Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7371/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7371/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7371/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7371
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 01.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „ordonanță președințială”, privind pe reclamanta-pârâtă L. L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant L. C. și cu AUTORITATEA TUTELARĂ P. S. 6.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, la prima strigare a cauzei pe lista de amânări, se prezintă reclamanta –pârâtă personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și pârâtul –reclamant personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_, lipsă fiind Autoritatea Tutelară P. S. 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură de către reclamanta - pârâtă o cerere de probatorii însoțită de înscrisuri și o cerere precizatoare la cererea de ordonanță președințială, după care,
Apărătorul reclamantei – pârâte arată că a solicitat strigarea dosarului pe lista de amânări doar pentru a i se comunica și pârâtului – reclamant cererea sa precizatoare dar solicită ca dosarul să fie lăsat la a doua strigare.
Instanța îi comunică pârâtului un exemplar al cererii precizatoare și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare, la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, la a doua strigare la ordine, se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_, lipsă fiind Autoritatea Tutelară P. S. 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantei – pârâte arată că în principiu părțile sunt de acord pe stabilire locuință, contribuție, mai puțin programul de vizită. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că pârâtul mai are un copil în întreținerea sa.
La interpelarea instanței părțile arată că se află în procedura de divorț și în prezent locuiesc separat de aproximativ 7 luni, minora locuiește cu mama.
La interpelarea instanței pârâtul arată că este de acord cu stabilirea locuinței copilului la mamă până la finalizarea divorțului, contribuția conform adeverinței depuse în dosarul de divorț, învederând că veniturile sale sunt de 3000 lei lunar și să se ia considerare că mai are un copil. Cu privire la exercitare autoritate părintească arată că dorește a fi comună.
Apărătorul reclamantei – pârâte intervine și arată că reclamanta-pârâtă renunță la cererea privind exercitarea exclusivă a autorității părintești.
Pârâtul – reclamant personal arată că este de acord cu cererea de renunțare a reclamantei.
La interpelarea instanței ambele părți arată că singurul aspect pe care nu se înțeleg vizează programul de vizitare.
Pârâtul- reclamant personal arată că în cererea sa reconvențională a propus un program de vizitare.
Reclamanta –pârâtă personal arată că este de acord cu acel program dar cu excluderea celor două ore zilnice.
La interpelarea instanței pârâtul arată că, până în prezent s-a întâlnit o singură dată cu copilul, 24 de ore și de atunci pe data de 12 septembrie în fața blocului 5 minute, arată că după părerea sa cauza neînțelegerilor părinților este proasta comunicare cu reclamanta și arată de asemenea că a observat o repulsie a copilului față de sine datorită faptului că a stat numai cu reclamanta și cu bunicii materni.
La interpelarea instanței reclamanta arată că este de acord cu restul programului propus.
Instanța acordă părților cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamanta-pârâtă prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile de la dosar și față de interogatoriul luat din oficiu părților de către instanță, apreciază că nu se mai impune proba cu interogatoriu.
Pârâtul- reclamant personal solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.
Apărătorul reclamantei – pârâte solicită ca instanța să respingă proba cu interogatoriul părții reclamante ca nepertinentă și neconcludentă în soluționarea cererii, părțile aducând lămuriri față de întrebările instanței.
Instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, după care, nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta – pârâtă prin apărător solicită admiterea cererii formulate cu cheltuieli de judecată, taxa de timbru ce a fost achitată pentru depunerea cererii.
