Contestaţie la executare. Sentința nr. 7287/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7287/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 7287/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7287
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea N. I.-G. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei întocmite în condițiile prevăzute de art. 215 alin. 3 C.pr.civ., se prezintă contestatoarea prin avocat D. R. E., cu împuternicire avocațială aflată la fila 27 dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: - cauza are ca obiect civil contestație la executare, - termenul de judecată a fost acordat în vederea îndeplinirii de citare, - la 23.09.2015, prin serviciul registratură al instanței s-a depus cerere de comunicare pe e-mail a încheierilor și a hotărârii judecătorești, după care;
Instanța ia act că s-a formulat cerere de către contestator, în sensul comunicării pe e-mail a încheierilor și a hotărârii judecătorești, urmând a dispune conform solicitărilor contestatoarei.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Contestatoarea, prin apărător, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Contestatoarea, prin apărător, apreciază că procesul se poate soluționa într-o lună.
Instanța estimează o durată de 1 lună pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus și încărcătura ședințelor de judecată.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către părți.
Contestatoarea prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Contestatoarea a precizat că nu s-a comunicat această întâmpinare la Cabinetul avocațial, deși în dosar există dovezi în acest sens. Totodată, arată că a lecturat întâmpinarea.
Înainte de a acorda cuvântul pe fondul cauzei, instanța pune în discuție excepția inadmisibilității contestației la titlu invocată de către intimată.
Contestatoarea, prin avocat, solicită respingerea acestei excepții.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri și asupra fondului cauzei precum și asupra cererii de recuperare cheltuieli fotocopiere dosar formulată de către B. C. V. și M. A. D..
Contestatoarea, prin avocat, solicită instanței să se observe că, deși toate actele de executare silită s-au efectuat în ianuarie 2015, acestea nu au fost niciodată comunicate, decât foarte tardiv. Spre exemplu, înștiințarea și somația la executare emise în 28.01.2015 au fost comunicate în 23.04.2015, când a și aflat că există o poprire instituită pe conturi.
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin avocat, precizează că actele sunt comunicate tardiv raportat la data la care au fost emise. Un alt aspect evidențiat de către contestatoare, prin apărător, este faptul că încheierile prin care s-a instituit poprirea din 15.04.2015 nu au fost comunicate, sau dacă au fost comunicate, s-a efectuat la o adresă greșită, întrucât clienta sa locuiește în blocul A15 bis, iar nu în blocul A15B, conform adresei de pe comunicări. În continuare, aceasta a precizat că s-a aflat despre comunicare și executarea silită în data 23, când au fost și retrase sumele respective din contul bancar. În final, contestatoarea, prin avocat, arată că aceste procese-verbale nu poartă semnătura olografă a agentului constatator. De asemenea, se solicită instanței să dispună și asupra întoarcerii executării silite. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra tuturor cererilor.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 07.05.2015, sub nr._, contestatoarea N. I. – G., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 26.09.2014 pronunțate în dosarul_/303/2014 de către Judecătoria Sectorului 6 București în temeiul art 712 alin Noul cod de Procedură Civilă; anularea încheierii nr. 2/28.01.2015, pronunțată în dosarul de executare nr.8771/2014, în temeiul art 712 alin Noul cod de Procedură Civilă, anularea somației emisă la data de 28.01.2015 de către B. C. V. și M. A. D.. Totodată, contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea executării silite începute de B. C. V. și M. A. D., întoarcerea executării silite în temeiul art.722 NCPC, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.451 allin.1 NCPC .
