Ordin de protecţie. Sentința nr. 7771/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7771/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 7771/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7771
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 12.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București – a fost reprezentat de procuror R. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanții I. A. și I. V. în contradictoriu cu pârâta P. M..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu au răspuns reclamanții, personal, și pârâta, personal și asistată de avocat G. I., cu împuternicire avocațială în dosarul declinat (fila 65).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin compartimentul registratură, la data de 06.10.2015, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare; la data de 12.10.2015, prin compartimentul registratură, au fost depuse la dosar relațiile solicitate Poliției Orașului Mihăilești, după care
Instanța a dispus îndepărtarea martorului din sală, punându-i în vedere să nu părăsească sediul instanței, urmând a fi chemat pentru audiere.
Instanța a procedat la identificarea pârâtei P. M., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Instanța a adus la cunoștința părților faptul că a constatat că la termenul anterior procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu pârâta, întrucât aceasta nu a fost citată în mod legal la domiciliul procesual ales, astfel cum a solicitat prin întâmpinarea formulată.
Pârâta, prin avocat, a arătat că este de acord cu constatarea instanței.
Reclamanții au arătat că apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu pârâta la termenul anterior.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu constatarea instanței.
Instanța, având în vedere lipsa de procedură de la termenul anterior cu pârâta, constatând că sunt afectate de nulitate toate actele de procedură și dispozițiile instanței de la termenul anterior, a reluat discutarea asupra aspectelor puse în discuție la acel termen.
Instanța, în temeiul art. 131 C.proc.civ., a pus în discuție competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamanții au arătat că apreciază că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă pentru soluționarea cauzei.
Pârâta, prin avocat, a arătat că instanța este competentă, precizând că din acest motiv a solicitat declinarea de la Judecătoria B. V..
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, față de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 217/2003, instanța este competentă cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța, în temeiul art. 94 C.proc.civ. și art. 25 din Legea nr. 217/2003, a constatat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial.
Instanța a pus în discuție cererea de repunere în termen formulată de pârâtă.
Pârâta, prin avocat, a arătat că a făcut această cerere de repunere în termen, întrucât nu a primit de la Judecătoria B. V. acțiunea pentru a putea să formuleze întâmpinare. Pârâta, prin avocat, a arătat că acesta a fost motivul pentru care a solicitat repunerea în termen, pentru că din actele de la dosar rezultă că documentele ar fi fost depuse la cutia poștală, însă a arătat în cuprinsul cererii de repunere în termen faptul că nu s-au găsit aceste acte la cutia poștală. Pârâta, prin avocat, a susținut că în aceeași postură este și acum, întrucât citația a fost găsită ieri la cutia poștală. Pârâta, prin avocat, a precizat că a aflat efectiv de cererea de chemare în judecată în momentul în care s-a primit citația.
La interpelarea instanței, pârâta, prin avocat, a arătat că a primit citația la data de 15.07.2015 și rezulta că la 08.09.2015 este citată pentru procesul cu reclamanții, iar pe data de 13.08.2015 a fost la Judecătoria B. V. pentru a copia dosarul și atunci a luat la cunoștință despre ce este vorba.
Reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu cererea de repunere în termen formulată de pârâtă.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, față de datele existente la dosar și față de precizarea făcută la acest termen de avocatul pârâtei, în sensul că la data de 13.08.2015 a luat la cunoștință că are posibilitatea de a formula întâmpinare, pe care a formulat-o abia la 07.09.2015, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 186 C.proc.civ., apreciază că pârâta nu mai poate fi repusă în termen.
Instanța, deliberând asupra cererii de repunere în termen, a constatat cererea ca nefiind întemeiată, pentru aceleași motive reținute de instanță și la termenul anterior. În plus, instanța, având în vedere precizarea pârâtei, prin avocat, de la acest termen de judecată, în sensul că pârâta nu a intrat în posesia cererii de chemare în judecată, reține că pârâta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă cu privire la acest aspect, respectiv nu a făcut o dovadă contrară situației rezultate din procesul-verbal de înmânare aflat la fila 15 dosar, din care rezultă că pârâtei i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată. De asemenea, aceasta a precizat că a primit citația la data de 15.07.2015, astfel încât de la această dată pârâta a avut cunoștință de obligațiile procesuale stabilite de instanță, chiar și în lipsa comunicării către aceasta a cererii de chemare în judecată.