Pârâtul – reclamant personal solicită ca instanța să ia act de înțelegerea lor a părților și să stabilească un program de vizitare astfel cum este indicat în cererea reconvențională.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 31.08.2015, sub nr._, reclamanta L. L., în contradictoriu cu pârâtul L. C., a solicitat instanței să pronunțe, în temeiul art. 920 NCPC raportat la art. 997 și urm. NCPC, o hotărâre judecătorească, pe cale de ordonanță președințială, dată fără citarea părților, prin care să dispună stabilirea domiciliului minorei L. Anemona A., născută la 21.03.2009, la reclamantă, situat în București, . nr. 1, ., până la soluționarea definitivă a cererii de exercitare în mod exclusiv a autorității părintești asupra minorei de către reclamantă, cerere ce a fost formulată în cadrul acțiunii de divorț înregistrată sub nr._/303/2015, pe rolul Judecătoriei S. 6 București.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 16.02.2008, iar din relațiile de familie a rezultat minora L. Anemona A., născută la 21.03.2008. În continuare, reclamanta a arătat că până la momentul separației în fapt, a locuit împreună cu pârâtul în imobilul din ., nr. 1, ., ., sector 6 București, apartament aparținând părinților reclamantei. În acest sens, a mai precizat că relația de căsătorie a decurs normal, fără probleme deosebite, însă de la începutul anului au apărut problemele dintre noi, generate în special de lipsa de comunicare, lipsa de interes și de implicare a pârâtului în cheltuielile gospodăriei și în ce privește nevoile minorei. Treptat, reclamanta a arătat că relațiile dintre soți s-au înrăutățit, pârâtul ne mai prezentând interes pentru reclamantă, manifestând o atitudine de nepăsare în ceea ce privește relația de căsătorie. În aceste condiții, pe fondul certurilor repetate generate de conduită violentă a pârâtului, reclamanta a înțeles să introducă acțiunea de divorț, înregistrată sub nr._/303/2015, pe rolul Judecătoriei S. 6 București.
Astfel, reclamanta a arătat că între ea și pârât a intervenit separația în fapt de la data de 10.04.2015, când pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se în apartamentul unei concubine. De la momentul separației în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că pârâtul s-a interesat sporadic de minoră, iar în urma depunerii acțiunii de divorț, pârâtul a devenit subit interesat de existența minorei, solicitând să o ia în domiciliul în care locuiește cu concubina sa, deși minora refuza să vorbească cu tatăl său, suferind enorm după ce l-a implorat în repetate rânduri să nu plece din domiciliul conjugal. În aceste condiții, față de faptul că minora era tristă și abătută, reclamanta, pentru a o ajuta să treacă peste stările de suferință și să reacționeze pozitiv față de întreaga situație generată de părăsirea domiciliului conjugal de către tatăl său, a înțeles să o ducă la psiholog. După mai multe întâlniri cu psihologul, acesta a întocmit un raport psihologic prin care a menționat că minora traversează o perioadă marcată de emoții și trăiri negative pe fondul certurilor cu pârâtul. F. a asistat la părăsirea domiciliului de către tatăl său, pe care l-a implorat să nu plece, situație ce a generat apariția sentimentului de abandon, minoră refuzând în prezent să îl vadă, manifestând o inhibare evidentă în fața acestuia.
Față de aspectele învederate, precum și față de faptul că reclamanta a arătat că nu o cunoaște pe concubina pârâtului, și nici în ce condiții locuiește aceasta împreună cu pârâtul, astfel reclamanta a solicitat instanței să dispună de urgentă stabilirea domiciliului minorei la aceasta, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/303/2015, apreciind că o astfel de măsură se impune pentru a nu înrăutăți starea psihică a minorei, aceasta având nevoie de un mediu stabil, plin de atenție și afecțiune sufletească, pe care atât reclamanta, în calitate de mamă, cât și părinții săi o pot oferi necondiționat minorei. Totodată, reclamanta a arătat că dorește ca minora să treacă cu bine peste perioada dificilă generată de procesul de divorț și să nu se simtă abandonată și nici să nu-i fie accentuată suferința, aspect ce ar avea în mod inevitabil implicații directe în dezvoltarea sa viitoare. Mai mult, în condițiile în care pârâtul nu a avut o relație de comunicare normală și constantă cu minoră, aceasta refuzând să comunice cu tatăl său, reclamanta a considerat că, în condițiile în care tatăl o forțează să facă ceva ce nu dorește și o ia din domiciliul său, îi produce o stare de bulversare accentuată, iar toate eforturile de a vindeca traumele prin care trece minora vor rămâne fără niciun rezultat.
