentru care începând cu data de 01.11.2011 firma de contabilitate nu a mai vărsat către ANAF Sector 6 impozitul pe venitul obținut întrucât reclamantul beneficiază de scutire legală. A efectuat demersuri la ANAF Sector 6 însă, nefiind cel care a virat suma de 1116 lei, aceasta nu îi poate fi restituită, singura competentă să ceară restituirea fiind pârâta.
În aceste condiții, a solicitat pârâtei restituirea acestei sume ca nefiind corect reținută, sens în care în data de 05.11.2014 a depus la asociație o cerere, însă nu a primit niciun răspuns. Reclamantul a menționat că a aflat de această situație în momentul în care a solicitat Casei de Pensii Sector 6 recalcularea drepturilor de pensie și i s-a comunicat că nu se poate face acest lucru întrucât există neconcordanță între venitul declarat, impozitul vărsat și CAS-ul încasat.
Pârâta, cu rea-credință a reținut impozitul pe venit deși reclamantul a depus la asociație certificatul de handicap, document pe care l-a transmis și firmei de contabilitate, care începând cu data de 01.11.2011 nu a mai vărsat la ANAF impozitul pe venit întrucât beneficia de scutire legală, iar suma de 124 lei reprezentând impozit pe venit a fost inclusă în salariu (650 lei/lună + 124 lei/lună=774 lei/lună). În plus, pârâta, cu rea-credință, nu dorește restituirea acestei sume deși reclamantul avea un salariu de 922 lei și datorită handicapului de care suferă, dovedit cu certificat medical, acesta era scutit de la plata impozitului pe venit.
ANAF Sector 6 a înștiințat pârâta și i-a solicitat rectificarea în sensul ori a restituirii sumei de 1116 lei, ori a calculării pentru viitor a impozitelor datorate de pârâtă către bugetul de stat, iar reclamantului să-i restituie suma reținută din fondurile asociației.
În drept, reclamantul a indicat art. 1341-1344 și urm. C.civ și art. 1635-1638 C.civ.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, începând cu data de 01.02.2011, pârâtul a fost angajat pe post de administrator, până în data de 26.09.2012, când a fost concediat în baza deciziei nr. 5/26.09.2012. Contractul de muncă a fost pe o durată de 4 ore, pe perioada nelimitată. Anterior angajării sale acesta prestat aceeași activitate, fiind remunerat în baza unei convenții civile. La momentul angajării sale pe funcția de administrator, reclamantul nu a prezentat niciun fel de document din care să reiasă că acesta suferă de vreun handicap, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 448/2006, respectiv art. 6 alin. 4 lit. a, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 360/2009.
Ulterior desfacerii contractului de muncă și contestării de către reclamant a deciziei de concediere, fapt ce a dus la deschiderea unui litigiu înregistrat pe rolul Tribunalul București, Secția VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._/3/2012, reclamantul a depus o cerere adresată pârâtei, înregistrată sub nr. 290/05.11.2014, prin care îi aducea la cunoștință că aceasta are un debit către reclamant în cuantum de 1.116 lei, reprezentând impozitul pe salariu, ce nu trebuia achitat către ANAF Sector 6, ci trebuia achitat către reclamant. Respectiva adresă nu are niciun fel de anexe și nicio dovadă că i-a fost înmânată efectiv pârâtei. În urma declanșării litigiului, pârâta a luat legătura cu reprezentanții ANAF Sector 6 și cu contabila, în încercarea de a afla de la aceștia dacă au cunoscut această situație, însă răspunsul a fost negativ.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în temeiul pct. 129, ultimul paragraf, din Normele Metodologice de aplicare a art. 59 Cod fiscal.
Pârâta a învederat instanței faptul că nu mai are relații contractuale de muncă cu reclamantul, administrarea și contabilitatea condominiului făcându-se de către o societate pe bază de contract prestări servicii și, pe cale de consecință, nu mai poate recupera aceste fracții de impozite de la ANAF. În plus acțiunea formulată de pârât este promovată în baza art. 1341 – 1344 Cod civil, articole ce definesc plata nedatorată, ori angajatorul are obligația să plătească impozitul pe salariu conform Capitolului 3, art. 55-60 Cod fiscal.
Totodată, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive, în temeiul art. 2517 Cod civil, arătând că, luând ca dată certă data adresei nr. 290/05.11.2014, prin care reclamantul a înștiințat-o cu privire la situația sa, având în vedere și faptul că termenul general de prescripție, conform art. 2517 cod civil este de 3 ani, iar acțiunea formulată de reclamant, promovată conform art. 1341-1344 și art. 1638 Cod Civil, pe temeiul de plată nedatorată/ anticipată, coroborat cu restituirea prestațiilor, prezenta cauză este una de natură civilă, chiar dacă plata solicitată de către reclamant a considerat că provine dintr-o interpretare eronată a sa. În aceste condiții, în temeiul Codului fiscal, începând de la data nașterii dreptului pretins 01.02._11 și până la data adresei 290 din 05.11.2014 au trecut mai mult de 3 ani. În raport cu data promovării prezenței acțiuni, termenul de 3 ani este și mai mare.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu, instanța reține că, în raport de motivele de fapt invocate de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, în speță sunt incidente dispozițiile art. 266 și urm. din Codul muncii, în condițiile în care se pune problema modului de executare a unui contract individual de muncă și respectiv a modului de reținere a unor sume de către angajator în considerarea unor raporturi de muncă.
Așa fiind, în temeiul art. 132 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă și art. 208 din Legea nr. 62/2011, instanța va admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată de instanță.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul M. R., CNP_, cu domiciliul ales la cabinet de avocat M. Pardutu, în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Bloc_ _, cu sediul în București, .. 6, ., și cu sediul ales la cab. av. P. R. C., în București, .. 6, ., în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări Sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred..>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5273/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5269/2015.... → |
|---|
