Contestaţie la executare. Sentința nr. 7273/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7273/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 7273/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7273
Ședința publică de la 29.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A. S., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către intimată dosarul de executare, precum și note de ședință.
Contestatorul arată că intimata a constatat faptul că toate sumele sunt achitate.
Contestatorul solicită să se ia act de renunțarea la cererea de suspendare a executării silite.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Instanța, apreciind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, și o încuviințează din oficiu pentru ambele părți.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită admiterea contestației la executare.
Contestatorul solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 12.08.2015, sub nr._, contestatorul A. S., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. /40/_ /_ de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București prin Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal,
admiterea contestației la executare silită, anularea Titlului executoriu nr._ din data de 20.07.2015 și a Somației nr._ din data de 20.07.2015, emise în cadrul Dosarului de executare nr. /40/_ /_, ca fiind nelegale și netemeinice, iar, în subsidiar, suspendarea executării silite demarată în temeiul Titlului executoriu nr._ din data de 20.07.2015 și a Somației nr._ din data de 20.07.2015, emise în cadrul Dosarului de executare nr. /40/_ /_, până la soluționarea prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că începând cu anul 1997 și până la sfârșitul anului 2008, a profesat ca avocat înscris în Baroul București. În calitate de persoană care a realizat venituri din activități independente, în terminologia legislației fiscale, pentru această perioadă, a achitat toate taxele și contribuțiile prevăzute de legislația în vigoare.
Începând cu data de 01 ianuarie 2009, a fost suspendat din profesia de avocat și trecut pe tabloul avocaților incompatibili conform Deciziei Baroului București nr. 2810 din data de 18.12.2008, iar prin cererea înregistrată la autoritatea fiscală sub nr._ din data de 14.01.2009, a informat autoritățile fiscale despre suspendarea din profesia de avocat.
A mai arătat că prin decizia Primului - Ministru al Guvernului României nr. 152/26.01.2009, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 47/27.01.2009 a fost numit într-o funcție de demnitate publică, funcție pe care a ocupat-o începând cu data de 26 ianuarie 2009. La cererea sa, prin decizia Primului - Ministru al Guvernului României nr. 34/15.02.2012, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 119/16.02.2012, a fost eliberat din funcția de demnitate publică începând cu data de 28 februarie 2012.
Contestatorul a învederat că în această perioadă, fiind suspendat din profesia de avocat, nu a realizat venituri din activități independente, iar pentru toată această perioadă, pentru veniturile realizate ca și demnitar, taxele și contribuțiile prevăzute de lege au fost reținute de către angajator (Secretariatul General al Guvernului) și vărsate la bugetele statului.
Ulterior încetării mandatului în funcția publică, începând cu data de 15 august 2012, starea de incompatibilitate în care se afla a fost ridicată și a dobândit calitatea de avocat asociat al Societății Civile de Avocați “A. & Asociații”, așa cum rezultă din Decizia Baroului București nr. 1554 din data de 22.08.2012, fiind reînscris în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei ai Baroului București. SCA “A. & Asociații” a fost înregistrată în mod corespunzător la autoritățile fiscale competente în raza cărora se află sediul său, respectiv, autoritățile fiscale de pe raza sectorului 1 București.
În calitate de avocat asociat al SCA “A. & Asociații”, contestatorul a învederat că și-a achitat și își achită toate taxele și contribuțiile prevăzute de actele normative în vigoare, inclusiv contribuțiile de asigurări de sănătate”CASS”.
A mai arătat contestatorul că până la data de 03 august 2015 nu i-au fost comunicate niciun fel de documente în care să se evidențieze sume restante de plată de natura CASS datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, motiv pentru care a considerat că Titlul executoriu nr._ din data de 20.07.2015 și Somația nr._ din data de 20.07.2015 pentru plata sumei de 227.273,00 lei au fost emise în mod nelegal și abuziv.
Contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea Titlului executoriu și a Somației deoarece nu există niciun document fiscal prin care să se fi stabilit vreuna dintre sumele de plată la care se face referire în Titlul executoriu; în ipoteza în care aceste documente există, acestea nu i-au fost niciodată comunicate.
A învederat că documentele prin care s-a evidențiat suma de plată înscrisă de către intimată în Titlul executoriu sunt:
-DEC.ACC. nr._ din data de 31.12.2012 pentru suma de 30.988 lei,
-DEC.ACC. nr._ din data de 31.12.2012 pentru suma de 25.223 lei,
-DEC.ACC. nr._ din data de 31.12.2012 pentru suma de 171.062 lei.
Conform art. 87 din Codul de procedură fiscală, regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale printr-o decizie de impunere, decizie care se emite de către organul fiscal competent iar, prin excepție, în vederea efectuării plăților anticipate, obligațiile fiscale sunt anticipat stabilite prin declarația fiscală a contribuabilului.
Deciziile de impunere trebuie să respecte prevederile art. 43 Cod de procedură fiscală, în ceea ce privește conținutul și motivarea, iar documentul emis pe suport hârtie trebuie să fie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin înmânare directă, sub semnătură.
Comunicarea actului administrativ fiscal este o condiție preliminară absolută pentru opozabilitate, respectiv pentru a determina data de la care actul administrativ fiscal poate produce efecte pentru contribuabil.
Conform prevederilor art. 45 alin. (2) Cod de procedură fiscală, actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect.
În concluzie, având în vedere că deciziile indicate în Titlul executoriu nu i-au fost comunicate, ele nu există pentru debitor, contestând existența și realitatea sumelor înscrise în ele.
Față de cele precizate, contestatorul a invocat nulitatea absolută a Titlului executoriu înscris în Somație.
De asemenea, a solicitat ca instanța să pună în vedere organului fiscal să prezinte dovada existenței acestor titluri de creanță, precum și dovada comunicării acestora către debitor în condițiile prevăzute de lege.
Totodată, a înțeles să conteste realitatea sumelor indicate în Titlul executoriu și în Somație având în vedere că verificarea existenței unei obligații de plată se realizează prin verificarea unor documente din care să rezulte pretenția organului fiscal, ori, aceste documente (decizii) prin care s-au evidențiat sumele de plată din Titlul executoriu nu i-au fost comunicate niciodată.
Contestatorul a considerat că sunt încălcate principiile securității juridice în condițiile în care, deși potrivit Somației cu nr._ din data de 27 mai 2010 și a Titlului executoriu nr. 141 emis în dosarul de executare nr. 1010, primite de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, pentru anul 2008, ultimul an de exercitare a profesiei de avocat, anterior suspendării din profesie, a fost somat să plătesc suma de 6.614,81 lei cu titlu de diferență contribuție la FNUASS cf art. 257 din Legea nr. 95/2006, sumă care a fost plătită la data de 15.06.2010 cu chitanța . AT nr._, stingând în acest mod, orice debit restant aferent 2006-2008 indiferent de natura sa (principal sau accesoriu) iar, începând cu anul 2009, taxele și contribuțiile au fost plătite de către angajator, respectiv, Secretariatul General al Guvernului.
De asemenea, contribuie în mod absolut la încălcarea aceluiași principiu, comunicarea la mai mult de 2 ani de la data de 05.07.2013 a unui Titlu executoriu care face referire la niște decizii prin care s-au stabilit în sarcina contestatorului anumite obligații de plată până la această dată (05.07.2013), ori pentru care au fost calculate majorări de întârziere/dobânzi și penalități de întârziere tot până la această dată - 05.07.2013, toate acestea stabilite pentru o perioadă necunoscută.
Contestatorul a precizat că stabilirea obligațiilor de plată privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate se poate face de către organul fiscal prin raportare la plățile anticipate efectuate conform declarației estimative depuse, respectiv, la depunerea declarației finale privind venitul realizat.
