Plângere contravenţională. Sentința nr. 370/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 370/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 370/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 370
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. B.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA-CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul prin avocat A. R., cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravetională, pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Constestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă și pentru respectarea termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Contestatorul, prin avocat, estimează un termen de trei luni pentru soluționarea procesului.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor propuse.
Contestatorul, prin avocat, solicită în susținerea cererii, încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ., încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Avocatul contestatorului solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal atacat cu exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial. În susținere, se arată că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu nerespectarea art. 9 al. 3 din OG 15/2002 cu privire la răspunderea contravențională referitoare la rovinietă, prevederi speciale care se aplică cu prioritate și derogă de la dreptul general în materie, respectiv art. 13 din OG 2/2001, dispoziții legale conform cărora procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 zile de la data constatării faptei contravenționale, sub sancțiunea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale.
Procesul-verbal a fost întocmit la data de 03 septembrie, iar momentul la care acesta circula fără rovinietă era 25.05.2014, fiind întocmit cu nerespectarea termenului de 30 de zile.
În aceeași ordine de idei se invocă prevederile art. 11 al. 1, 3,7 din Ordinul nr. 769/2010 care conține prevederi în același sens.
În ceea ce privește aceste norme, prin raportare la data aplicării contravenției și data constatării abaterii, contestatorul prin avocat apreciază că nu a fost respectat termenul prevăzut de ambele norme, fapt ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, neîndeplinind condițiile de fond și de formă ale acestuia.
În subsidiar, apărătorul contravenientului solicită, în temeiul art. 34 al. 1 din OG 2/2001, prin raportare la împrejurări, la modul de săvârșire a faptei, la scop și la urmarea produsă, exonerarea de la plata amenzii și înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Avocatul contestatorului depune la dosarul cauzei dosar dovada cheltuilelilor de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
La data de 07.10.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înregistrată, sub nr._, plângerea petentului M. I., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR)-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 14 nr._ din data de 03.09.2014, prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat, ce i-a fost comunicat la data de 17.09.2014, intimata a dispus sancționarea sa cu amendă în cuantum de 250 lei, reținând că la data de 25.05.2014 autoturismul ce-l deține în proprietate, nr._, a fost înregistrat pe DN 6 km 60 + 450 m (localitatea Drăgănești-V.) fără a deține rovinieta valabilă, faptă ce se sancționează potrivit art. 8 alin.2 din OG nr.15/2002.
Sub aspectul legalității procesului verbal, petentul a solicitat să se constate că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, precizând că, deși procesul verbal cuprinde mențiunile impuse de art. 16 din OG nr.2/2001, acesta nu este încheiat în termenul legal de 30 de zile de la data constatării faptei. Astfel, potrivit art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002, modificat prin Legea nr.144/2012, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de contravenție de la data constatării contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1.
Așadar, prin excepție de la regula instituită de norma de drept comun-respectiv art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001-, conform căreia aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, norma specială – OG 15/2002 – instituie un termen mult mai scurt, înăuntrul căruia poate fi aplicată sancțiunea și, anume 30 de zile de la data constatării contravenției. Rezultă deci că, în materia reglementată de OG 15/2002, aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 30 de zile de la data constatării acesteia.
În ceea ce privește momentul constatării faptei, raportat la specificul acestei contravenții, potrivit art. 9 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu data de 01.10.2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de contravenție.
A..3 al art. 11 din Ordinul 769/2010 stipulează că, în cazul utilizatorilor români, dacă se constată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute la alin.2 lit.b, lipsa rovinietei valabile pentru vehiculul verificat, în baza datelor privind utilizatorul acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare vehicule, personalul abilitat aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției. Conform alin.5, procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzut la alin.3 se încheie ulterior, în lipsa contravenientului.
Potrivit alin.7, procesul-verbal de constatare a contravenției încheiat conform alin.3 sau 6, se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002.
Sintetizând aceste dispoziții legale, în cazul comiterii contravențiilor incriminate de OG nr.15/2002, atunci când sunt utilizate sisteme de camere video amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România că, în cauza de față, constatarea abaterii se face în momentul utilizării respectivului dispozitiv, care identifică numărul de înmatriculare al vehiculului și, prin interogarea bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat, se poate stabili lipsa rovinietei.
În considerarea celor de mai sus expuse, fapta ce face obiectul procesului-verbal de contravenție contestat a fost constatată la data de 25.05.2014, iar procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit la data de 03.09.2014, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, astfel că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris. Intimata nu poate invoca propria culpă sau dificultăți de orice natură pentru a justifica nerespectarea termenului de 30 de zile, de vreme ce în cazul altor procese verbale acest termen este respectat întocmai.
