Ordin de protecţie. Sentința nr. 535/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 535/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 535/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 535
ȘEDINȚA DE CAMERĂ DE CONSILIU DIN DATA DE 26.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București – a fost reprezentat de procuror R. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanta Ț. G., pe intervenienta A. P. în contradictoriu cu pârâtul Ț. F..
La apelul nominal făcut în ședința de cameră de consiliu au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat cu delegație pentru asistență juridică gratuită la dosar (fila 166) și pârâtul, personal și asistat de avocat cu delegație pentru asistență juridică gratuită la dosar (fila 165), lipsind intervenienta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin compartimentul registratură, la data de 21.01.2015, intervenienta a depus înscrisuri la dosar, care au fost comunicate atât reclamantei, cât și pârâtului; la data de 22.01.2015, prin compartimentul registratură, au fost depuse la dosar relațiile solicitate DGASPC Sector 2; prin compartimentul registratură, la data de 23.01.2015, a fost depus la dosar raportul de anchetă socială; în timpul ședinței de judecată s-a prezentat intervenienta A. P. care a precizat că nu dorește să mai rămână până la strigarea dosarului și a depus la dosar interogatoriul pentru a fi administrat pârâtului, după care
Instanța a procedat la identificarea, pe rând, a reclamantei Ț. G., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_ și a pârâtului Ț. F., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat suplimentarea probei testimoniale cu încă un martor, respectiv M. T., care cunoaște situația celor doi soți și a copiilor. A precizat că încuviințarea acestei probe nu conduce la amânarea cauzei și este utilă și pertinentă cauzei.
Reclamanta, prin avocat, a solicitat respingerea cererii de audiere a unui nou martor, având în vedere că instanța s-a pronunțat deja la termenul trecut și a fost încuviințată audierea unui singur martor. A arătat că există anchetă socială depusă la dosar, precizând că a înțeles că martorul propus de către pârât este asistent social.
La interpelarea instanței, pârâtul, prin avocat, a precizat că martora încă mai este asistent social.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat prorogarea discutării suplimentării probatoriului cu încă un martor, în eventualitatea în care pe parcursul judecății va rezulta necesitatea suplimentării probei testimoniale. Reprezentantul Ministerului Public a precizat că la acest moment solicită respingerea cererii de suplimentare a probatoriului.
Instanța a respins cererea de suplimentare a probatoriului prin audierea încă unui martor pentru pârât, apreciind proba ca nefiind utilă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței, părțile, prin avocați, au învederat că nu mai au înscrisuri de depus la dosar.
La interpelarea instanței cu privire la motivele pentru care solicită emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, reclamanta, personal, a arătat următoarele: copiii sunt bine îngrijiți la A., au avut creșă, grădiniță; A. îi iubește foarte mult, este mamă de facto, are multă dragoste față de copii și încearcă să le dea mai multă educație; în prezent copiii sunt la tată; copiii nu merg la grădiniță și la școală; pârâtul i-a agresat fizic, psihic în momentul în care era împreună cu el; de când sunt copiii la tată, pârâtul o lasă să colaboreze cu ei, dar nu o lasă să mai intre în casa lui G. M.; copiii i-au spus tatălui că le este foame, au mers la frigider, au luat cratița din frigider și au lins mâncarea din cratiță; acest lucru s-a întâmplat luna trecută; a văzut acest lucru cu ochii ei pentru că a fost în casă la cumnatul ei; fizic tatăl nu-i agresează pe copii, vorbește frumos cu ei; ieri a vorbit cu pârâtul la telefon și l-a auzit pe E. plângând, dar nu i-a spus motivul pentru care plânge copilului, i-a spus doar că i-a răspuns urât tatălui; nu știe dacă pârâtul i-a bătut pe copii de când stau în casa cumnatului ei pentru că nu este prezentă zi de zi; crede că l-a bătut pe E. pentru că nu mai are dinți în gură; când au stat împreună pârâtul i-a dat o palmă peste gură lui E. și i-a dat sângele; bunica paternă are TBC, este bolnavă de plămâni, de inimă.