Totodată, instanța a reținut, față de dispozițiile art. 208 C.proc.civ., că pârâta este decăzută din dreptul de a formula întâmpinare în cauză, de a mai propune probe, de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, iar față de dispozițiile art. 263 C.proc.civ., pârâtei îi rămâne posibilitatea de a discuta în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții reclamante.
La interpelarea instanței cu privire la măsurile ce se solicită a fi luate, reclamanții au precizat că solicită limitarea dreptului de folosință al pârâtei asupra unei părți a locuinței comune. Reclamantul a arătat că în gospodăria mamei acestuia sunt două corpuri de casă, astfel încât solicită să-i fie limitat pârâtei accesul la casa mare, unde are cele două camere și unde merge de două, trei ori pe lună. Reclamantul a arătat că locuința este situată în orașul Mihăilești, ., județul G..
De asemenea, reclamantul a precizat că mai solicită să fie obligată pârâta la păstrarea unei distanței față de el, față de soția lui, față de copii, față de prieteni și rudele care vin în vizită când este acolo.
La interpelarea instanței, reclamantul a precizat că solicită ca pârâta să fie obligată să păstreze o distanță față de el, față de reclamantă și față de fiica reclamantei, respectiv Vișenică E. C., în vârstă de 13 ani, care locuiește la același domiciliu cu părțile. Reclamantul a arătat că mai solicită să i se interzică pârâtei să-l contacteze telefonic sau prin alte mijloace și, de asemenea, să fie obligată pârâta să păstreze o distanță față de locul său de muncă și al soției sale, respectiv RATB – Depoul Alexandriei, cu sediul în . nu este în măsură să indice adresa exactă, întrucât nu o cunoaște.
La interpelarea instanței cu privire la măsura pe care o solicită a fi luată în ceea ce privește locul de muncă, reclamantul a precizat că dorește ca pârâta să nu mai facă gesturi că se aruncă în fața tramvaiului.
Instanța a pus în vedere reclamanților să precizeze adresa locului de muncă.
Reclamanții au arătat că renunță să mai solicite această măsură.
La interpelarea instanței în sensul dacă pârâta a săvârșit acte de violență față de copil, reclamantul a precizat că pârâta nu a sărit să o bată pe minoră, însă a injuriat-o.
Pârâta, personal, a arătat că reclamanții au venit cu rău în curtea aceea.
La interpelarea instanței, pârâta, personal, a precizat că nu este adevărat că a săvârșit acte de violență asupra reclamanților și asupra copilului reclamantei.
Pârâta, prin avocat, a arătat că în prezent pe rolul Judecătoriei B. V. este un dosar având ca obiect dezbaterea moștenirii, precizând că a depus, anexat întâmpinării, înscrisuri cu privire la acest aspect. Pârâta, prin avocat, a arătat că pe data de 19.10.2015 au al doilea termen de judecată.
Instanța a dispus a se relua discutarea probatoriului pentru reclamanți.
La interpelarea instanței cu privire la procesele-verbale solicitate de la Poliție, în sensul dacă au avut în vedere procesele-verbale de contravenție sau alte procese-verbale de constatare la fața locului, reclamantul a precizat că au fost întocmite la fața locului.
La interpelarea instanței, reclamantul a precizat că nu mai are solicitări referitor la înscrisuri.
În ceea ce privește probele solicitate de reclamanți, pârâta, prin avocat, a arătat că nu are solicitări.
Pârâta, prin avocat, a arătat că are o cerere prin care înțelege să invoce excepția absolută, de fond, peremptorie, a lipsei calității procesuale active a reclamantei, sens în care a depus cererea la dosar.