Reclamanta a mai precizat că locuiește cu minora într-un apartament cu 3 camere, proprietatea părinților săi R. J. și R. E., dispunând nu numai de condițiile morale, dar și de condițiile materiale necesare pentru creșterea și educarea minorei, fiind în măsură să îi asigure un nivel de trai decent și un climat familial cald, plin de afecțiune și bună stare. Totodată a arătat că minora este extrem de inteligentă și perspicace, cu o minte iscoditoare, are o imaginație constructivă, este extrem de sociabilă și plină de energie. De asemenea, reclamanta a arătat că este extrem de atașată de ea, preocupându-se să petreacă cât mai mult timp împreună cu minora, implicând-o în activități ce presupun dezvoltarea imaginației și a abilităților fizice.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile 920 NCPC raportat la art. 997 și urm. NCPC.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii R. J. și M. E.; și a probei cu înscrisuri, respectiv: copie CI reclamantă, copie certificat de naștere minoră, copie certificat de căsătorie, raport psihologic asupra situației minorei, contract de vânzare cumpărare nr._, proces verbal de predare primire a locuinței.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională înregistrate pe rolul instanței pârâtul L. C., a învederat instanței faptul că este de acord cu cererea reclamantei de a stabili locuința minorei L. Anemona A. la domiciliul reclamantei, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat instanței să dispună stabilirea unui program de vizitare ai minorei L. Anemona A..
În apărare și în motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 16.02.2008, din această căsătorie, rezultând minora născută la data de 21.03.2009, în vârstă de 6 ani și 7 luni. În continuare pârâtul a arătat că reclamanta era o fire geloasă, neconștientizând că o relație normal este bazată pe încredere și sinceritate. Pe cale de consecință, pârâtul a arătat că această atitudine a reclamantei, a condus la răcirea relației ce a culminat cu despărțirea în fapt, la data de 10.04.2015. De la momentul separației în fapt și până la momentul introducerii întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanta a făcut tot posibilul ca acesta să nu poată lua contact cu minora. În acest sens, pârâtul a arătat că reclamanta a plecat în concediu pentru o perioadă de aproximativ trei săptămâni împreună cu minora și părinții săi, fără a-l anunța și a îi comunica unde vor pleca, iar la întoarcerea din concediu a lăsat fetița la bunicii materni care locuiesc în provincie fără să îi ceară acordul și fără să ia în calcul faptul că putea să își petreacă timpul cu minora întrucât era în concediu de odihnă. Mai mult, pârâtul a arătat că a încercat de mai multe ori să ia legătura cu minora, mergând la domiciliul reclamantei sau prin intermediul mai multor apeluri telefonice către aceasta, dar reclamanta nu a fost de acord să îi permită să iau legătura cu minora.
Pe cale de consecință, în data de 28.07.2015, pârâtul s-a deplasat la domiciliul socrilor săi din Comună Maia, jud. Ialomița, unde aflase că ar fi fetița. Când a ajuns acolo, pârâtul a învederat instanței faptul că a văzut la poarta imobilului pe minoră, dar nu a putut să vorbească cu aceasta întrucât mama reclamantei, R. E., a luat-o pe fetița de haine și a băgat-o cu forța în casă, spunându-i să plece de la poarta ei, că sună la 112. Pentru a nu degenera situația într-un mod negativ, pârâtul a plecat fără a se manifesta în vreun mod violent sau agresiv și s-a deplasat la Postul de Poliție din . consemnat o declarație și am formulat o plângere împotriva numitei R. E., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate împotriva minorei.