Instanța, în temeiul art. 352 C.proc.civ., a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 315 și urm. C.proc.civ., a procedat la audierea, pe rând, a martorilor P. T. și G. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța a procedat la luarea unei declarații suplimentare din partea martorei P. T. în vederea confruntării declarației acesteia cu cea a martorului G. M., în sensul că martora P. T. a constatat condițiile de creștere ale copiilor la tată din luna octombrie 2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că martorul propus de către pârât susține că pârâtul este calm, echilibrat, dar are un trecut de comportament agresiv atât verbal, cât și fizic, recunoscut de către Judecătoria Sectorului 2 pe data de 23.08.2013, în urma căruia s-a emis un ordin de protecție; martorii au spus că minorii nu sunt neglijați, însă nu au fost înscriși la grădiniță și la creșă, pârâtul dând vina pe reclamantă că nu s-a efectuat transferul, deși acest transfer se poate efectua și între instituții, nefiind nevoie de prezența reclamantei; pe de altă parte martorul spune că abia acum s-au creat locuri la creșă, respectiv la grădiniță; de fapt nici nu au avut intenția să-i înscrie la creșă și la grădiniță, s-au grăbit pentru că în noiembrie s-a mai făcut o anchetă socială la domiciliul lor și s-a constatat foarte clar că, deși trecuse o lună de la 16 octombrie când a promis pârâtul că-i va înscrie la grădiniță și la creșă, nu-i înscrisese încă, a mai promis încă o dată în noiembrie, iar acum suntem în ianuarie și spune că acum ies analizele medicale; există contradicție între ce declară martorul și ce declară pârâtul; în ceea ce privește declarația martorei propusă de către reclamantă, aceasta a spus că minorii erau bine îngrijiți, dar i-a văzut în luna octombrie, la două zile după ce au fost aduși la domiciliul unde locuiește fără forme legale tatăl, și i-a mai văzut pe 24 decembrie, când întâlnirea a avut loc în fața casei.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că, față de toate aceste probe, față de toate aceste contradicții, nu este nimic clar, dar este vorba despre doi copii cu privire la care reclamanta susține că sunt agresați fizic și psihic de tată, s-a întâmplat acest lucru, nu au nici o dovadă și au confirmarea că s-a întâmplat în trecut, în schimb nu au nici o dovadă că acum s-a îndreptat, decât declarațiile martorilor și ceea ce susține pârâtul, între timp nu a parcurs anumite cursuri de consiliere, astfel încât să existe o confirmare specializată că și-ar fi îmbunătățit acel comportament, copiii sunt neglijați, după cum a susținut și reclamanta, aceasta l-a văzut pe minorul E. lingând cratița și frigiderul era gol și din acel moment pârâtul nu i-a mai permis să intre în casă; legăturile mamei cu copiii, între care există un atașament extrem de strâns, care este important pentru că minorii sunt la mamă de când s-au născut cu o mică excepție, când E. a fost luat de bunica paternă și dus la Câmpina, de unde mama l-a luat; restrângerea contactului dintre mamă și minori afectează integritatea emoțională a copiilor.
Reclamanta, prin avocat, a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, și anume există violență fizică, socială și economică pentru că minorii nu sunt îmbrăcați corespunzător. A precizat că există violența fizică, economică, socială efectuată asupra copiilor de un membru al familiei, respectiv de tată, care pune în pericol integritatea fizică, psihică, emoțională și viața socială a minorilor.
Reclamanta, prin avocat, a solicitat admiterea cererii, emiterea ordinului de protecție și stabilirea măsurilor solicitate prin cerere. De asemenea, a solicitat instanței să se pronunțe asupra onorariului avocatului din oficiu.
Pârâtul, prin avocat, a solicitat respingerea cererii de emitere a unui ordin de protecție ca netemeinică și nelegală raportat la situația de fapt, și având în vedere următoarele: nu există probe certe care să evidențieze acte de violență în familie săvârșite de către pârât. Pârâtul, prin avocat, a solicitat instanței să aprecieze ca neverosimilă declarația martorei propuse de către reclamantă, având în vedere că aceasta relatează aspecte povestite de către reclamantă într-o perioadă lungă de timp, fără să fie martor direct a unor astfel de agresiuni. De asemenea, a arătat că nu este de neglijat faptul că, așa cum spune pârâtul, reclamanta prezintă afecțiuni medicale de natură psihiatrică, există un dosar medical, sens în care a solicitat să se aibă în vedere suspiciunea asupra realității celor relatate. În egală măsură, a solicitat să se aibă în vedere concluzia raportului de anchetă socială efectuat de specialiști care cu concluzionat că minorii beneficiază de îngrijire corespunzătoare. Pârâtul, prin avocat, a mai arătat următoarele: pârâtul beneficiază de o locuință cu titlu gratuit de la cumnatul său, copiii au sprijinul bunicii paterne, copiii au un cămin fiindu-le asigurate nevoile, toate celelalte aspecte relatate sunt simple speculații în lipsa unor probe evidente care să conducă la stabilirea unei certitudinii vizavi de o atitudine violentă a pârâtului; aceasta este a patra cerere de ordin de protecție formulată de reclamantă, din care numai una a fost admisă;