Instanța a acordat cuvântul asupra excepției invocate de către pârâtă.
Pârâta, prin avocat, a dat citire cererii depuse la dosar cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Pârâta, prin avocat, a arătat că reclamanta este căsătorită cu fratele pârâtei, este cumnata pârâtei, dar nu este membru al familiei sale și, prin urmare, nu are calitatea cerută de lege pentru a solicita ordinul de protecție.
Reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu ceea ce invocă pârâta.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003, este de acord cu admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Instanța, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, a constatat excepția ca fiind întemeiată, având în vedere că reclamanta nu întrunește nici una din calității prevăzute de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003, care se referă la membru de familie, astfel încât dispozițiile Legii nr. 217/2003 pentru protecția victimelor violenței în familie nu i se aplică.
În ceea ce privește probele solicitate de reclamanți, reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au solicitat procesele-verbale de la Poliție, precum și cu proba testimonială. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu solicită alte probe în afara celor solicitate de reclamanți.
Instanța, reluând discutarea probatoriului, având în vedere nelegala procedură de citare cu pârâta de la termenul anterior, a încuviințat reclamantului probele solicitate, respectiv înscrisuri, probă care a fost și administrată până la acest termen, față de depunerea la dosar a relațiilor de către Poliția Orașului Mihăilești, și proba testimonială prin audierea unui martor.
Instanța, în temeiul art. 315 și urm. C.proc.civ., a procedat la audierea martorului M. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța a aplicat pârâtei P. M., CNP_, domiciliată în București, Sector 5, ., . judiciară în cuantum de 200 de lei, având în vedere că aceasta a întrerupt declarația martorului la momentul la care reprezentantul Ministerului Public a adresat o întrebare martorului.
Pârâta, prin avocat, a solicitat să i se comunice cererea precizatoare depusă de reclamant la dosar, întrucât nu a luat cunoștință de aceasta.
Instanța a desprins filele 18-19 din dosar, reprezentând un exemplar al cererii precizatoare depuse de către reclamanți, pe care le-a comunicat pârâtei, prin avocat, și a dispus renumerotarea filelor dosarului în consecință.
Instanța a pus în vedere pârâtei, prin avocat, că are posibilitatea să ia cunoștință de cererea precizatoare la acest moment.
Pârâta, prin avocat, a precizat că a lecturat cererea precizatoare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamantul a arătat că solicită să fie obligată pârâta să nu se mai apropie de ei și să-i lase în pace. Reclamantul a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin avocat, a arătat că situația de fapt prezentată de reclamant nu este cea reală. Pârâta, prin avocat, a solicitat să se ia act de faptul că în . din orașul Mihăilești locuiește I. A., mama părților, care în momentul de față este paralizată și este necesar ca cineva să se ocupe de ea, iar pârâta este singura care s-a ocupat de I. A., din luna martie 2000, de când aceasta a făcut pareză datorită acelui proces intentat de I. A., în calitate de reclamantă, la Judecătoria B. V., proces pe care a înțeles să nu-l mai continue, a pierdut acel proces, a fost nevoită să plătească niște cheltuieli judiciare destul de mari, aproximativ 25 de milioane, iar datorită stării psihice s-a întâmplat accidentul vascular cerebral.
Pârâta, prin avocat, a arătat că cererea reclamantului nu este întemeiată, precizând că din actele de la dosar nu rezultă acte de violență exercitate împotriva acestuia, nu rezultă că s-au comis acte de violență fizică, verbală, psihică, actele de violență să fie de așa natură încât să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea reclamantului. Pârâta, prin avocat, a precizat că cele două procese-verbale se referă la contravenții, dar care se referă la acte, gesturi, fapte, ce o privesc pe cealaltă reclamantă, care nu are calitatea de membru de familie.