În continuare, pârâtul a precizat că, de la nașterea minorei, el s-a ocupat exclusiv de mai multe lucruri privind creșterea, protecția și educarea acesteia, sens în care a arătat că, de când a fost înscrisa de către acesta la o creșă cu program prelungit, el a fost cel care o ducea la creșă și o aducea acasă, iar reclamanta făcea acest lucru o dată sau de două ori pe lună, când pârâtul nu putea să meargă din cauza programului de serviciu. Totodată, pârâtul a arătat că făcea plimbări cu fetița în parcuri și la locuri de joacă; îi gătea și îi servea masa, minora agreând aceste lucruri. După separația în fapt, pârâtul a învederat instanței faptul că s-a mutat într-un apartament cu două cameră, situat în Mun. București, ., ., locuința decentă și spațioasă, tocmai în ideea de a se putea ocupa în continuare de creșterea și educarea minorei. Mai mult, a arătat că minora a fost înscrisă de el la o școala ce se afla la aproximativ 500 m de locuința sa, de altfel o școală foarte bună, iar reclamanta, fără să îl anunțe și fără să îi ceară acordul a mutat minora de la respectiva școală și nu a dorit să îi comunice școala la care a fost mutată.
Cu privire la raportul psihologic depus de reclamantă,pârâtul a apreciat că acesta este formulat pro causa, titularul cabinetului individual de psihologie, doamna A. Ceoceanu fiind prietena de familie cu părinții reclamantei de foarte mult timp și colaborând profesional cu aceștia. Privitor la programul de vizitare al minorei, pârâtul a solicitat instanței să încuviințeze un program prin care să poată lua copilul în fiecare zi, timp de două ore, urmând a îl duce în parc sau la locul de joacă, de asemenea, să poată lua copilul în primul și al treilea weekend din lună, de vineri la orele 18.00 pană duminica Ia orele 18.00 la domiciliul său, iar pentru sărbătorile legale, fiecare părinte să aibă dreptul la timp egal pe care îl poate petrece cu minora, prin alternanță. Referitor la condițiile de admisibilitate ale cererii, pârâtul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile ari. 919 C, pr. Civ., care reglementează posibilitatea de a dispune pe parcursul procesului de divorț, măsuri provizorii cu privire la relațiile dintre părinți și copii, precum și cele ale art. 9:96 C. pr. Civ. care prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgență măsurii, vremelnicia și neprejudecarea fondului, condiții care a considerat că sunt îndeplinite.
În acest sens pârâtul a arătat că urgența măsurii este prezumata de legiuitor și rezultă totodată din atingerea adusă prin atitudinea reclamantei interesului legitim al pârâtului și al minorei, precum și din necesitatea de a reglementa modul de păstrare a legăturii dintre minoră și pârât, în calitate de tată al acesteia. Totodată, a apreciat că măsură este prin ea însăși vremelnică, neprejudecând fondul drepturilor părților, fiind vorba de o modalitate de a lua legătura cu minora, apreciind că nu este în interesul minorei îngrădirea drepturilor de a petrece timp cu tatăl său.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile art 209 și urm. cod procedura civilă, art. 919 cod procedura civilă și art. 996 și urm. cod procedura civilă.
În apărare și în dovedirea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: dovada formulării plângerii penale împotriva numitei R. E. și dovada formulării unei plângeri la Secția 21 de Poliție și răspunsul lor. Totodată, a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul paratei și a probei testimoniale cu un martor, respectiv M. E..
Prin cererea precizatoare la cererea de emitere a ordonanței președințiale înregistrată pe rolul instanței la data de 25.09.2015, reclamanta-pârâtă L. L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună stabilirea provizorie a domiciliului minorei la reclamantă și obligarea pârâtului la plat unei contribuții la cheltuielile de creștere și educare a minorei, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și a cererilor accesorii ce fac obiectul dos. Nr._/303/2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București. Referitor la programul de vizitare, reclamanta a solicitat ca pârâtul să viziteze minora în fiecare week-end, sâmbăta, între orele 12 – 16 la domiciliul reclamantei.
În susținerea cererii precizatoare, reclamanta a invocat aceleași motive de fapt și de drept invocate prin cererea principală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile 920 NCPC raportat la art. 997 și urm. NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că părțile s-au căsătorit la data de 16.02.2008 ,din căsătorie au rezultat minora L. Anemona A., născută la 21.03.2009; în prezent părțile sunt angajate în proces de divorț - dosar nr._/303/2015 .
