Ordin de protecţie. Sentința nr. 9049/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9049/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 9049/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9049
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 10.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București – a fost reprezentat de procuror R. A.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanta A. L. A. în contradictoriu cu pârâtul A. E., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – P. S. 6 București.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința de cameră de consiliu din data de 09.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21.10.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta A. L. A. în contradictoriu cu pârâtul A. E. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să emită un ordin de protecție prin care să dispună: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, respectiv A. L. A.; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei, respectiv A. M. A., sau față de alte rude ale acesteia, respectiv C. V., tatăl victimei, C. Ș. și C. M., frații victimei; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanței minime față de reședința victimei din .; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima; încredințarea către mamă a minorei și stabilirea reședinței minorei la mamă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul și împreună au o fetiță în vârstă de 11 luni. Reclamanta a arătat că în prezent se află într-un proces de divorț, precizând că, începând cu data de 31.05.2015, s-a separat de soțul său, mutându-se la părinții săi, în .. Reclamanta a precizat că pârâtul a maltratat-o atât fizic, cât și psihic când locuiau împreună, îi interzicea orice legătură cu familia sau prietenii, țipa și o lovea, chiar și atunci când era cu minora în brațe. Astfel, reclamanta a menționat că pârâtul îi spunea că, în cazul în care va ieși din cuvântul acestuia, va avea de suferit atât ea, cât și familia sa, frați, surori, părinți. De asemenea, reclamanta a susținut că, după nașterea copilului, pârâtul îi repeta tot timpul că dacă nu are grijă de copil și dacă minora îi strică ceva prin casă, „va da cu ele de pământ”. Reclamanta a precizat că, după separare, a fost de acord ca pârâtul să își vadă copilul, însă venind în fața blocului, unde se află domiciliul părinților săi, pârâtul l-a lovit pe tatăl său în data de 02.06.2016, sens în care tatăl său și-a scos un certificat medico-legal și a formulat o plângere penală împotriva pârâtului. Reclamanta a arătat că în data de 19.09.2015 pârâtul a luat minora, la acel moment în vârstă de 10 luni, și nu a mai lăsat-o să o vadă. Pe data de 29.09.2015, reclamanta a menționat că a aflat că minora este internată în spital, având mai multe probleme de sănătate, iar pe data de 30 s-a internat alături de copil, însă pârâtul a venit la spital și a lovit-o cu palmele, a tras-o de păr, spunându-i să plece, sens în care pe data de 01.10.2015 a plecat pe semnătură din spital, de frica pârâtului. În ceea ce privește faptele
pentru care solicită emiterea ordinului de protecție, reclamanta a arătat că acestea constau în violentă fizică, psihică, injurii, cât și în acte de violență exercitate asupra tatălui său, C. V..
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, înscrisuri (filele 5-10, 19-25, 78-89).
Prin încheierea de ședință din data de 02.11.2015, instanța a constatat că pârâtul a formulat întâmpinare cu nerespectarea termenului stabilit de instanță în acest sens și a decăzut pârâtul din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Martora C. V. a fost audiată la termenul din data de 02.11.2015.
La dosar au fost atașate și relațiile solicitate Secției 2 Poliție, cât și Poliției Chiajna.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora."
De asemenea, dispozițiile art. 3 din același act normativ arată că “în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu, sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.” În continuare, prevederile art. 4 din Legea nr. 217/2003, republicată, prezintă formele sub care se poate manifesta violența în familie.
Din probele administrate în cauză, instanța constată că nu s-a dovedit existența unei violențe în familie, reclamanta nu a probat susținerile sale în sensul că pârâtul ar avea o fire violentă, recalcitrantă, că în mod repetat ar exercita violențe fizice sau verbale asupra reclamantei și asupra celorlalți membri ai familiei acesteia.
În ceea ce privește declarația martorei C. V. (filele 50-51) instanța nu o va reține în ansamblul probator, deoarece martora a declarat în mod expres că se află în relații de dușmănie cu pârâtul și în relații de prietenie cu reclamanta, iar potrivit art. 315 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., nu pot fi martori cei aflați în relație de dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți. În plus, instanța are în vedere și faptul că inițial reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție și pentru protejarea numitei C. V., iar ulterior, în ședința publică din data 02.11.2015, a renunțat la acest capăt de cerere pentru ca numita C. V. să poată fi audiată în calitate de martor în cauză. Instanța apreciază că prin simpla renunțare nu a fost înlăturat interesul martorei în ceea ce privește emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului.
