Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 187/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 187/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 187/2015
Dosar nr._ /2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 187
Ședința publică din data de 15.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe petenta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimatul D. V., având ca obiectînlocuire amendă cu muncă în folosul comunității.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța încuviințează petentei și intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.04.2014, petenta Direcția G. de Poliție a Municipiului București, în contradictoriu cu intimatul D. V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._/29.09.2011 cu sancțiunea obligării intimatului la prestarea unei activități în folosul comunității.
În motivarea cererii, petenta a arătat că, D. V. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal menționat anterior, dar nu a achitat amenda stabilită prin acesta în termen de 15 zile de la comunicare și nici nu a înțeles să-l conteste, procesul-verbal devenind astfel titlu executoriu, conform prevederilor art.37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Acesta a fost trimis, în vederea executării silite Primăriei Comunei Bozioru, care i-a comunicat faptul că sus-numitul nu deține bunuri urmăribile și nu are venituri ce pot fi urmărite sau executate silit, motiv pentru care nu poate fi continuată procedura de executare silită.
Petenta a solicitat ca, la pronunțarea hotărârii, să se aibă în vedere faptul că intimatul nu a depus diligențe în vederea achitării chiar și parțiale a sumei stabilite prin titlul executoriu.
Având în vedere cele arătate mai sus, petenta a considerat că singura modalitate de sancționare a contravenientului - având în vedere lipsa unor bunuri urmăribile - este înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a prestării unei activități în folosul comunității.
Petenta a apreciat că transformarea amenzii contravenționale în sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității reprezintă un demers necesar și util în atingerea scopului pentru care a fost emis actul normativ care a stat la baza aplicării sancțiunilor contravenționale și anume acela de a descuraja persoanele care comit astfel de fapte, în deplină cunoștință de cauză și cu o atitudine de sfidare a normelor legale.
Prin decizia nr.7/20.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. 3-5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic contravențiilor, s-a reținut că se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravențional sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, chiar și atunci când această din urmă sancțiune nu este prevăzută, prin lege, alternativ cu amenda.
Față de cele menționate mai sus, petenta a solicitat instanței să admită cererea așa cum a fost formulată, iar pe fond să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal sus-menționat cu sancțiunea obligării pârâtului la prestarea unei activități în folosul comunității.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin.3 din OG nr. 2/2001, OUG nr.108/2003 pentru desființarea închisorii contravenționale și dispozițiile OG nr.55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._/29.09.2011, în original, și în copie, Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/4715 din data de 04.10.2013, somație nr.2712 din data de 16.10.2012, titlul executoriu nr.2712 din data de 16.10.2012, proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate încheiat la data de 14.11.2013, proces verbal de transfer al obligațiilor fiscale înregistrate de debitorul declarat insolvabil încheiat la data de 15.11.2013, adresa nr._ din data de 13.09.2013, adeverință de venit pe anul 2013, privind intimatul, adeverința nr.2351 din data de 08.11.2013, notă de constatare nr.2388 din data de 14.11.2013, HCL Bozioru nr.46 din data de 24.12.2013.
La data de 10.11.2014, prin compartimentul registratură, petenta a depus la dosar o cerere prin care a arătat că, prin citativul instanței de judecată din data de 23.09.2014, instanța a dispus ca instituția petentă să depună la dosar dovada achitării onorariului provizoriu al curatorului,în cuantum de 200 de lei.
Regula privind achitarea onorariului curatorului special este reglementată prin art.48 alin.1 din OUG nr.80/2013, care prevede: „Avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului ”.
Totuși, prin excepția instituită printr-o normă dispozitivă prevăzută la art. 48 alin.2 din același act normativ, „instanța poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. 4 din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului”, măsură ce a fost dispusă și în prezenta cauză.
Art. 167 alin.1 din Codul de procedură civilă prevede: „Când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate”.
Conform art. 87 din Codul civil, „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală”.
Art. 90 alin. 1 din același act normativ prevede: „Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut”. Conform alin.2 al aceluiași articol, „în lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește”.