Având în vedere că la acest termen de judecată părțile au învederat instanței că sunt de accord cu stabilirea provizorie a locuinței copilului la domiciliul mamei și cu stabilirea unei contribuții în sarcina tatălui la creșterea și educarea minori prin raportare la venitul net lunar al acestuia, de 3000 lei, cu luarea în considerare a împrejurării că pârâtul-reclamant mai are un copil minor în întreținere, față de față de dispozițiile art.263 și art. 396 teza finală Cod.Civ. instanța va lua act de această învoială șiva stabili locuința provizorie a copilului la domiciliul mamei urmând a stabili contribuția tatălui la întreținerea minorei în cuantum de 500 lei lunar ( ½ din 1/3 din venitul mediu lunar al pârâtului-reclamant, de 3000 lei) .
Asupra cererii reconvenționale având ca obiect desfășurare relație personală minoră/tată instanța reține că pe perioada separării în fapt ( aprilie 2015 –octombrie 2015) tatăl s-a întâlnit cu copilul de două ori, aspect recunoscut de reclamanta-pârâtă ;
Instanța reține că neștiința părinților în a colabora în interesul copilului a produs efectul relatat pârâtul-reclamant, acela că în decursul a aproximativ jumătate de an minora s-a întâlnit cu tatăl doar o dată ., cea de-a doua întâlnire fiind una neconsistentă, de doar 5 minute . În această situație apare cu evidentă că întâlnindu-se atât de rar există riscul ca minoral să se înstrăineze afectiv de tatăl său și că modalitatea în care părțile au asigurat menținerea acestei relații personale nu este de natură a avea ca efect consolidarea relației de atașament .
Având în vedere că ambii părinți și-au asumat defectuos responsabilitatea parentală ( în al cărei conținut intră și luarea măsurilor pentru ca minorei să i se asigure posibilitatea desfășurării relațiilor personale cu tatăl și cu rudele pe linie paternă ) și față de dispozițiile art. 262 cod.civ. potrivit cărora exercițiul dreptului copilului de a avea relații personale cu părintele de care este separat nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege ,instanța reține că în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se fi limitat acest drept, niciunuia dintre părinți nu i se poate încuviința să întreprindă acte care să aibă ca efect producerea unei limitări a dreptului la care se referă art. 262 Cod.civ. Pe cale de consecință solicitarea ambilor părinți ca relația personală dintre tată și copil să se desfășoare în cadrul unui program de vizită prestabilit poate produce efectul de „limitare” a exercițiului dreptului copilului ( drept ce ar urma a se desfășura nu în mod nelimitat cum este stabilit de lege, ci limitat, conform unui program de vizită) . Constatând însă că în lipsa unei hotărâri judecătorești care să confirme părinților dreptul de a avea relații personale cu minora (drept pentru a cărui realizare nu este necesară calea acțiunii în justiție ), aceștia nu au fost în măsură să stabilească în concret modalitatea în care se va exercita dreptul instanța, față de dispozițiile art. 401 alin. 2 ( carestabilește că instanța de tutelă va decide asupra modalității de exercitare a drepturilor personale doar când părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect ) apreciază că interesul copilului impune ca exercitarea drepturilor personale să fie apreciate de către părinți prin raportare la împrejurările concrete în care se află minora și părinții; aceste împrejurări sunt diferite în momente diferite ale vieții copilului și sunt practic imposibil de prevăzut ( nici părinții și nici instanța nu pot aprecia dacă în viitorul apropiat sau îndepărtat poate să apară o împrejurare care să reclame prezența ambilor părinți lângă copil și prin urmare să „dimensioneze” un program de vizită care să corespundă unei nevoi necunoscute, inexistente la momentul luării deciziei) .