În motivarea contestației în fapt, contestatoarea a apreciat că anularea încheierii din data de 26.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014 de către Judecătoria sectorului 6 București se impune deoarece a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale, mai ales față de faptul că tariful de despăgubire a fost anulat prin Legea 144/23.07.2012. Astfel, contestatoarea a învederat instanței faptul că B. C. V. și M. A. D. a pornit executarea silită împotriva sa în temeiul titlului executor Proces verbal . nr._/ 28.11.2011 pentru suma de 28 Euro reprezentând tarif de despăgubire, însă prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatoarei la plata despăgubirii de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv anularea încheierii nr. 2/28.01.2015, pronunțată în dosarul de executare nr.8771/2014, contestatoarea a considerat că acest act este anulabil deoarece în sarcina ei nu mai subzista, la data depunerii de către intimată a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 28 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenție . nr._/ 28.11.2011, executarea silită fiind, ca atare, nelegală. Mai mult, a considerat că somația emisă la date de 28.01.2015 de către B. C. V. și M. A. D., în dosarul de executare nr.8771/2014 este nulă, în sarcina contestatoarei nemaiputându-se reține obligația legală de achitare a tarifului de despăgubire. În plus, a arătat că această somație care a fost emisă în data de 28.01.2015 și care i-a fost comunicată ulterior în data de 23.04.2015 conținea mențiunea ca „în termen de 1 zi să achite debitul prevăzut în titIul executoriu”, fapt imposibil față de faptul că somația și celelalte acte de executare i-au fost comunicate contestatoarei foarte târziu, în aprilie 2015.
Cu privire la executarea silită pornită împotriva sa de B. C. V. și M. A. D., în dosarul de executare nr.8771/2014, contestatoarea a apreciat că se impune anularea acesteia pentru că a fost începută în baza unui act nul, încheiat cu încălcarea legislației care prevede expres condițiile de încheiere și comunicare ale acestui document, caz în care legea sancționează cu nulitatea acest înscris, în acest sens invocând dispozițiile Deciziei 6/16.02.2015 pronunțată de ÎCCJ.
Mai departe, contestatoarea a învederat instanței faptul că în data de 29.04.2015 a fost înființată poprirea pe contul bancar pe care îl deține și a fost trasă suma de 123,77 lei și suma de 492, 62, sume ce au fost depuse contul B. C. V. și M. A. D.. În acest sens, a arătat că nu a primit nici o adresă de înființare a acestei popriri luând cunoștință de acest fapt de la Societatea Bancară la care deține contul respectiv. În fine, contestatoarea a apreciat că acest act de executare este nelegal și a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării, în sensul restituirii sumelor care au fost reținute ilegal de către B..
Față de cele învederate, contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 26.09.2014 pronunțate în dosarul_/303/2014 de către Judecătoria Sectorului 6 București în temeiul art 712 alin Noul cod de Procedură Civilă; anularea încheierii nr. 2/28.01.2015, pronunțată în dosarul de executare nr.8771/2014, în temeiul art 712 alin Noul cod de Procedură Civilă, anularea somației emisă la data de 28.01.2015 de către B. C. V. și M. A. D.. Totodată, contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea executării silite începute de B. C. V. și M. A. D., întoarcerea executării silite în temeiul art.722 NCPC, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.451 allin.1 NCPC .
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de contravenție . nr._/ 28.11.2011, dovada comunicării încheierii de încuviințare a executării silite din data de 26.09.2014 pronunțate în dosarul_/303/2014, încheierea de încuviințare a executării silite din data de 26.09.2014 pronunțată în dosarul_/303/2014, înștiințare, încheierea nr. 2/28.01.2015, somație mobiliară din 28.01.2015.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 05.05.2015, contestatoarea a învederat instanței faptul că obiectul contestației la executare îl constituie suma de 28 Euro, reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenții . nr._ din 28.11.2011, iar suma pe care a înțeles să o solicite ca obiect al întoarcerii executării este de 616,39 lei.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.05.2015, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței să admită excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu. Totodată, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc C. V. și M. A. D. în baza titlului executoriu procesul-verbal de contravenție . nr._/ 28.11.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, precum și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc C. V. și M. A. D. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În cuprinsul întâmpinării, intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu. În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că executarea silită se face în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în cu aceste aspecte Iegea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Astfel, intimata a considerat că Prin urmare, motivele invocate de către contestator constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, a pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC. În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată ca în temeiul art. 712 alin. 1 NCPC. să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate de contestator privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât acesta a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că vehiculul aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, intimata a apreciat că trebuie reținute și dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), în sensul că faptele săvârșite de către contestator au constituit contravenții continue și s-au sancționat cu amendă contravenționala în valoare de 250 lei și, totodată, a considerat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro. Prin urmare, intimata a apreciat că, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției în cauză.