Petenta a învederat în acest sens și Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014 a Curții Constituționale, care arată la punctul 22 că „(...) în acest context, trebuie avute în vedere dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.97/2005privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, (...) precum și alte acte normative care reglementează - obligația legală, a persoanelor fizice și a persoanelor juridice de a aduce la cunoștința autorităților însărcinate cu evidența persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reședinței ori, după caz, a sediului”. Astfel, potrivit prevederilor art. 27 alin. 1 din OUG nr. 97/2005 republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români „domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală”.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 26 alin. 2 din OUG nr. 97/2005 republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români „cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință. În cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele”.
Totodată, art. 2 alin. 2 din OUG nr. 97/2005 republicată prevede că „evidența cetățenilor români cu domiciliul în România se ține după principiul locului de domiciliu al acestora, de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, denumită în continuare DEPABD împreună, cu serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor organizate potrivit legii”.
În urma interogării bazei de date DEPABD a fost identificată adresa la care intimatul figurează cu domiciliul activ, respectiv în . nr.29, județul B.. În continuare, petenta a învederat faptul că, la data formulării prezentei, instituția acesteia nu cunoștea adresa la care intimatul locuiește efectiv.
În ceea ce privește o eventuală măsură a instanței pentru citarea intimatului prin publicitate, petenta a învederat dispozițiile art. 167 alin. 2 din Codul de procedură civila, care prevede: „Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată competente și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat, în cazurile în care apreciază că este necesar, instanța va dispune și publicarea citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire”. În condițiile în care instanța va dispune dispune citarea prin publicitate, petenta a solicitat să se dispună citarea prin primele trei modalități, respectiv afișarea citației la ușa instanței, pe portalul instanței și la ultimul domiciliu cunoscut al intimatului.
Petenta a apreciat că primele trei modalități sunt suficiente, și și-a întemeiat susținerile pe argumentul că citarea prin publicarea citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire nu este instituită printr-o normă imperativă ci este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Mai mult, în cazul în care instanța va dispune și citarea prin ultima modalitate menționată, instituția petentă se va afla în imposibilitate de a achita costul unei astfel de publicări având în vedere adresa Serviciului de Logistică din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București nr._/03.09.2014, din care rezultă că pentru anul în curs, la articolul bugetar 20.30.2001 „Reclamă și publicitate” a fost aprobat un buget de 700 de lei, sumă ce a fost angajată în totalitate.
Revenind la numirea curatorului special, petenta a considerat că nu se află în situația prevăzută de art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă și, mai mult, nici în situația descrisă de art. 58 din același act normativ, care prevede că, la cererea părții interesate, instanța va numi un curator special, dacă persoana fizică lipsită de capacitate de exercițiu nu are reprezentant legal, precum și în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat, aceste dispoziții fiind aplicabile și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă.
De asemenea, conform art. 43 alin.1 din Codul civil, „în afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu: minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc
Aceeași concluzie se desprinde și din economia dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 55 din 16 august 2002 privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității, care prevede obligația numirii unui reprezentant legal numai pentru contravenientul minor (asistență juridică obligatorie).
Tot în ceea ce privește cheltuielile judiciare cu titlu de onorariu curator special, petenta a comunicat faptul că, din adresa nr._ din data de 14.05.2014 a structurii financiar din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (anexată, în copie certificată pentru conformitate cu originalul) rezultă că la articolul bugetar 20.30.30 – „Alte cheltuieli cu bunuri și servicii” a fost angajată întreaga sumă prevăzută în bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2014 și repartizat instituției petente de către ordonatorul secundar de credite. Astfel, pentru anul 2014, instituția petentă se află în imposibilitate de a onora astfel de cereri.