Pârâtul, prin avocat, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 privind starea de pericol și existența unor acte de violență asupra copiilor sau a mamei. De asemenea, a solicitat instanței să se pronunțe asupra onorariului avocatului din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat următoarele: nu neagă faptul că la un moment dat pârâtul a avut un comportament violent față de soție și față de copii motiv pentru care s-a și emis acel ordinul de protecție din august 2013, însă raportat la perioada pentru care s-a formulat cerere de emitere a unui nou ordin de protecție, apreciază că la acest moment nu s-a făcut dovada comportamentului agresiv față de soție și față de copii, martora reclamantei a precizat că nu a văzut niciodată ca pârâtul să exercite acte de violență asupra reclamantei și asupra copiilor, așa cum rezultă din declarația martorilor și ancheta socială efectuată, mediul de creștere oferit de familia pârâtului este în beneficiul minorilor, fiind în interesul acestora ca până la momentul soluționării cererii de desfacere a căsătoriei să continue să locuiască alături de pârât și familia extinsă, un argument fiind și sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului la data de 2 noiembrie 2014, prin care s-a formulat cerere de încredințare a minorilor către mamă, cerere care a fost respinsă pe aceleași considerente că mama în acest moment nu beneficiază de condițiile necesare pentru îngrijirea copiilor și este mai bine să rămână la tată.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că cererea este neîntemeiată și a solicitat respingerea acesteia.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17.12.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta Ț. G. în contradictoriu cu pârâtul Ț. F., a formulat o cerere pentru emiterea unui ordin de protecție în numele și în beneficiul copiilor săi minori, Ț. E.-Ș., CNP_, în vârstă de trei ani și opt luni, respectiv Ț. D.-G., CNP_, în vârstă de doi ani și trei luni, și îndreptat împotriva tatălui copiilor, Ț. F., Reclamanta a solicitat, de asemenea, scoaterea copiilor din locuința familiei extinse și încredințarea copiilor către mama de facto, A. P., stabilirea domiciliului copiilor la locuința Ancăi P. din București, .. 7, Sector 2.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în prezent minorii se află în prezent la tată, locuind cu acesta și familia extinsă a tatălui, și în mijlocul căreia copiii unde sunt abuzați fizic, psihic, sunt lipsiți de educație și de hrană suficientă și, mai mult, sunt în contact direct cu bunica paternă, bolnavă de TBC. Reclamanta a precizat că cel mai recent eveniment indicator de abuz extrem este faptul că minorul E.-Ș., în vârstă de trei ani și opt luni, a rămas fără toți dinții din față în decurs de o săptămână, fapt constatat de mama lui. Astfel, reclamanta a indicat faptul că la vizita din 5 decembrie minorul avea toți dinții în gură, iar la vizita din 12 decembrie nu mai avea dinții din față – sus -, în număr de aproximativ șase sau opt. De asemenea, reclamanta a precizat că minorii au ajuns la tată și la familia extinsă a acestuia la data de 15.10.2014, prin decizia abuzivă a DGASPC Sector 2, care, după ce reclamanta a fost evacuată din locuință, nu a ținut seama de dezacordul mamei naturale față de încredințarea copiilor la tată și de dorința acesteia ca minorii să ajungă măcar la un asistent maternal. În egală măsură, reclamanta a menționat că acest lucru s-a petrecut, deși minorii erau doriți de mama de facto, A. P., în casa căreia locuiseră în ultimele trei luni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003, pentru combaterea violenței în familie, și pe articolele relevante din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului, a probei testimoniale, efectuarea unor expertize de specialitate, precum și încuviințarea oricărei alte probe utile soluționării cauzei.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, înscrisuri (filele 3-29).
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La data de 19.12.2014, numita A. P. a formulat cerere de intervenție accesorie, prin care a arătat că înțelege să susțină apărarea reclamantei G. Ț., care a depus cererea în numele și în beneficiul copiilor săi minori, E.-Ș. Ț., de trei ani și opt luni, și D.-G. Ț., de doi ani și trei luni, după ce minorul E. a rămas fără dinții din față, eveniment petrecut în cursul săptămânii 5-12 decembrie 2014, în urma conviețuirii cu familia tatălui.
În drept, cererea de intervenție accesorie a fost întemeiată pe dispozițiile art. 63 C.proc.civ., art. 5 din Legea nr. 217/2003, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 19, art. 20, art. 27, art. 32 și art. 36 din Convenția O. asupra Drepturilor Omului, cât și pe jurisprudența CEDO, care constată și legiferează modificarea constantă a conceptului de familie, recunoscând legitimitatea familiei de facto în reglementarea raporturilor juridice.