În condițiile în care în perioada 2009 - 28 februarie 2012, a realizat venituri asimilate celor de natură salarială (indemnizația stabilită pentru funcția publică ocupată), iar autoritatea fiscală face referire în Titlul executoriu la venituri din activități independente, se poate trage concluzia că aceste venituri la care face referire organul fiscal trebuie să fie aferente:
(a)perioadei de după data de 15 august 2012, dată de la care a dobândit calitatea de avocat în cadrul SCA “A. & Asociații” sau,
(b)perioadei anterioare anului 2009, anterior suspendării din profesie, când contestatorul era avocat activ în cadrul Baroului București.
A mai arătat că în cazul în care se ia în considerare prima ipoteză, așa cum rezultă din declarația privind venitul realizat de către contestator pentru anul 2012, venitul realizat din activități independente a fost pierdere fiscală de 38.658 lei și, în mod evident, autoritatea fiscală nu putea stabili în sarcina debitorului suma de 227.273,00 lei cu titlu de CASS. Mai mult decât atât, organul fiscal nu putea stabili la data de 31.12.2012, obligații fiscale în sarcina sa, în condițiile în care nu avea cum să cunoască veniturile realizate până la data depunerii declarației finale pentru anul 2012, aceasta urmând a fi depusă în primele luni ale anului 2013.
În situația în care se ia în considerare ce-a de a doua ipoteză, prin Somația cu nr._ din data de 27 mai 2010 și a Titlului executoriu nr. 141 emis în dosarul de executare nr. 1010, mai sus indicate, singura sumă cerută a fi plătită este aferentă anului 2008 (6.614,81 lei) sumă pe care contestatorul a plătit-o deja, pentru anii anteriori anului 2008 nefiind indicate sume de plată.
Mai mult decât atât, chiar dacă ar fi existat sume de plată, acestea ar putea fi, eventual, prescrise ori nu ar fi fost datorate prin raportare la dispozițiile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, deși contestatorul a efectuat plăți CASS și pentru veniturile realizate în anii anteriori anului 2008. Ori, pentru a calcula suma inclusă în Titlul executoriu și Somație, veniturile realizate de către contestator din activități independente în perioada respectivă ar fi trebuit să depășească 4.000.000 lei în condițiile în care era suspendat din calitatea de avocat.
Contestatorul a menționat că prevederile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, forma în vigoare la data nașterii presupuselor obligații fiscale (31.12.2012), stabilesc două condiții cumulative, necesare și suficiente, pentru ca o persoană, cetățean român cu domiciliul în țară să devină asigurat în sistemul asigurărilor sociale de stat, acestea fiind: dovada plății contribuției la fond și încheierea unui contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator.
Textul Legii nr. 95/2006 (forma în vigoare la data nașterii obligației fiscale indicate în Titlul executoriu - 31.12.2012) este foarte clar, stabilind că dobândirea calității de asigurat pentru un cetățean român cu domiciliul în România se face în baza unui contract de asigurare iar plata contribuțiilor aferente se face în cuantumul stabilit de lege și conform contractului.
În perioada 2006-2012, la baza raportului juridic de asigurare se afla contractul de asigurare. Calitatea de asigurat nu rezulta ope legis. Legiuitorul a înțeles să lege nașterea acestui raport juridic de încheierea unui contract de asigurare. Existența obligației de plată a acestei contribuții ope legis nu poate fi reținută decât în lipsa reglementării necesității încheierii unui contract de asigurare.
Este evident că pentru cei ce au încheiat contract de asigurare plata contribuției stabilite era obligatorie.
Această concluzie este susținută și de alte prevederi din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare la data nașterii obligațiilor fiscale) care nu fac referire la „obligația de plată a contribuției” ci la obligația de a se asigura în condițiile art. 211 din Legea nr. 95/2006.