Pârâta, prin avocat, a arătat că solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, față de actele existente la dosar, apreciază că, într-adevăr, există o atmosferă foarte tensionată între cei doi frați, reclamantul și pârâta, dar această situație se datorează dezbaterii succesiunii rămase în urma decesului tatălui acestora și a pretențiilor formulate de reclamant ca urmare a unor îmbunătățiri aduse imobilului. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că apreciază că prin aceste manifestări nu s-a produs niciodată o stare de pericol pentru reclamant. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței să respingă cererea ca neîntemeiată.
Instanța a revenit asupra măsurii de aplicare a unei amenzi judiciare pârâtei, apreciind că, față de atitudinea acesteia până la finalul ședinței, nu se mai impune menținerea măsurii.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. V., la data de 20.05.2015, sub nr._, reclamanții I. A. și I. V. au solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtei P. M. domiciliata în București, Șoseaua Alexandriei nr 110, ., etaj parter, apartament 5.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este la a doua căsătorie și în urmă cu doi ani neavând alte posibilități s-a mutat acasă împreună cu actuala soție cu acordul mamei sale, I. A., la adresa de reședință menționată mai sus. Reclamantul a precizat că după o perioadă de timp după ce a învestit o anumită sumă de bani în amenajare și îmbunătățiri aduse acestei case, a început scandalul, pe motiv ca soția sa I. V. are trei case și să plece să stea cu chirie cum stă și dansa. De câte ori vine la mama sa, I. A., începe scandalul adresându-i soției sale cuvinte jignitoare care nu pot fi reproduse când soția sa este singură acasă nu poate ieși din casă din cauza acesteia. Mai mult decât atât, reclamantul a precizat că pârâta a fost amendată în nenumărate rânduri de către poliția orașului Mihăilești și „tot nu se potolește”. Reclamantul a menționat că el și soția sa sunt stresați psihic de către pârâtă, de câte ori vine se ia de ei, le bate cu pumnul în geamuri, le aduce cuvinte jignitoare și injurii.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele: adresa nr._ din 29.08.2014 emisă de către Inspectoratul de Poliție al Județului G. Poliția Orașului Mihăilești către I. A., copie carte de identitate privind pe I. V., copie carte de identitate privind pe I. A..
Prin Sentința civilă nr. 821/8 septembrie 2015, Judecătoria B. V. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Dosarul cu nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 28.09.2015.
La data de 6 octombrie 2015, prin Serviciul Registratură, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare prin care au solicitat instanței să dispună cu caracter provizoriu una ori mai multe dintre următoarele măsuri-obligații sau interdicții: limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune, obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, față de copii acestuia, față de rude, ori față de reședința, locul de muncă, sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic prin corespondență sau orice alt mod cu victima, suportarea de către agresor a chiriei sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii sau alți membri de familie locuiesc, ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta bate în geamurile casei, aducându-le injurii și amenințări, sunt amenințați psihic și verbal atât ei cât și rudele și prietenii care vin în vizită la ei, cât și la locul de muncă arătându-le gesturi obscene și având reacția de a se arunca în fața tramvaiului creându-le stări de stres. Totodată, reclamanții au arătat că pârâta i-a sunat și i-a amenințat verbal și prin mesaje, de pe diferite numere de telefon. Mai mult decât atât, reclamanții au precizat că din cauza certurilor foarte dese create de P. M. și la influența ei, mama reclamantului i-a debranșat de la energia electrică și au fost nevoiți să plece.
La interpelarea instanței, în ședința publică de judecată din data de 12.10.2015, reclamanții au formulat verbal precizări ale cererii, consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Totodată, în ședința publică de judecată din data de 12.10.2015 instanța a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a formula întâmpinare în cauză, de a mai propune probe, de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, iar față de dispozițiile art. 263 C.proc.civ., a constatat că pârâtei îi rămâne posibilitatea de a discuta în fapt și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții reclamante.
În temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat reclamantului probele cu înscrisuri și testimonială, probe care au fost administrate în cauză la termenul de judecată din data de 12.10.2015.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Cu privire la cererea formulată de reclamanta I. V., instanța constată că la termenul de judecată din data de 12.10.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâtă, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri, motiv pentru care instanța va respinge ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă cererea formulată de reclamanta I. V..