În continuare, având în vedere și faptul că instituția petentă nu dispune de fonduri pentru citarea prin publicitate în modalitatea publicării citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire și achitarea onorariilor curatorilor speciali pentru anul 2014 și, potrivit art. 416 din Codul de procedură civilă, există riscul ca cererea noastră de chemare în judecată să se perime, petenta a considerat că devin incidente dispozițiile art. 49 alin.1 din OUG nr.80/2013. care prevede: „în mod excepțional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare și dacă nici nu sunt îndeplinite condițiile pentru a proceda potrivit alin.2, instanța va încuviința avansarea remunerației cuvenit curatorului special din bugetul statului Sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remunerație pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul”.
Art. 416 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Ca urmare, petenta a considerat că instituției sale nu i se poate imputa faptul că nu dispune de suficiente fonduri încât să fie onorate și astfel de cereri.
În aceeași ordine de idei, având în vedere și dispozițiile art. 242 alin. 1 din Codul de procedură civilă, petenta a apreciat că împiedicarea desfășurării normale a procesului nu se poate imputa instituției sale.
În sensul celor prezentate, petenta a învederat sentința civilă nr. 231 din data de 14.01.2014, pronunțată în dosarul civil nr._, al cărui obiect este identic cu cel al prezentei cauze, în care, în temeiul art. 49 alin. 3 din OUG nr.80/2013, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus: „Cheltuielile judiciare reprezentând suma de 200 de lei cu titlu de onorariu curator special rămân în sarcina statului”.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 553 din data de 23.01.2014 (sentință anexată în copie), Judecătoria Cluj-N., în dosarul civil nr._/211/2013, al cărui obiect este identic cu cel al prezentei cauze, a dispus: „în baza art. 49 alin. 3 din OUG nr. 80/2013, onorariul de 100 de lei al curatorului M. Feier se va suporta din MFJ”.
Art. 4 din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice prevede următoarele: „(1) Legea bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar. (2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin.2, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
(3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
(4) Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.
(5) Pentru acțiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament și creditele bugetare.
(6) În vederea realizării acțiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.”
Art. 21 din actul normativ sus-menționat prevede următoarele:
„(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la . legii bugetare anuale.
(3) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament și bugetare aprobate, potrivit alin.1, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(4) Ordonatorii terțiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate și utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
(5) Pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin.1, creditele de angajament și creditele bugetare după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora”.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 3 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite”.
Art. 5din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române prevede următoarele: „Poliția Română are următoarea structură organizatorică: a) Inspectoratul General al Poliției Române; b) unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția generală de poliție a municipiului București și inspectoratele județene de poliție; c) instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului; d) alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii.”
Art. 7 din actul normativ sus-menționat prevede următoarele: „Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei k organizate, criminalității economico-financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și orice alte atribuții date în competența sa prin lege”.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin.1 din Legea nr. 218/2002 „în municipiul București se organizează și funcționează ca unitate cu personalitate juridică Direcția generală de poliție a municipiului București, condusă de un director general, ajutat de adjuncți”.
Din prevederile legale menționate mai sus se desprind următoarele concluzii: Ministerul Afacerilor Interne are calitatea de ordonator principal de credite, Inspectoratul General al Poliției Române are calitatea de ordonator secundar de credite, iar Direcția G. de Poliție a Municipiului București are calitatea de ordonator terțiar de credite și nu poate utiliza creditele bugetare decât în limita în care i-au fost repartizate și cu destinația pentru care au fost aprobate.
Pe de altă parte, instituția petentă și-a îndeplinit obligația de a sesiza instanța de judecată conform art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001, obligație instituită în sarcina Direcției Generale de Poliție a Municipiului București printr-o normă imperativă, această acțiune nefiind lăsată de legiuitor la latitudinea reclamantului.
Astfel, art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001, la data formulării cererii de chemare în judecată, prevedea: „în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.
Față de toate considerentele menționate, petenta a solicitat revenirea asupra solicitării de achitare a onorariului cuvenit curatorului desemnat a reprezenta interesele intimatului.
Cererea a fost însoțită de copii de pe adresa nr._ din data de 03.09.2014, sentința civilă nr.553/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj N., sentința civilă nr.231/14.01.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București.
La data de 24.11.2014, prin compartimentul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre în conformitate cu legea și cu probele din dosar, opinând că cererea petentei trebuie respinsă.