În dovedirea cererii de intervenție accesorie, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale.
În susținerea cererii de intervenție accesorie a anexat, în copie, înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 12.01.2015, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie și a constatat că numita A. P. dobândește în cauză calitatea de intervenient.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârât proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiat un martor pentru fiecare parte, iar pentru intervenientă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiat un martor, probe care au fost administrate la termenul de judecată din data de 26.01.2015.
La dosar au fost atașate și relațiile solicitate D.G.A.S.P.C. Sector 2 (filele 256-424), precum și raportul de anchetă socială întocmit în cauză de către A. T. – Primăria Sector 6 București.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora."
De asemenea, dispozițiile art. 3 din același act normativ arată că “în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu, sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.” În continuare, prevederile art. 4 din Legea nr. 217/2003, republicată, prezintă formele sub care se poate manifesta violența în familie.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că, pentru emiterea unui ordin de protecție, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: viața, integritatea fizică ori psihică sau libertatea unei persoane să fie puse în pericol; starea de pericol să provină de la un membru de familie; starea de pericol să fie actuală; starea de pericol să nu poate fi înlăturată altfel decât prin dispunerea uneia dintre măsurile enumerate în cuprinsul dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ar fi exercitat asupra minorilor acte de violență și că urmare a unor astfel de acte ar exista o stare de pericol în care s-ar afla viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea minorilor.
Din certificatele de căsătorie și de naștere depuse la dosar (filele 27-29), rezultă că reclamanta Ț. G. și pârâtul Ț. F. s-au căsătorit la data de 29.05.2010, iar din căsătoria acestora s-au născut minorii Ț. D.-G., născut la data de 24.08.2012, și Ț. E.-Ș., născut la data de 20.03.2011.
Potrivit susținerilor părților și declarațiilor martorilor audiați, precum și înscrisurilor depuse la dosar (fila 260, 261, 344, 345), părțile s-au separat în fapt în cursul anului 2013, ulterior acestui moment minorii locuind împreună cu mama. În perioada 23 iulie – 15 octombrie 2014, reclamanta împreună cu minorii au locuit în imobilul proprietatea intervenientei. La data de 15.10.2014, intervenienta, în urma unui conflict avut cu reclamanta, a luat pe cei doi minori, fără ca mama acestora să aibă cunoștință, și i-a dus la sediul D.G.A.S.P.C. Sector 2 București. Reprezentanții instituției au chemat la sediu părinții copiilor și în urma exprimării voinței comune a reclamantei (filele 241, 242) și a pârâtului (fila 243) au permis tatălui să ia copiii în îngrijirea și supravegherea sa, la locuința actuală a acestuia, respectiv un imobil proprietatea cumnatului său, G. M. (audiat în prezenta cauză ca martor), care, de asemenea, a declarat că îl va sprijini pe pârât în îngrijirea copiilor. De la acel moment până în prezent minorii au locuit împreună cu tatăl, mama vizitându-i de aproximativ opt ori (a precizat acest aspect în fața instanței în ședința publică din data de 12.01.2015). De asemenea, cazul celor doi minori a rămas în atenția D.G.A.S.P.C. Sector 2 București și D.G.A.S.P.C. Sector 6 București, realizându-se o monitorizare permanentă.
Rezultă din înscrisurile depuse la dosar, că în urma acestei monitorizări s-au constatat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului următoarele: cu ocazia preluării minorilor de către tată, în momentul în care aceștia s-au întâlnit, s-au îmbrățișat și sărutat, tatăl fiind profund emoționat (fila 261); minorii nu prezintă probleme de sănătate, sunt înscriși la medic de familie, în prezent se fac demersuri pentru înscrierea acestora la grădiniță, respectiv la creșă, mama copiilor i-a vizitat și vorbește cu ei la telefon, la domiciliul tatălui s-a constatat că există un climat familial potrivit dezvoltării armonioase unui copil, precum și condițiile materiale necesare creșterii acestuia, locuința actuală a tatălui și a minorilor este reprezentată de o casă la curte alcătuită din 6 camere, 2 bucătării, 2 băi, racordată la rețeaua de apă potabilă, energie electrică și gaze naturale; alimentarea cu apă caldă, precum și încălzirea pe timpul iernii se realizează cu ajutorul unei centrale electrice, toate camerele fiind dotate cu calorifere; de asemenea, este dotată cu aparatură electronică și electrocasnică, condițiile de viață fiind corespunzătoare unui trai decent. (raport de anchetă socială întocmit la data de 05.11.2014, filele 237-240); nu s-au constatat urme de violentă asupra minorilor sau existența unei situații de neglijare a minorilor din partea tatălui; faptul că fiul cel mare, E. Ș., are probleme cu dantura nu se datorează în mod clar unei forme de violență, ci se datorează, posibil, unor carențe alimentare, precum și vârstei copilului, acesta fiind în perioada schimbării dentiției, pentru care tatăl merge cu copilul la medicul stomatolog (fila 317, adresă din data de 08.01.2015).