Asupra fondului cererii formulate de reclamantul I. A., instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora."
De asemenea, dispozițiile art. 3 din același act normativ arată că “în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu, sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.” În continuare, prevederile art. 4 din Legea nr. 217/2003, republicată, prezintă formele sub care se poate manifesta violența în familie.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că, pentru emiterea unui ordin de protecție, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: viața, integritatea fizică ori psihică sau libertatea unei persoane să fie puse în pericol; starea de pericol să provină de la un membru de familie; starea de pericol să fie actuală; starea de pericol să nu poate fi înlăturată altfel decât prin dispunerea uneia dintre măsurile enumerate în cuprinsul dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
În cauză, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada că, urmare a unui act de violență exercitat de pârâtă, ar exista o stare de pericol în care s-ar afla viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea sa.
Astfel, prin probele administrate în cauză reclamantul nu a dovedit faptul că pârâta ar fi săvârșit asupra acestuia acte de amenințare prin gestul de a se arunca în fața mijlocului de transport (tramvai) pe care acesta îl conduce (ca vatman) în București, nici că ar fi săvârșit alte acte de amenințare, nici acte de violență fizică. Din declarația în ansamblu a martorului audiat instanța reține că situația de fapt în speță este aceea că între părți există o stare conflictuală ce datează din urmă cu mai mulți ani, determinată de intențiile neconcordante ale acestora, dar și ale mamei părților, cu privire la averea succesorală rămasă de pe urma tatălui decedat al părților, în sensul că pârâta împreună cu mama sa doresc să vândă un imobil din localitatea Mihăilești, jud. G., unde susține reclamantul că s-ar fi săvârșit mare parte din actele de violență de către pârâtă, în timp ce reclamantul, susținut și de soția supraviețuitoare a unui alt frate al părților, nu este de acord cu vânzarea imobilului, dată fiind și efectuarea de către acesta a unor îmbunătățiri la respectiva construcție (casă de locuit). În cadrul acestei stări conflictuale, au existat între părți numeroase certuri, provocate și întreținute, conform declarației martorului M. I., doar de pârâtă.
Instanța apreciază însă că această situație de fapt, chiar și conflictuală, nu impune emiterea unui ordin de protecție, reclamantul neaflându-se într-un pericol determinat de actele de violență verbală (injurii și solicitarea de a pleca din locuință) săvârșite de pârâtă, având în vedere și aspectul că reclamantul, astfel cum a precizat în cererea formulată, nu locuiește în prezent în imobilul în care pârâta a săvârșit actele de violență verbală, respectiv casa de la Mihăilești, ci doar folosește acel imobil de aproximativ două-trei ori pe lună.
Totodată, instanța constată că nu a fost dovedită în cauză nici săvârșirea vreunui act de violență de către pârâtă asupra minorei Vișenică E. C., în vârstă de 13 ani, fiica reclamantei I. V., astfel cum a precizat reclamantul verbal în fața instanței la ultimul termen de judecată.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază cererea ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, ca atare.
În temeiul art. 453 și art. 455 Cod procedură civilă, constatând că reclamanții sunt partea care a pierdut procesul și că aceștia au o poziție comună în proces, față de cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin chitanța de plată depusă la fila 37 dosar, instanța va obliga reclamanții, în solidar, la plata către pârâtă a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta I. V., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta P. M., CNP_, cu domiciliul ales la C.. de av. „G. I.”, cu sediul în București, .. 1, .. 9, ., Sector 4, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Respinge cererea formulată de reclamantul I. A., CNP_, cu domiciliul București, ., ., ., Sector 6, în contradictoriu cu pârâta P. M., CNP_, cu domiciliul ales la C.. de av. „G. I.”, cu sediul în București, .. 1, .. 9, ., Sector 4, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții, în solidar, la plata către pârâtă a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./6 ex./14.10.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7461/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Hotărâre din 23-10-2015, Judecătoria... → |
|---|