Potrivit art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă, părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele aflate în relații de dușmănie cu una din părți. Având în vedere neopunerea pârâtului la audierea martorei C. V., instanța a procedat la ascultarea martorei, având posibilitatea să aprecieze asupra subiectivității sau obiectivității acesteia la momentul deliberării, conform dispozițiilor art. 264 Cod procedură civilă.
Analizând cuprinsul declarației date de martoră, reiese cu certitudine faptul că aceasta se află în relație de dușmănie cu pârâtul. Astfel, martora a relatat diferite întâmplări din care rezultă că relația acesteia cu pârâtul a fost una conflictuală, pârâtul impunându-i soției sale să nu mai vorbească cu martora, deoarece aceasta nu i-a dat soției sale anumite sume de bani, martora nefiind de acord cu căsătoria dintre părți, iar în final pârâtul exercitând violențe verbale asupra martorei, precum și violențe fizice și verbale asupra soțului martorei. În același sens, instanța are în vedere și faptul că martora, astfel cum reiese din declarația acesteia, s-a implicat în toate conflictele care au existat între reclamantă și pârât, ulterior separării acestora în fapt, susținând-o pe reclamantă.
Pentru aceste motive, instanța va respinge din ansamblul probator declarația martorei C. V..
Referitor la înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că din certificatul medico-legal nr. A2/2873/03.06.2015 eliberat de INML „M. Minovici” pe numele tatălui reclamantei, C. V. (fila 23), nu rezultă că leziunile traumatice ar fi fost produse de către pârât, iar acest înscris nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
Totodată, din plângerea formulată de reclamantă la data de 01.10.2015 (filele 64-67) cu privire la o faptă susținută a fi fost săvârșită de pârât în data de 30.09.2015, precum și din ordonanța de începere a urmăririi penale in rem din data de 01.10.2015 în dosarul nr._ (fila 69), instanța nu poate reține că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei ar fi puse în pericol de către pârât. Cu privire la ordonanța de începere a urmăririi penale in rem, instanța reține că aceasta nu este concludentă cu privire la dovedirea exercitării unor fapte de violență de către pârât, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 305 alin. 1 Cod procedură penală începerea urmăririi penale in rem se realizează doar prin formularea, în mod legal, a plângerii penale de către persoana vătămată, fără efectuarea vreunei cercetări în cauză.
În plus, din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de Secția 2 de Poliție, în data de 30.09.2015 (fila 76) rezultă că între reclamantă, pârât și mama acestuia, C. C., a izbucnit un conflict, pârâtul și reclamanta bruscându-se reciproc, fără a prezenta niciunul semen vizibile de violență. Totodată, în acest proces verbal se menționează și că una dintre asistentele medicale din Spitalul Elias prezente în locul în care a avut loc conflictul dintre părți, a relatat verbal că reclamanta l-a lovit cu palma peste față pe pârât.
Astfel, din probele administrate în cauză, instanța reține că pârâtul nu reprezintă un pericol concret pentru viața, integritatea psihică ori libertatea reclamantei, precum și a celorlalți membrii de familiei ai acesteia pentru care se solicită emiterea unui ordin de protecție, astfel încât emiterea acestui ordin nu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol.
Instanța, contrar susținerilor reclamantei, constată că probatoriul existent la dosarul cauzei nu relevă un comportament agresiv al pârâtului care să fi dus la instaurarea unui climat traumatizant pentru reclamantă. Nu sunt dovedite nici amenințările repetate la adresa reclamantei și nici faptul că pârâtul a maltratat-o fizic sau psihic, sau că soției îi este teamă de pârât. Nu s-a dovedit în niciun fel faptul că pârâtul i-a adus injurii, cuvinte jignitoare, expresii degradante sau umilitoare reclamantei, care să îi provoace o stare de temere și tensiune sau de suferință psihică.
Totodată, instanța constată că există în prezent o stare conflictuală între părți, însă aceasta nu a fost generată de atitudinea violentă a pârâtului asupra reclamantei, ci de neînțelegerile acestora cu privire la minora A. M.-A., fiica acestora. Conflictul existent între părți în acest context nu justifică însă emiterea unui ordin de protecție și luarea vreuneia dintre măsurile solicitate de reclamantă, nefiind dovedită existența unui pericol asupra vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății presupuselor victime.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu, în cuantum de 260 de lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta A. L. A., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., S. 6, în contradictoriu cu pârâtul A. E., CNP_, cu domiciliul în Chiajna, sat R., ., ., ., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – P. S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, S. 6, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu, în cuantum de 260 de lei fiecare.
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./6 ex./12.11.2015
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 23-10-2015, Judecătoria... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 8994/2015.... → |
|---|