Numai ca urmare a modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 95/2006 și Codului fiscal prin prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care precizează expres că toate persoanele datorează contribuția CASS, chiar și cele care nu realizează venituri, iar plățile se stabilesc prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/declarației privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit, începând cu data de 1 iulie 2012, calitatea de asigurat, respectiv, obligația de plată a CASS rezultă ope legis, fiind eliminată existența contractului de asigurare.
Legea civilă este aplicabilă cât este în vigoare, iar actele și faptele juridice încheiate, produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau producerii lor.
Deoarece între contestator și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București nu a existat niciun contract prin care contestatorul să fie obligat să plătească vreo asigurare, deci nu a existat un raport juridic obligațional care să dea naștere la un titlu de creanță în favoarea Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, iar legea (în speță, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 125/2011) nu se aplică retroactiv astfel încât contestatorul să datoreze contribuția CASS în mod obligatoriu, ope legis, în cazul în care sumele indicate în Titlul executoriu ar privi venituri realizate de către contestator din activități independente anterior datei de 01 iulie 2012, situație practic imposibilă deoarece era suspendat din exercițiul profesiei de avocat, instanța trebuie să constate că deciziile indicate în Titlul executoriu sunt nelegale și, în consecință, nule.
Conform prevederilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
În acest sens, a menționat că nu a fost informat niciodată ulterior Somației cu nr._ din data de 27 mai 2010 și a Titlului executoriu nr. 141 emis în dosarul de executare nr. 1010, nici asupra serviciilor și nici asupra obligațiilor sau drepturilor avute.
În sprijinul celor arătate, contestatorul a invocat Decizia civilă nr. 1411/R/2009 a Tribunalului Cluj, Secția mixtă contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale (Dosar nr._ ) prin care s-a admis recursul declarat de contestator, a modificat sentința judecătoriei Cluj-N. și a admis contestația la executare și a anulat titlul executoriu și a actelor de executare reținând în considerente că „între contestator și intimată nu există încheiat un contract de asigurare și că acesta nu a încheiat un astfel de contract nici cu o altă casă de asigurări de sănătate" și că „măsurile de executare silită se fac în baza unui titlu de creanță care devine titlu executoriu potrivit art. 141 C. pr. fiscală” și „chiar dacă contestatorul este obligat să își asigure sănătatea potrivit art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 în prevederile acestei legi nu se specifică faptul că urmărirea silită ar putea fi executată fără existența unui titlu de creanță” și „care să fi devenit scadent pentru a fi executor”.
Prin sentința nr. 621 din 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul M., Secția comercială și contencios administrativ (rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. prin Decizia nr. 2684 din 22 noiembrie 2010 - Dosar nr._ ) s-a admis cererea în anulare a deciziei de impunere emisă de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate M. reținând stabilirea „contribuției calculate precum și a obligațiilor accesorii stabilite în sarcina reclamantei nu sunt rezultatul verificării bazelor de impunerea a existenței obligației de plată în raport cu perioada impusă”, „fără să aibă la bază o cercetare și o verificare proprie privind existența obligației”.
Prin netransmiterea documentelor prin care s-au evidențiat sumele de plată care au stat la baza Titlului executoriu, contestatorului i s-a creat o vătămare care constă în lipsirea de dreptul la apărare.
In situația în care deciziile de impunere la care face referire Titlul executoriu i-ar fi fost comunicate conform dispozițiilor legale aplicabile, contestatorul a fi avut la dispoziție o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care, ca și persoană vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, avea posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul fiscal emitent. Practic ar fi putut beneficia de protecția acordată de către legiuitor persoanei vătămate, ar fi putut beneficia de o soluționare rapidă și eficientă a situației create din culpa/evidențele neglijente ale organului fiscal/aplicarea eronată a legislației de către autoritatea fiscală și nu ar fi încărcat rolul instanțelor judecătorești cu un nou litigiu.