Potrivit raportului de anchetă socială întocmit la data de 21.01.2015 (fila 437), pârâtul locuiește împreună cu minorii, precum și cu bunica paternă a minorilor, mătușa paternă, soțul acesteia și copii lor, și părinții soțului mătușii paterne, într-o locuință la curte, formată din patru camere și dependințe, proprietatea domnului G. T.. Locuința este mobilată și întreținută corespunzător, iar încălzirea se realizează cu centrală termică proprie. Nu sunt probleme igienico-sanitare. La deplasarea în teren s-a constatat că minorii sunt bine dezvoltați și bine îngrijiți de tatăl lor.
Aspectele menționate în înscrisurile mai sus arătate au fost confirmate și de martorii audiați în cauză. Martora P. T., audiată la solicitarea reclamantei, a declarat că a însoțit-o de două ori pe reclamantă atunci când a vizitat minorii la tată și a constatat că aceștia au fost bine îngrijiți, îmbrăcați, întreținuți, dar că fiul cel mare, E., nu mai avea dantura de sus. Martora a precizat și că nu știe ca minorii să fi fost loviți de tată când stăteau la acesta și nici ca tatăl să nu le fi asigurat hrana necesară. Situațiile de fapt pe care martora le-a relatat ca fiind cunoscute de la reclamantă nu vor fi reținute de instanță ca fiind dovedite, întrucât nu au fost percepute direct de martoră. Martorul G. M. a declarat că minorii sunt bine îngrijiți de tată, sunt hrăniți, spălați, îmbrăcați, având condiții decente de trai, tatăl nu îi lovește pe copii și nu i-a lovit, nu îi violentează psihic, merge cu aceștia și în parc, iar minorii manifestă afecțiune față de tată. Referitor la dantura minorului E. Ș., martorul a declarat la momentul preluării copiilor de tată minorul avea dantura cariată, tatăl a mers cu copilul la stomatolog, iar acesta i-a spus că motivul este modul defectuos de hrănire a copilului cu biberonul.
Instanța mai reține că faptul că la data de 23.08.2013, respectiv cu aproximativ un an și cinci luni în urmă, împotriva pârâtului a fost emis un ordin de protecție (sentința civilă_/23.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013, fila 204), instanța reținând că pârâtul este agresiv verbal și fizic cu reclamanta, nu dovedește săvârșirea de către pârât a unor acte de violență împotriva minorilor în perioada de la 15.10.2014 până în prezent. Pe de o parte, în considerentele sentinței civile de emitere a ordinului de protecție instanța nu a reținut săvârșirea de către pârât a unor acte de violență asupra minorilor, iar pe de altă parte, atitudinea violentă a pârâtului din urmă cu un an și cinci luni nu probează o atitudine violentă a pârâtului și în prezent.
Așadar, față de probele administrate, instanța constată că nu s-a dovedit săvârșirea de către pârât asupra minorilor a unor acte de violență, care să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea acestora și care să necesite emiterea de către instanță a unui ordin de protecție.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unui ordin de protecție, de natură a justifica restrângerea libertății de mișcare a pârâtului, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea de încredințare a minorilor către intervenientă și stabilire a locuinței minorilor la aceasta, instanța reține, pe de o parte, că cererea este neîntemeiată ca o consecință a respingerii cererii de emitere a ordinului de protecție, iar pe de altă parte, că cererea este neîntemeiată având în vedere că încredințarea minorilor (exercitarea autorității părintești în accepțiunea Codului civil) și stabilirea locuinței minorilor la o altă persoană decât păriții sau doar unul din părinți se realizează în situații de excepție, urmare a decăderii părinților din drepturile părintești, respectiv în condițiile art. 400 alin. 3 Cod civil. Or, în cauză nu este întrunită nici una din aceste situații.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu, în cuantum de 200 lei pentru fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea principală formulată de reclamanta Ț. G., cu domiciliul în fapt în București, .. 13, ., ., Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul Ț. F., cu domiciliul în fapt în București, ., Sector 6, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A. P., cu domiciliul în București, ., Sector 2, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu, în cuantum de 200 lei pentru fiecare.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./7 ex./28.01.2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 495/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1437/2015. Judecătoria... → |
|---|