Privitor la cauza de față, intimatul a făcut următoarele precizări:
Art. 9, alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede ca și condiție necesară a sesizării instanței de judecată pentru înlocuirea amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității, necesitatea probării imposibilității executării silite a contravenientului, probele din dosar urmând a fi verificate de instanța de judecată. Trebuie observat că intimatul nu a primit somația de plată, din probele dosarului rezultând că acesta nu locuiește la adresă, acesta neputând să dea curs unor somații de plată de care nu a avut cunoștință.
De asemenea, trebuie precizat că, conform art. 9, alin. 4 din OG nr. 2/2001, instanța poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile pentru achitarea în integralitate a amenzii. În acest caz, fiind nevoie de numirea unui curator special, din cauză că adresa la care locuiește contravenientul în momentul de față nu este cunoscută, instanța de judecată nu poate aplica această prevedere legală, lipsind contravenientul de posibilitatea executării obligației sale în termenul instituit de textul de lege menționat și de posibilitatea de a-și exprima acordul.
Conform art. 9, alin. 5 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin.4, instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității, cu acordul acestuia.
În cazul în care petenta nu plătește onorariul sau nu deține fonduri pentru plata onorariului curatorului special, intimatul a solicitat instanței de judecată ca, după caz, să suspende cauza sau să dispună plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Alăturat întâmpinării, intimatul a anexat, în copie, cererea formulată de petentă și înscrisurile aferente acesteia (filele 66-73)
Analizând coroborat probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 29.09.2011 întocmit de petenta Direcția G. de Poliție A Municipiului București 6 (f. 6) intimatul C. A. a fost sancționat cu amendă de 200 lei. Din probele administrate în cauză rezultă faptul că sancțiunea a rămas definitivă prin aceea că împotriva procesului-verbal nu a fost exercitată calea de atac prevăzută de lege, iar amenda nu a fost achitată și nu există posibilitatea executării silite întrucât intimatul nu are venituri sau bunuri urmăribile (f. 7-16).
Conform art. 391 din OG 2/2001, „în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată. În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore. Hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este supusă recursului”.
Instanța, potrivit art. 13 din OG 55/2002, va stabili natura activităților ce vor fi prestate de contravenient în folosul comunității, pe baza datelor comunicate de primarul localității în care acesta își are domiciliul sau reședința, ținând seama de aptitudinile sale fizice și psihice, precum și de nivelul pregătirii profesionale.
De asemenea, prin decizia nr. 7/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din aceeași ordonanță și la dispozițiile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002, se interpretează în sensul admisibilității cererilor de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității indiferent dacă contravențiile săvârșite sunt prevăzute și sancționate prin legi, ordonanțe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ și chiar dacă actul care stabilește și sancționează contravențiile nu prevede, alternativ cu sancțiunea amenzii, sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
Având în vedere starea de fapt prezentată și dispozițiile legale incidente, instanța reține că sunt întrunite condițiile pentru înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării intimatei la prestarea unei activități în folosul comunității. D. pentru care, va admite sesizarea și va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, pe o durată de 10 ore, în domeniile stabilite de prin Hotărârea Consiliului Local de la domiciliul intimatului în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de petenta Direcția G. de Poliție a Municipiului București, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, în contradictoriu cu intimatul D. V., domiciliat în . nr. 29, județul B., CNP:_ și reprezentat prin curator special A. N. A. cu sediul în București, .. 7, ., ., sector 3.
În baza art. 9 din O.G. nr. 2/2001 dispune înlocuirea amenzii contravenționale de 200 lei, aplicată prin procesul verbal . nr._ din 29.09.2011 cu sancțiunea prestării de activități în folosul comunității pe o durată de 10 ore, de natura celor stabilite prin hotărârea consiliului de la domiciliul intimatului în materie.
Respinge cererea petentei de revenire asupra măsurilor privitoare la achitarea onorariului de curator, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red.BBAL/Thred.MV
4 ex./02.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 198/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