Reținând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract și că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul își desfășoară viața și reținând că la momentul de față părinții nu au reușit să ia măsurile necesare exercitării efective a dreptului, instanța va dispune ca relațiile personale să se desfășoare conform unui program de vizită MINIMAL ( de la care părțile vor putea să deroge în sensul că îl vor putea extinde), program care să fie în măsură a asigura exercitarea minimală a dreptului și care să permită consolidarea relației minoră/tată astfel ca, pe măsura consolidării relației de atașament, treptat, dreptul copilului de a avea relații personale cu tatăl (îngrădit la momentul de față de necolaborarea dintre părinți) să se exercite, în viitorul cât mai apropiat, în mod neîngrădit .
Fiind vorba de un drept fundamental recunoscut ca atare de lege, instanța reține că pârâtul-reclamant nu trebuie să justifice de ce urmărește exercitarea acestui drept, fiind suficientă dovedirea împiedicării exercitării dreptului pentru a solicita ocrotirea dreptului său din partea statului ; instanța reține totodată că menținerea în sine a relației personale dintre părinte și copii nu poate face obiectul negocierilor părinților ( aspectul asupra cărora s-ar fi impus colaborarea părinților vizând doar intervalele de timp în care se desfășoară relația nu menținerea relației în sine), că interesul copilului este acela de a păstra relații cu părintele, că normala dezvoltare afectivă, emoțională și psihică a copilului – presupune încurajarea unui contact pe cât posibil de lung între copil și tatăl de care a fost separat și că în situația dată, normalitatea impune reluarea și menținerea relației personale ( astfel încât prin consolidarea relației de atașament tatăl și copilul să fie în măsură a ajunge la desfășurarea nelimitată a relației, nu la o desfășurare îngrădită de un program de vizită prestabilit care să fie apreciat de unul dintre părinți ca fiind suficient și care nu se poate adapta nevoilor concrete ,imediate ale copilului ) ;
Apreciind că prin stabilirea unui program minimal în cadrul căruia se va exercita dreptul și prin obligarea pârâtei de a se conforma acestui program minimal, nu va fi limitat dreptul însuși ( părinții având posibilitatea doar de a extinde programul impus de instanță, nu și de a-l reduce) instanța urmează a admite cererea și va fixa un program provizoriu minimal în cadrul căruia să se exercite dreptul copilului și al pârâtului-reclamant de a avea relații personale, astfel ca acest drept să nu fie păgubit pe durata desfășurării procesului de divorț, astfel cum a acceptat și reclamanta-pârâtă ( în săptămânile 1 și 3 din lună de vineri, ora 18,00 până duminică, ora 18,00, cu luarea minorei din domiciliul mamei) pentru a asigura atât exercitarea dreptului copilului de a avea legături personale cu tatăl cât și eliminarea neînțelegerilor părinților .
Instanța urmează a compensa cheltuielile de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă L. L., cu domiciliul în București, . nr. 1, .. 3, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant L. C. cu domiciliul în București, . nr. 1, . și reședința în București, .. 7, ..1, . și cu AUTORITATEA TUTELARĂ P. S. 6, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.; admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant L. C. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă L. L.
Ia act de învoiala părților privind:
- Stabilirea provizorie a locuinței copilului L. Anemona A., născută la 21.03.2009 la domiciliul mamei;
- Stabilirea unei contribuții provizorii a tatălui la acoperirea nevoilor copilului în valoare de 500 lei lunar, începând cu 25 09.2015 până la soluționarea cauzei nr._/303/2015,contribuție ce se va presta în natură.
Dispune desfășurarea relației personale minoră/tată conform unui program de vizită minimal provizoriu după cum urmează: în săptămânile 1 și 3 din lună de vineri, ora 18,00 până duminică, ora 18,00, cu luarea minorei din domiciliul mamei .
Provizorie - până la soluționarea cauzei civile nr._/303/2015.
Compensează cheltuielile de judecată reprezentând taxe de timbru.
Executorie.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare; cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 8537/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7461/2015. Judecătoria... → |
|---|