A mai arătat că încălcându-i-se dreptul la apărare în fața autorităților fiscale, a fost privat de două căi de atac a deciziilor de impunere: calea administrativă și cea judiciară (din contenciosul administrativ fiscal), în momentul de față aflându-se în situația în care drepturile sale sunt vătămate/prejudiciate atât prin lipsirea de o cale grațioasă de atac a deciziilor în care nu se plătește taxă judiciară de timbru cât și prin lipsirea de calea de atac din contenciosul administrativ fiscal unde taxa judiciară de timbru este rezonabilă comparativ cu obligațiile fiscale stabilite abuziv de către organul fiscal prin Titlul executoriu.
Prin urmare, contestatorul nu și-a putut exercita dreptul la contestație stabilit de art. 205 Cod de procedură fiscală și nici dreptul stabilit de art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 218 alin. (2) Cod de procedură fiscală.
A solicitat ca instanța să dispună în temeiul art. 148 alin. (2) lit. a) Cod procedură fiscală coroborat cu 719 alin. (1), (2) și (6) Cod de procedură civilă suspendarea executării silite, având în vedere și următoarele considerente:
(a)dispozițiile art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală instituie acestuia un caracter de lege specială față de dreptul comun reprezentat de Codul de procedură civilă, astfel încât unde nu dispune Codul de procedură fiscală se aplică prevederile Codului de procedură civilă,
(b)executarea silită este o etapă procedurală ulterioară stabilirii obligațiilor fiscale prin actul administrativ fiscal (titlul de creanță fiscală), act administrativ fiscal împotriva căruia debitorul (contribuabilul) poate formula contestație în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscal,
(c)anterior executării silite, contestatorul nu a putut uza de toate mijloacele juridice puse la dispoziția contribuabilului pentru a stabili cu claritate dacă datorează sume și care sunt exact aceste sume. De asemenea, având în vedere că deciziile la care se face referire în Titlul executoriu nu i-au fost comunicate în condițiile prevăzute de lege, nu a beneficiat de un termen de plată și nici de o eventuală suspendare a executării actelor administrative fiscale,
(d)prin inexistența/necomunicarea documentelor administrativ fiscale prin care au fost evidențiate sumele de plată în sarcina sa, nu a beneficiat de dreptul de a introduce contestație împotriva acestora și nu a putut solicita suspendarea executării acestor acte administrativ fiscale, conform prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (numită în continuare ’’Legea nr. 554/2004”) coroborate cu cele ale art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, fiindu-i astfel îngrădit accesul liber la justiție garantat de prevederile art. 21 din Constituția României,
(e) prin cuantumul foarte mare al sumei totale imputate de 227.273,00 lei și mai ales prin efectul executării sale asupra patrimoniului există iminența producerii unui prejudiciu material grav,
(f)existența unui titlu executoriu care nu are ca temei acte administrativ fiscale reale (emise după Titlul executoriu nr. 141/2010, care poartă asupra unor diferențe de contribuție CASS calculate pentru perioada 2005-2009 și după o perioadă - 2009-2012- în care contestatorul nu a realizat venituri din activități independente) nu poate decât să conducă la o îndoială serioasă privind temeinicia și legalitatea acestora și, implicit, a Titlului executoriu.