Nerespectarea termenului stabilit de lege pentru aplicarea sancțiunii contravenționale reprezintă un motiv de nulitate de ordine publică, deoarece la momentul încheierii procesului verbal de contravenție este necesar ca acesta să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă, inclusiv ca la acel moment să nu fi trecut termenul pentru aplicarea sancțiunii incidente. Normele ce reglementează prescripția aplicării sancțiunii contravenționale sunt de interes general, în sensul că vizează activitatea agentului constatator ca reprezentant al statului, fiind totodată edictate în favoarea contravenientului. Așadar, aplicarea sancțiunii contravenționale în termenul legal este necesară pentru respectarea securității raporturilor juridice, precum și pentru respectarea celerității aplicării sancțiunilor contravenționale, astfel încât contravenientul să fie atenționat, într-un termen rezonabil, stabilit de legiuitor, că a săvârșit o contravenție.
Cu privire la cererea subsidiară, se arată că amenda contravențională în cuantum de 250 de lei este disproporțională față de gradul de pericol social extrem de redus al faptei săvârșite. Lipsa rovinietei este consecința unei erori, petentul având reprezentarea faptului că, pentru autoturismul ce îl deține, posedă rovinieta valabilă pentru anul 2014. Însă, de îndată ce a constatat neachitarea rovinietei pentru anul în curs (2014) a procedat la plata acesteia din proprie inițiativă, anterior comunicării procesului verbal contestat, fapt ce denotă buna sa credință și, implicit, că nu a dorit să mizeze pe neatenția organelor în drept să aplice sancțiuni pentru acest gen de fapte. Ultima plată a rovinietei pe o perioadă de 12 luni a efectuat-o la data de 7.09.2014, conform bonului fiscal nr.16/07.09.2014
În drept, au fost invocate OG 15/2002, OG 2/2001, art. 194 și urm- Cod proc.civ., art. 453 Cod proc.civ.
În temeiul art. 411 alin.1 pct. 2 Cod proc.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014, copie plic, bon fiscal, dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicire avocațială.
La data de 19.11.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat, cu privire la prescripția aplicării sancțiunii amenzii că, potrivit art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, iar data săvârșirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legală, adică data la care a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul-verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001, iar comunicarea procesului verbal a fost efectuată în intervalul de o lună de la data constatării faptei. Potrivit art. 14 alin.1 „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii". Astfel, în speță, procesul-verbal i-a fost comunicat petentului în data de 16.09.2014, în mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectiv 03.09.2014.
Termenul de 30 de zile la care face referire nu este un termen special de prescripție, cum greșit a fost interpretat, iar din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, rezultă fără echivoc faptul că, prin apariția Legii 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea că, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, și în nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Pe cale de consecință procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-SIEGMCR – contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și internelor-Direcția Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În momentul aplicării sancțiunii contravenționale agentul constatator a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, în sensul că a aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzut de anexa nr.2 din OG 15/2002.
Cu privire la cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, se arată că nu se poate reține culpa procesuală a intimatei.
În drept au fost invocate: OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001, ordinul MTI nr.769/2010.
În baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod proc.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a depus la dosar: copie certificat calificat, copie confirmare de primire, planșă foto, copie plic.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, la data de 9.12.2014, prin care a arătat, în esență, că fapta ce face obiectul procesului verbal de contravenție contestat a fost constatată la data de 25.05.2014, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 03.09.2014, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, astfel că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/03.09.2014 (fila 7 dosar), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina petentului a fost reținut faptul că, la data de 25.05.2014, pe DN 6 KM 60+450m Drăgănești-Vlasca, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
De asemenea, instanța constată că proba care a stat la baza încheierii procesului-verbal o reprezintă înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR (fila 36 dosar).
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Nerespectarea acestei obligații legale, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, așa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În analiza criticilor de nelegalitate expuse de petent, instanța reține că prin derogare de la art. 13 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002 prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001.
Contrar celor învederate de intimată, instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmitși comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost constatată la data de 25.05.2014, așa cum rezultă și pe baza planșei foto depuse de către intimată (fila 36 dosar). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.
Astfel, deși procesul-verbal a fost încheiat la data de 03.09.2014, instanța apreciază că întocmirea procesului-verbal nu a fost efectuată cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, acesta fiind emis cu depășirea termenului de 30 de zile (03.09.2014 față de 25.05.2014).
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că în cauză a fost împlinit termenul de prescripție al răspunderii contravenționale, motiv pentru care va admite plângerea și va dispune anularea în tot a procesului verbal de contravenție . nr._/03.09.2014, emis de CNADNR S.A. CESTRIN, exonerând contestatorul de sancțiunea aplicată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 451 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cerere obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către contestator în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și onorariu avocat în cunatum de 500 lei.
Fiind în culpă procesuală prin întocmirea actului sancționator cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează prescripția răspunderii contravenționale, fapt ce a generat prezentul litigiu, intimata urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către petent în cuantum de 520 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul M. I., domiciliat în București, ..2A, ., ., sector 6, CNP_, și cu domiciliul ales în București, ..9, ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR)-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, cu sediul în București, . A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014 și exonerează petentul de sancțiunea aplicată.
Obligă intimata la cheltuieli de judecată către petent în cuantum de 520 lei.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 347/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 371/2015.... → |
|---|