Cu privire la emiterea și comunicarea proceselor — verbale de contravenție în cauză au fost efectuate, intimata a arătat că aceste procedee au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, intimata a arătat că procesele - verbale de contravenție în cauză au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor, respectiv prin poștă, la data de 19.12.2011, operațiune confirmată prin semnătură de primire de către destinatar. . În acest sens, intimata a făcut trimitere și la dispozițiile art. 273 NCPC, arătând că procedura de comunicare a proceselor - verbale de contravenție nu a fost viciată și nici contestatorului nu i-au fost lezate drepturile procesuale. Mai mult, a arătat că, la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC și art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În continuare, intimata a arătat că prin încheierea din Camera de Consiliu instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză, în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC. De asemenea, în temeiul art. 632 alin. 2 NCPC, instanță de judecată în mod legal și temeinic a constatat faptul că procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. În plus, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat prezumțiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului ca în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 1, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, precum și art. 9, alin. (3), din OG nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin 144/2012 intimata a solicitat instanței de judecata să o respingă ca fiind neîntemeiată. În acest sens, a învederat instanței faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată. Prin urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, intimata a considerat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare. Totodată, intimata a considerat că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, nu au aplicabilitate în cauză întrucât, această dispoziție, având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță titlul executoriu. În plus, în temeiul art. 20 NCPC, intimata a arătat că partea contestatoare a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale atestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, dar nu a înțeles să apeleze la ea, și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Cu privire la susținerea contestatoarei conform căreia art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării PVCC într-o anumită perioadă, intimata a apreciat că această susținere este nelegală și netemeinică, invocând în acest sens dispozițiile Deciziei nr. 112/06.03.2014 pronunțată de Curtea Constituțională. În plus, intimata a considerat că în prezenta cauză nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanței rezultată dintr-un PVCC întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță. În acest sens, intimata a considerat că dispozițiile Deciziei nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, nu sunt aplicabile în speță, întrucât Legea nr 144/2012 nu incriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator, intimata a considerat că acestea sunt nefondate, în temeiul art. art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, față de faptul că partea contestatoare a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale atestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, dar nu a înțeles să apeleze la ea, pe cale de consecință titlul executoriu menținându-și puterea executorie. Totodată, intimata a învederat instanței faptul că în cauză, executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare a apreciat că motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv plângerea contravențională. Pe cale de consecință, intimata a considerat că atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare contestate, intimata a arătat că acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2561/2012, sens în care a invocat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicata, coroborat cu art. 669 NCPC care reglementează cheltuielile de executare. În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că suma datorată i de către contestator este compusă din: 28 euro reprezentând contravaloare totală tarif de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plații și 399.52 lei reprezentând onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva contestatorului. Față de cuantumul debitului restant, intimata a considerat că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza art. 669 NCPC. a Legii nr.188/2000, republicata și ale Ordinului MJ nr.2561/2012, a stabilit cheltuielile de executare până la momentul introducerii întâmpinării.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. C. V. și M. A. D., în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 NCPC, precum și dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal . nr._/28.11.2011 și dovada comunicării acestuia.
La data de 27.08.2015, B. C. V. și M. A. D. a depus la dosarul cauzei, dosarul de executare nr. 8871/2014, în copie certificată pentru conformitate cu originalul. (filele 53-94).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr.8771/2014 al B. C. V. și M. A. D., creditorul CNADNR a solicitat punerea în executare silită a creanței constând în suma de 28 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu – proces-verbal de contravenție . nr._/28.11.2011 întocmit de CNADNR.
Față de cererea formulată pe calea contestației la executare, de anulare a procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe, instanța constată că este inadmisibilă.
În acest sens instanța reține dispozițiile art.712 alin.2 c.proc.civ., „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
În cazul de față este vorba despre un titlu executoriu ce nu este emis de o instanță judecătorească, împotriva unui astfel de act contestatoarea având deschisă calea specială a plângerii contravenționale, reglementată de OG 2/2001, prin care putea obține anularea procesului-verbal.
Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se pot face apărări și nu se poate cere anularea procesului-verbal de contravenție, conform normei juridice enunțate anterior, motiv pentru care instanța va respinge acest capăt din contestația la executare, ca inadmisibil.
În privința contestației împotriva actelor de executare silită, instanța reține că în speță se execută silit creanța constând în tariful de despăgubire de 28 EUR, stabilit în procesul-verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientei la plata despăgubirii de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Prin urmare, actul normativ mai sus enunțat se aplică retroactiv și contravențiilor săvârșite înainte de adoptarea acestuia, cu condiția stabilită de lege ca tarifele de despăgubire aplicate să fi fostcontestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
Deși practica instanțelor judecătorești a statuat că diferențierea între tarifele contestate și cele necontestate în instanță ar reprezenta o formă de discriminare, opinie ce a condus la concluzia aplicării retroactive a legii mai favorabile tuturor actelor sancționatorii emise anterior promovării normei juridice, prin Decizia nr.272/23.04.2015, Curtea Constituțională a apreciat că cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Pentru aceste considerente a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate supusă dezbaterii în fața Curții, constatându-se că sintagma „și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi“ este constituțională și nediscriminatorie.
Având în vedere caracterul obligatoriu al Deciziei mai sus analizate și constatând totodată că deși petentei i s-a comunicat procesul-verbal de constatare a contravenției încă din 19.12.2011, aceasta nu l-a contestat în instanță până la data intrării în vigoare a legii, instanța va înlătura ca neîntemeiate criticile aduse în legătură cu abrogarea art. 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002.
În ceea ce privește actele de executare, instanța constată că somația mobiliară emisă la 28.01.2015 a fost comunicată debitoarei la data de 04.02.2015 (f.82,84), în timp ce înștiințarea privind măsura popririi întocmită la 15.04.2015 i-a fost transmisă la 23.04.2015 (f.71,73), neprovocându-i nicio vătămare contestatoarei intervalul scurs între data emiterii actului de executare și data comunicării lui. Obligația executării plății în termen de o zi pusă în sarcina debitoarei începe să curgă de la data primirii somației și nu de la data emiterii acesteia, împrejurare care nu a pus-o astfel pe petentă în imposibilitatea obiectivă de a duce la îndeplinire această îndatorire (pe care de altfel nu a executat-o de bunăvoie nici până în prezent).
Legat de viciul de procedură la comunicarea încheierilor prin care s-a instituit poprirea din 15.04.2015 - la o adresă greșită- . la blocul A15 Bis unde locuiește de fapt petenta, instanța reține pe de o parte că însăși contestatoarea a recunoscut în cuprinsul acțiunii că la data de 23.04.2015 a primit somația (de fapt la acel moment i s-a comunicat înștiințarea de poprire, conform conținutului procesului-verbal de înmânare de la f.71), iar pe de altă parte apreciază că această diferență sesizată - Bis și B - nu a constituit un impediment în efectuarea unei comunicări corespunzătoare, atât timp cât inclusiv procesul-verbal de contravenție a fost predat la aceeași adresă ca și actele de executare (. chiar destinatarei care a semnat de primire-f.94.
În considerarea celor arătate, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată, aceeași soluție urmând a primi și cererea accesorie privind întoarcerea executării silite.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 raportat la art.717 alin.2 și art.262 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatoarea la plata către B. C. V. și M. A. D. a sumei de 66,96 lei cu titlu de costuri ocazionate de transmiterea dosarului de executare în fotocopie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la titlu formulată de contestatoarea N. I.-G., domiciliată în București, ., ..1, Ap10, sector 6, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat R. E. D., ., Popești- Leordeni, J. Ilfov, CNP_ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_ ca inadmisibilă.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Obligă contestatoarea la plată către B. C. V. și M. A. D. a sumei de 66,96 lei cheltuieli legate de comunicarea dosarului de executare silită.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VB/ Tehnored. PAS
4 ex/2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9498/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7178/2015. Judecătoria... → |
|---|