Pentru motivele arătate, contestatorul a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată și să se dispună în principal, anularea Titlului executoriu nr._ din data de 20.07.2015 și a Somației nr._ din data de 20.07.2015 emise în cadrul Dosarului de executare nr. /40/_ /_, ca fiind nelegale și netemeinice iar, în subsidiar, suspendarea executării silite demarată în temeiul Titlului executoriu nr._ din data de 20.07.2015 și a Somației nr._ din data de 20.07.2015, emise în cadrul Dosarului de executare nr. /40/_ /_, până la soluționarea prezentei cauze, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2, art. 43, art. 45 alin. (2), art. 87, art. 91 alin. (1) și (2), art. 148, art. 172, art. 173, art.205, art. 218 alin. (2) și următoarele din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 211 alin. (1), art. 257 și următoarele din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, forma în vigoare la data nașterii presupuselor obligații fiscale, art. 222 și următoarele din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispozițiile aplicabile din codul de procedură civilă și Codul fiscal, art. 8 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, înc copie certificată pentru conformitate cu originalul: Titlul executoriu nr._ din data de 20.07.2012,Somația nr._ din data de 20.07.2015, emise în cadrul Dosarului de executare nr. /40/_ /_, Decizia Baroului București nr. 2810 din data de 18.12.2008, Cererea înregistrată la autoritatea fiscală sub nr._ din data de 14.01.2009,
Decizia Primului - Ministru al Guvernului României nr. 152/26.01.2009, Decizia Primului - Ministru al Guvernului României nr. 204/11.02.2009, Decizia Primului - Ministru al Guvernului României nr. 34/15.02.2012, Decizia Baroului București nr. 1554 din data de 22.08.2012, Somația cu nr._ din data de 27 mai 2010, Titlul executoriu nr. 141 emis în dosarul de executare nr. 1010, Chitanța . AT nr._ prin care s-a achitat suma de 6.614 lei reprezentând „contribuții FNUASS sănătate-conform Somația_/27.05.2010” Declarația 200 privind venitul realizat în anul 2012 de către S. A., Decizia civilă nr. 1411/R/2009 a Tribunalului Cluj, Sentința nr. 621 din 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul M..
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 25.09.2015, prin serviciul registratură, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a depus la dosarul cauzei înscrisurile din dosarul de executare_ /_/_/2015.
La data de 29.05.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.
Intimata a arătat că, reclamantul figura înscris în evidentele fiscale cu obligații de plată la contul de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, activități agricole și asocieri fără personalitate juridică în sumă de 227.297 lei.
Pentru anul 2012, a fost emisă Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate nr._/10.09.2012, decizie emisă de Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice transmisă contribuabilului prin serviciul poștal și confirmată de primire în data de 24.09.2012, prin care s-a stabilit obligații de plată în sumă de 40 lei pentru trimestrul III si IV, suma achitată în data de 24.09.2015.
Potrivit dispozițiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, dobânzile si penalitățile de întârziere se datorează pentru neachitarea în termen a obligațiilor față de bugetul general consolidat, ca o măsură accesorie în raport de debitul principal, de la data scadenței și până la data achitării efective.
Având în vedere faptul ca titlul de creanță a fost transmis în format electronic de către Casa Națională de Sănătate, fără a exista dovada comunicării către contribuabil, organul fiscal a procedat la analizarea și reglarea contului fiscal al contribuabilului Alazaroaie S. .
A mai precizat că în urma analizării contului reclamantului a fost întocmit referatul nr._/15.09.2015 prin care a fost reglat contul fiscal și au fost scăzute accesoriile instituite.
În acest sens, instituția a emis Decizia de ridicare a masurilor de executare silită urmare a încetării executării silite nr._/15.09.2015.
In ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, a solicitat ca instanța să aplice dispozițiile art. 5 lit. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
La data de 20 iulie 2015, intimata a emis titlul executoriu potrivit căruia contestatorul avea de plată 227.273,00 lei, fila 12, totodată s-a emis și somația, fila 13.
Din înscrisurile depuse ce contestator, filele 14-24, rezultă că acesta a achitat contribuțiile la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Față de cele arătate și având în vedere că s-a respectat de către contestatoare art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, instanța urmează să admită contestația la executare și să anuleze toate actele de executare din dosarul_ / 40 / 80 / 6 / 2015 /_ din data de 20.07.2015.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că intimata a căzut în pretențiile sale și deci se află în culpă procesuală, instanța o va obliga și la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul A. S., cu domiciliul ales în București, ., nr.17, ., la SCA A. și Asociații, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, cu sediul în București, .. 7, sector 1.
Anulează toate actele de executare din dosarul_ / 40 / 80 / 6 / 2015 /_ din data de 20.07.2015.
Obligă intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu recurs în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță. Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – V.E.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8396/2015. Judecătoria... → |
|---|
